Of, ce draci am.

Elena lasa un comentariu fotografiei de mai sus:
"viata dubla... cu mintea poti face multe, dar niciodata nu vei fi multumita in dragoste :) "scrie" in palma".

Of, v-am zis ca amdraci? Chiar ne preocupa toate prescurtarile astea? Chiar nu observati ca am zapada in palme? Fotografia aia e facuta in luna Iulie, am si scris asta. Am o piatra din Lacul Balea si o bucata de zapada in palme, oare ne dam seama cat de incredibil e sa tii zapada in palme, cand in urma cu cateva ore lesinai de caldura in Bucuresti, la 6 dimineata?
Chiar ne intereseaza amanuntele astea? Chiar nu credem ca suntem stapanii propriului destin, ca noi construim absolut tot in jurul nostru, ca nu exista minuni, ca nu exista proptele in care sa ne rezemam viata? Hai ma copii, ce dracul.

Ma duc sa fac bagaje. Nu v-am zis, ma intorc pe 6.
Tschuss!

PS: Da Maria, nu mai sunt credincioasa. In discutii despre religie nu voi intra niciodata, been there si oamenii sunt capabili sa te linseze, asa ca nu am rabdare s-o iau de la capat. Nu-mi doresc sa ofensez pe nimeni cu asta, e alegerea mea si nu incerc sa o impun nimanui. E o atitudine mai sanatoasa decat a aceluia ce incearca sa imi insufle aceasta credinta cu lingura pe amigdale.
Da-ma in judecata, dar iubeste-ma in continuare! :)

Ma gandeam foarte serios sa-mi patez pielea din nou.
Acuma...
Parerile sunt impartite:
Ce sa faci cu un tatuaj - asta mi s-a parut foarte tare, ce sa fac, ma gandeam sa-mi decupez pielea si s-o vand la negru cand oi valora ceva mai mult [lol, frate],
e periculos - hai sictir, am mai trecut o data prin asta si chiar mi-a placut : )),
o sa te plictisesti de el - nu mi-l fac pentru ca e la moda si nici nu o sa consider ca se demodeaza,
o sa ai probleme in societate din cauza lui - ho, nu mi-l fac pe fatza, iar pe celalalt aproape ca nici nu il stie lumea : )),
e dezgustator - draga, tusul intra in piele si pe urma nu mai are gust,
cand o sa ai copii ce-o sa le spui - pai "mama, pe spate am un paianjen pt ca m-am trezit intr-o dimineata din cauza unui telefon care imi spunea ca in schimbul banilor pe care mi-i cerea cu imprumut prietenul ei poate sa imi faca un tatuaj si am zis ok, iar pe zona X am un Y pt ca intr-o seara de decembrie mi s-a pus pata sa-mi mai fac unul" sau
ce exemplu le dai tu copiilor tai - "dragii mei, va zic ce mi-a zis tata cand aveam 12 ani, dupa ce am facut o boacana si nu stiam pe unde sa ma ascund: "nu fii bleaga, nu te cert, vreau sa fim prieteni. hai sa vorbim." faceti ce vreti, dar veniti sa consultati o parere inainte."

Acestea fiind zise, ma mai gandesc. Cine ma cunoaste macar putin stie ca in 80% din cazuri fac exact inversul a ceea ce mi se spune. Copil tampit. Dar o sa cer o parere si ma mai gandesc.

Ati observat... fuck, nu stiu ce vreau sa scriu.
Ascult muzica de 2 ore si ceva, surfez netul la greu, ma uit la fotografii si citesc despre oameni. Mi-e somn. Nu stiu ce trebuia sa observati, ce imi doream sa fie observabil.
Azi am pierdut la Rummy si n-am avut chef sa termin un puzzle de 500 de piese cu castelul Bran. Am observat-o pe Daria cum sfasie hartia de cadouri si mi-am primit minunata imprimanta foto, minunatele chestii de pus pe USB, minunatul termos pe care mi l-am dorit de o groaza de vreme, minunatele chestii rosii de purtat pe acolo si alte chestii minunate.
N-am dat mesaje, nici n-am primit multe, probabil lumea a aflat ca m-am hotarat sa devin Grinch all the way si ca nu mai reactionez la chestii gen mass, important pentru mine e ca am reusit sa strang portia de ranjete pe care mi-o doream de la acei putini oameni pe care mi-i pastrez real close.
Nu, nici acum nu stiu ce trebuia sa observati, stiu doar ca in seara asta am mancat rodie, iar acum mi-e pofta de mancare chinezeasca si de sarmale, am un playlist ciudatel, format din Katie Melua si niste jazz din ala old school, cu shuffle-ul tronand vesel, as dormi si m-as juca cu noua imprimanta. Acum ma mai uit la cateva fotografii si o sterg la somn; o sterg pe Melua din lista, she's just not welcomed here tonight. :)

Sa nu uit... Am si eu un soi de cadou de Craciun pentru domniile voastre:

Fotograf: Michal Tokarczuk
Mai multe:
http://www.michaltokarczuk.com/
http://www.michaltokarczuk.com/journal/mosaic/

Fotograf: Marie Hochhaus
Mai multe:
http://www.fotocommunity.de/pc/pc/mypics/858974

Imi plac foarte mult, m-am gandit sa dau un share.
Enjoy! :)

Iar in momentul asta John Coltrane imi canta "Everytime We Say Goodbye", trimitandu-ma cu gandul la cafeneaua mult visata, pian, saxofon, fum ... eu port o palarie neagra, cu borul larg, o rochie de aceeasi culoare si desuuri rosii, beau pe mister Jack si fumez lent o tigare.
Somn de voie si vise de fum.

3, 2, 1, te nasti.
N-ai tu idee despre tacamurile cu care se feliaza viata.
Cresti, destul de incet, e drept, dar asta e sigur.
Ne facem maricuti, apoi e bine pt o perioada.
Libertate, tineretea parca e o betie fara batranete.
Ne echilibram.
Numaram descrescator, crestem, vedem ca e bine pt o perioada, ne bucuram de libertatea lor.
Apoi facem schimb de roluri.
Ne linistim si acum stim cu ce fel de tacam se degusta copilaria, adolescenta, tineretea, si maturitatea.
1, 2, 3 ... sshht.

O singura viata. In astea 10 idei, vedem, auzim, respiram, ne tinem de mana, admiram, indragim, ne indragostim, iubim, poate incercam sa uram, ascultam, avem rabdare, suntem buni, suntem rai, ne razbunam, tipam, plangem, cantam, citim, scriem, suntem de acord, ridicam tonul, argumentam. Paragraful asta e o continuare a ceva ce am scris in iunie. M-am lipit de aceleasi cuvinte, dar de atunci si pana acum ideile astea mi s-au intins in constient mai rau decat panza unui mult iubit paianjen. Niciodata nu avem prea mult timp la dispozitie. Niciodata nu putem avea un perfect timing pentru toate. Si intotdeauna ceva se pierde pe parcurs. Victime colaterale sau nu, cel mai greu o sa-ti vina sa pierzi oameni. Murim de tineri, chiar si la 65 de ani.
De Sarbatorile astea ... mergeti acasa.

In loc de urarile obisnuite, va invit sa donati cate ceva. Am o gramada de copii care ar merita o jucarie sau o hainuta. O sa incep eu, am saci de jucarii si inca un sac de haine pe care le dau din toata inima. Daca nu aveti copii mai amarati prin preajma voastra, atunci ma ofer sa ma intalnesc cu voi si sa le duc la destinatie.


Unkle - Inside
[o melodie care-mi creaza chills down my spine de fiecare data cand o ascult; o bucata din ea, pana gasesc originalul]



Zambeste. :)

N-am mai fotografiat detalii de mult timp.

Am inceput sa ma focusez [asta cu focusatul e vorba preferata a prietenului L] pe detalii conversationale; minusculitati, de cele mai multe ori. Mi-am consumat energia pe maruntisuri si pe tampenii, pe unele transformandu-le in minunate focuri de tabara. Recunosc, I always enjoy a good fight, mi se pare ca imi exersez puterea de argumentare cu ocazia asta, dar nu realizez intotdeauna ce implicatii au aceste focuri si cate colturi ard in jurul lor.
Imi este dor sa fac fotografii, sa fac zeci de fotografii unei singure flori, doar pt ca are un mov aparte. Mi-e dor de ciocolata calda bauta cu Andrei in preajma Craciunului. Anul asta vom respecta traditia, mai ales pt ca am de dus la indeplinire un troc, trebuie sa ii dau panatalonii lui 50 inapoi. :)
Dar nu asta voiam sa scriu aici. Voiam sa va spun ca sunt melancolica si ca lucrurile astea lumesti nu sunt pentru sufletul meu. Daca va spun ca nu imi place sa fac curatenie o sa intelegeti ca sunt lenesa. Eu o sa spun ca prefer sa scriu sau sa citesc ceva. Daca nu imi place mania cumparaturilor, de orice fel - nu numai cea din preajma sarbatorilor, nu ma pricepeti ca pe o salbatica ... o sa va spun ca prefer sa merg cu picioarele goale prin iarba. Daca va spun ca lumea asta nu e pt mine ... va spun asta pt ca sunt naiva si desi mi-o iau des eu voi continua sa cred in naivitatea mea.
Si nu mai sunt un copil, asta imi este problema, asta mi-o reproseaza de la un timp. Imi spune ca gandesc ca si cum as avea 30 de ani, iar eu ma simt prinsa intre realitatile astea. Si totusi, am frici si temeri pentru ca intotdeauna constientizez prea mult si nu stiu sa renunt la realitate sub nicio forma. Dar imi doresc sa fiu in afara ei. Deci, poate de aici e paradoxul asta naiv.

Voua va urez Sarbatori fericite. Stati de vorba cu parintii, ciocniti cu prietenii, mancati o mancare gatita, dati un telefon unui om de care nu v-ati amintit de mult timp.

Am facut doi ani, deci.

Nu numai ca intentioneaza sa ma omoare, dar ca o face intr-un mod chiar gen caz de Sherlock nu v-am zis.
Prima tentativa a avut-o acum doua luni.
Niciunul dintre noi nu se astepta sa depaseasca alaturi de celalalt pragul psihologic de trei luni. Sau p-ala de 6 luni. Sau primul an. Ei, sa dea dracii, vorba `ceea din popor, uite ca ne apropiam vertiginos de doi ani.
Astfel ca, smecherul, intr-o zi mi l-a adus pe Pufu`. Pufu` este un amarastean de urs din plus, foarte moale si foarte bej [alb-galbui, ca-n reclama].
Avem noi ceva cu ursii polari, ne-am cuplat iarna, in fine, la prima intalnire a dat prima ninsoare din iarna respectiva, cu fulgi mari ca-n povesti, iar noi am inghetat ca doi... mmm, nu mai zic... :), am parasit barul Jos Palaria unde ne-am baut primul Prigat impreuna, eu echipata cu bocanci si caciula, el in adidasi din piele intoarsa, freza de fitze si geaca subtire, doar venise cu masina, gagiu`. Eu nu. :) Eu intarziasem 20 de minute si pe urma tot el a venit si m-a cules de pe undeva, apoi am ras la semafor la Universitate intr-un mod ciudat si a crezut ca m-am inecat. Funny, cute, but strange first impression. :))
In fine, uneori mai intind mana pe noptiera dupa Pufu`. Mai e frig, ma mai uit la un film, sa tin si eu ceva in brate cand mi-o da melancolia-n frunte, in fine.
Pufu` lasa par mai rau decat Mishu-the-6-kile[a slabit :D]-motan-of-mine. M-am inecat intr-o noapte de-am crezut ca mor. Bad, bad, BAD Pufu`.
Acum cateva zile m-am plans de aceasta chestie. Ce-am primit eu ieri? Un PUFU`. Il scriu cu majuscule pt ca e MARE, frate. Un PUFU` mi-a adus. Poate nu ma mai rateaza urmatorul fir de par pe care il lasa. :))
Si daca se gandea cineva ca asta nu e mare lucru... ei bine, azi m-a dus la munte si mi-am dogit pe dumnealui, si anume, fundul. La ski, frate. Bad, bad, BAD Cosmin.

Multumesc, frate Urs. :)

Doamne[lor], ce zile. Domnilor, ce zile.

Ieri si azi am fost in concediu. Teoretic. Practic, la sfarsitul acestor doua zile sunt mai obosita decat daca munceam 9-10 ore pe zi. :)

Aseara am iesit sa celebram cu la multi ani [si multa tequila] pe fratele Eve, fata Eve, in fine, dar la cate macchiato [a se citi tequila] am baut, zice lumea ca din "frate Eve" n-am scos-o [din nou, a se citi tequila multa]. Astfel ca [in urma shoturilor de tequila], am ... am ... am cantat, frate. Da frate, pentru ca n-am mai dat prin Cafeneaua Actorilor de atat timp, cred ca era si cazul sa ma fac de ras la un karaoke mic. I love karaoke. But i suck when it comes to singing. :)) Sau, pot sa spun ca pot sa cant asa cum stiu sa desenez. E perfect, I suck at that, too. :)) In fine, traiasca metrul de tequila, fratii Ade si Adrian, Eve si al ei Paul si Ursu` meu, astfel ca am avut o seara simpatica. Trai-ne-ar femeia cu voce de Alicia Keys, te astept sa ne canti si la pian, fratele nostru, Eve. :)
[mama cat am baut :))]

Azi am facut doi ani. Iti multumesc. :)

Ieri si azi am fost la cumparaturi.
Sunt eu Grinch, nasoala si rasfatata, asa, dar sa stiti ca sunt foarte moale cand vine vorba de castigat zambete. Trebuie sa recunoasteti ca nimic nu se compara cu ranjetul unui om care desface cadouri. Asa cum nimic nu se compara cu ranjetul meu atunci cand gasesc ceva funky si trebuie, dar TREBUIE sa fie cumparat, parca ar avea numele cuiva sculptat in el, e pacat sa-l ocolesti. :D
Anul trecut am impachetat 56 de cadouri pt maxim 12 sau 13 oameni, chestii mai mici, mai mari, simbolice sau utile, sosete sau halbe de bere, oua kinder [aratau ca niste bomboane mari, ca de neam prost, asa cum le-am impachetat eu :))], etc.
Cert e ca de la anul ma apuc de cumparat numai chestii in cutii de forme geometrice normale. Adica paralelipipedice sau cubice, altfel toata lumea o sa creada ca daruiesc extraterestri impachetati; si cu fundita! :)))
Eh, anul asta am schimbat putin placa, adica in luna ianuarie nu voi mai avea cu ce sa traiesc, dar noi sa fim sanatosi, o sa-mi comand in pauza de masa inca o portie de ranjete. :))

Si pentru ca there's no place like home, azi am trecut si pe la birou, a trebuit sa ne vedem, se imparteau cadourile, stiti voi, modelul corporatist de a trage biletel si a te chinui sa ii iei respectivului biletel un cadou. Ei bine, I enjoyed it, am vazut ranjete si am ranjit la randul meu. Eu am primit-o pe Zenobia lui Gellu Naum. Iar de la un alt om jmen am primit o bancnota de 1 dolar, un dolar norocos, zice-se.

Multumesc companiilor producatoare de chestii jmen, celui din mansarda mintii mele, care m-a mai oprit de la alte cheltuieli si mi-a lasat banii pe cont, oamenilor care au avut rabdare sa mearga cu mine - pt ca ma enervez, nu-mi place sa merg la cumparaturi si daca merg sa-ti iau cadou poti sa fii sigur ca in momentele alea te urasc din tot sufletelul meu asta mic si negru! :))

Si mai multumesc ranjitzilor din jurul sufletului meu.
Pentru ca meritati. :)

Lucrurile frumoase stau asezate in palmele celor ce le creaza. Ideea cum ca frumusetea e trecatoare nu e nimic mai mult decat simpla umbra a unui gand mincinos.
Ascult de minute bune "So fine" a gagiilor de la Guns. Ati ghicit. Am stare de Guns, am stare melancolica, trista sau hmm.
Ei bine, n-ati ghicit. :) Am stare de Guns pentru ca mai devreme am stat 2 ore cu tata in fata televizorului si-am comentat politica. Evident, eu nu ma pricep la asta prea tare, singurul ziar pe care reusesc sa-l mai citesc cat de cat e ZF-ul, iar asta se datoreaza faptului ca imi vine newsletterul pe mailul de la munca. Dar imi place sa-l ascult si sa ma uit cu el la stiri, sa bem Cola si sa o auzim pe mama cum ne spune sa vorbim mai incet - ca doar ne mai si aprindem in cursul discutiilor. Azi am discutat cazul Orban, un mare fâs, anyway. In timpul asta i-am trimis prin bluetooth toata muzica rock, rock'n'roll si jazz pe care o aveam pe telefon, iar acum sta vesel cu o casca in ureche, se uita la politica si asculta muzica. :))
Iar lucrurile frumoase stau in palmele mele datorita unor momente marunte cum a fost asta de azi. Simteam nevoia, la ce zi am avut, chiar am simtit nevoia sa-mi las alte ganduri la o parte si sa ma bucur de ei. Am stare de Guns pentru ca merit.

Am concediu, 2 zile, dar suficiente.
Pentru ca vine Craciunul, va urez sa aveti si voi parte de stari de Guns.
Mint, nu va urez.

Va urez sa aveti pur si simplu, nu pt ca vine Craciunul. :)

Melodia zilei: Diana Krall - Devil May Care. Multumesc lui z0n3 pentru descoperirea incantatoarei tanti Krall, acum ceva ani. She still brushes my soul wisely. :)

Vreau sa fac nimic. Se spune despre Balante ca sunt oameni activi de felul lor, dar ca daca ajung sa pice intr-o criza de lene, apai ... sa te tii, nici cu macaraua nu-i mai iei de-acolo. True, true. Innebunesc daca nu fac nimic, nu-mi place sa dorm pentru ca mi se pare ca pierd timpul, nu plec de la birou sa beau apa pt ca uit ca mi-e sete si vreau sa termin mai repede ce am de facut, cu cat am mai multe telefoane de dat, pai ... cu atat mai bine, etc.
E, uite ca acuma mi-e lene. :) Astept sarbatorile cu o lene incantatoare in vene, voi avea 2 zile de concediu saptamana asta, in care voi vrea sa nu fac nimic alergator, nimic neplacut , in care voi freca draga menta si voi da cadou(ri). Da, si nu ma refer la Craciun.
Sa crestem mesteri mari! Maine pe la 10 seara ma duc in Laptarie la o piesa de teatru si-un ceva de baut, doar eu si fata Andreea [daca o sa mai fiu in stare de ceva, azi la 5 deja ma luase somnul : ))].



Oricum, the devil may care. :)

Christmas party, deci. Christmas - costumes - party. :)

Putine costume, din pacate: o bucata de Bob Marley, o Alanis Morissette, o vaduva neagra, o mireasa vesela, o Rihanna - fara umbrelă-elă-elă, etc.
Ce bine ca exista 50 Cent, animatoarele lui, Anna si Vanessa si a domniilor voastre... Madonna. Pics mai jos, autografele ... lol. :))

That fabulous couple: Madonna and the camera.

Partners in [work and] crime: Anna, 50 Cent and Vanessa.

Singing smth to the delirious fan[s]. =))

The People magazine reveals that the famous rapper 50 Cent has recently decided to soften up his style. Rumours say he approached Madonna for a featuring!!!

Caught in the act!!! Following the recent rumours of a Madonna-50 Cent featuring, Vanessa - the transvestite lover of the rapper - declared that Madonna will die for touching her/his piece of the rap world!!!

After a long conversation and a good start of a juicy cat fight, the diva Madonna and Vanessa-the-transvestite decided to carry on with their lives and get back in the bank's office.
[rumours state that this was also caused by the fact that 50 went home to his beautiful girlfriend and so, the one and a half women were pushed to share the cab back home :))]

Si toti vom munci fericiti pana la adanci tinereti. :)
Sa citez un clasic in continua devenire: "Muncim ca disperatii, trebuie sa ne mai si distram!" Amin, frate Vanessa. :)

Da ma, a nins.
Grumpy Monkey cum ma stiti ... mie ninsoarea asta mi-a murdarit blugii si mi-a stricat haina.
Dar mi-a creat un mare zambet pe moaca : )

El a visat ceva si acum ne cracanam de ras la povestirea acestui vis.
As mai scrie, dar ma doare capul. Imi pare rau...

PS: asta e primul blog cu 3 tagguri, chiar am cate putin din toate...

Later edit: muzica asta nu-mi mai place. ma innebuneste. as dansa, as fredona, as tine ritmul incontinuu, o detest, mi-e rau si nu o pot asculta, imi plezneste capul. o sa stau odata fara sa iau pastile, o sa incerc sa scriu asa, prin migrena asta nenorocita, o sa fac un experiment cu mintea asta care ma doare si ma urca pe toti peretii de atatea lacrimi. probabil ca as spune ca va urasc pe toti, desi niciodata nu simt asta, mi-as pierde controlul si as spune lucruri pe care nu le cunosc, nu reusesc sa le simt, nu-mi pare rau, dar in momentul asta imi vine sa plang, vreau sa scriu, chiar aveam o idee cand am ajuns acasa, dar sunetul tastelor ma doare pana in ultima bucata de creier, continui sa tastez aiurea, nu inteleg de ce ma chinui asa, de ce nu pot sa dorm, de ce nu incetez, de ce muzica e zgomot, de ce radiatorul parca decoleaza, veioza da prea multa lumina, tata tuseste prea tare, masina care tocmai a parcat in fata geamului meu va avea portiera trantita foarte tare, perna pe care m-am asezat mai devreme se incalzeste prea repede, sevraj.............

Magnetzi.
All mine.
:D

Astept petrecerea de vineri. Rochie si vesta din piele, ambele negre, pantofi si geanta rosii-grena, peruca blonda, programare la machiaj si manichiura. Fitzele included. Rasfatz. Yey :)

Pt trafic si aprecieri, comentarii publicate si comentarii date drept private message.
Sa va faceti mesteri mari. :)

Pana una, alta, o bucata de libertate cu rasarit de soare si un aparat foto reflectat in geamul de tren, totul ambalat frumos intr-o fotografie furata de pe malul Mediteranei barceloneze de catre prietenul L.
Melodia potrivita: Depeche Mode - Enjoy the Silence

Salutare.
Un sfarsit. Da. De saptamana. Plina. Alergatoare. Facatoare de bine. Constructoare de suflet.

Am lipsit. Am obosit. As scrie mereu. Dar mai bine ma duc sa fac dus si sa dorm 15 minute in plus.
V-as agata niste poze aici, dar n-am s-o fac. Sunt niste poze cu colegii mei, intr-o postura de zi de sambata. Ieri am mai avut un team building, al doilea pe care il organizez de cand lucrez aici. Si mi-a(u) placut. A iesit bine; sunt oameni de treaba, iar m-am indragostit. Sunt oameni frumosi.
De aceea, Mihai, nu vreau sa quit. Imi place. Plus ca daca incep ceva nici nu-mi da prin cap sa nu-l duc la capat. Deci nu, nu quit.
De maine ma trezesc pe Salvation al celor de la Cranberries. Nu se mai poate, Ketto-ul lui Bonobo e prea linistit si deja m-am obisnuit sa-l visez in timp ce abuzez de Snooze.
Somn usor, saptamana jmen!

Aici nu sunt straini ... sunt prieteni pe care inca nu i-ai cunoscut.

nu-mi plac sarbatorile. nu-mi MAI plac sarbatorile.
cat de curand preconizez ca ma voi transforma intr-un mare grinch.
nu-mi place rahatul ala de brad de la unirea, nu-mi place sclipiciul de pe podeaua magazinelor de cadouri, nu-mi plac stereotipurile si kitch-urile din magazine sau de pe tarabele insirate cu zecile pe strada, nu-mi plac oamenii care se inghesuie cu gentile si cu gecile in mana sa ia ultima cana cu prenumele X care e situata taman pe ultimul raft, nu-mi plac corporatistii care dupa ora 7 umplu centrele comerciale pe ultima suta de metri, nu-mi place ca am ajuns si eu sa fac asta,
nu inteleg de ce am transformat totul intr-un mare eveniment comercial.
de Mos Nicolae eram obisnuita sa primesc sosete groase, chiloti de bumbac, manusi, portocale si ciocolata si era perfect, acum trebuie sa stau sa caut cadou de fitze pt X, Y, Z, T, N persoane, la ora 8 seara prin Unirea, pe ultima suta de metri... vreau sa dau cadouri cu schepsis, detest sa cumpar ceva doar pt ca trebuie,
ma enerveaza ca ai si tu dreptate cand spui ca ne simtim mai buni si facem lucruri bune doar in preajma unor evenimente de genul asta,
mi-e sila de sarbatorile de iarna cu cel mai mare drag.

Deci ma bag in pat. Mai las putin winampul sa-mi faca portia de rasfat, dar am uitat ca am toata muzica bagata si un mare shuffle are de gand sa amestece genurile si sa faca o mare varza din rasfatul meu. Se termina bucata de melodie jmen si dau sa ma dau jos din pat, cu gandul sa inchid, cine stie ce ciudatenie imi mai intra [am ascultat Bjork o data, fix cand adormeam, am visat numai tampenii in noaptea aia si nu mai vreau :))], zic.

Veronicaaaa, fata buuuna... M-am topit. :)

Saptamana viitoare avem petrecerea cu oamenii din Bucuresti, avem si tema, trebuie sa ne costumam in starul muzical preferat al copilariei. Pot sa ma imbrac in Margareta Paslaru? :) Filmul ala e de departe cel mai frumos film pe care l-am vazut in perioada aia, sa nu mai zic de melodie, pe care o stiam din tot sufletul si uite, inca imi mai trezeste zambete...

Ma bag in pat, TREBUIA! :)

Hummingbird este un program in care mai lucrez din cand in cand, dar asta n-are nicio relevanta aici. Pur si simplu suna bine, de aia am folosit ca titlu.

Zilele astea muncesc intens, ma gandesc la cadouri cu schepsis, caut idei pt noi proiecte, personale sau nu, vorbesc cu oameni diferiti, ma ciondanesc pt chestii de suflet, am vorbit de casatorie in urma vizionarii unui film ales pe moment in fata cinematografului - "cat dureaza o casnicie?" ii zice filmului, suge :) - notgonnahappensoondudes - da.
Acestea fiind zise, I will be out of office, vorba Outlook-ului, pt cateva zile. Probabi ca o sa dorm. Probabil ca nu ma voi putea abtine si voi scrie cat de curand. Am mai zis asta azi, nu-mi mai fac planuri ever, las lucrurile sa curga, in felul asta pot sa evit dezamagiri si ma bucur de fiecare moment in parte. Pentru ca merita(m). :)

Pan-atunci, cheers!

I AM VOICELESS, asa cum am prezis intr-un post anterior.
Sa vad eu cum raspund clientilor maine la telefon, cand azi am salutat-o pe mama de 3 ori pana a venit femeia langa mine si mi-a zis ca trebuia sa-i raspund la salut! Smecher :))

Da, de cand am scris postul despre voci am dat iama in folderul cu muzica veche si "bluzuri", in ideea de a ma rasfata cu voci frumoase. Frumos. <3 [e o inima asta, lasa capul pe umarul drept si citeste-o din pozitia asta:))]

Vineri seara am avut petrecere cu colegii din sucursala si cu alti cativa din alte departamente ale bancii, cu care lucram destul de mult. A fost ceva, unii dintre noi chiar au incheiat petrecerea cu un gratar la 5 dimineata. Simpatic. :)

Ieri am avut doua sesiuni de shopping - pt ca mie-mi si place al dracului de mult sa bezmeticesc prin magazine, PFF! - dar care s-au lasat cu cadouri dragute. Dintr-o nefericire acuta, pe a doua am prins-o in timpul cretinitatii si isteriei generale organizate in jurul cacatului aluia de brad de la Unirea. Doamne, ce kitsch. Initial am iesit pana la farmacia de langa Gogoasa Infuriata, la mine la Budapesta n-aveau buline de gat si pe urma ne-a venit ideea creata de-a merge pana la aia de la Unirea. MARE PROSTIE. Deci, n-am vazut IN VIATA MEA atata lume la Unirea. Am facut de la Gogoasa pana in Uimirea cam juma` de ora.
Si ce e mai trist, se calca lumea in picioare sa-l vada. Fratilor, oameni buni, BAH, VOI NU SUNTETI INTREGI??? OMFG, people!!! Vorba fratelui Cip: "Hai la bradutz sa-ti pierzi copilu`, nu fii fra`er!" Eu ma bucur ca am mers prin intersectia de la Unirea pe strada, de cand imi doresc sa trec p-acolo. Urmeaza sa traversez ilegal prin Piata Victoriei, pt ca mi-am adus aminte ca la Universitate am mers pe sosea la un meci victorios din vremile bune ale Stelutzei, iar la Romana nush, parca n-are suficient farmec.

Cu alte cuvinte, fu un weekend jmen. Inca nu s-a terminat, pt ca ma duc la concert la Rappace. Nu i-am mai vazut de o groaza de timp, ma duc sa vad ce mai fac. :)

... si p-orma a venit unu` si v-a adunat pe toti la un singur botez. : ))

La multi ani, dragilor! Sunteti ai dracului de multi Andrei si Andrele:

Andreea Lugoji - Pishku`
Paula-Andreea Ciuca
Andreea Ilena
Andreea Dumitrescu
Andreea - Stila
Andreea Mitica
Andreea Vultureanu
Cosmina Andreea Bortea
Nicoleta-Andreea Mitroi
Andreea Maciuca
Andreea lu' Paula
Andreea din Iasi
Andreea lui Iustin

Andrei Reis
Andrei Iakab
Andrei Craciun
Andrei Maciuca
Cezar Andrei Nourescu
Andrei Tudorache
Andrei Stefan
Andrei Rosu
Andrei Grigore
Iulian Andrei Marandis
Andrei Sebastian
Andrei cel mic

Sa cresteti mesteri mari si sa fiti sanatosi si voiosi!
Probabil am uitat pe cativa. No hard feelings, duzilor, am dat astazi atatea semne de viata pe cat mi-am adus aminte si mi-a permis timpul.
Voi sa fiti sanatosi, sa puneti grau, sa mancati usturoi si ... dupa cum spunea o vorba jmen din trecut... dar, sa bem! :)

Am dat destule cuvinte jmen zilele astea, o sa-mi permit sa aberez despre un alt soi de subiect. Vorba `ceea: "ia gata, bah!" :)
Ideea blogului urmator mi-a venit in urma ascultarii unei piese cu o voce misto in ea, dar mai ales a faptului ca urmeaza sa-mi pierd vocea, ragusind incet, dar extrem de sigur.

Bai, imi place de mor sa aud o voce de om. Nu neaparat "live", cat mai ales prin telefon. In ultima instanta ma pot referi si la ce aud in vreo melodie, dar astia sunt deja oameni lucrati si nu au acelasi farmec - desi lesin de drag la un vers cantat de DMX, recunosc! :))
Revenind, de multe ori dau un telefon nu neaparat sa aflu ce mai face omul ala - oricum conversatia seaca de tipul "buna, ce mai faci?"se uita de cele mai multe ori - ci mai mult sa il aud, pur si simplu. De exemplu Andrei, pe care il sun o data la cateva luni, inca ma mai intreaba f mirat cum dracu il sun doar sa il aud, desi nu vorbim cu lunile, ca sigur vreau ceva de la el daca sun dupa atata timp. :)) Pai vreau, imi hranesc auzul cu vocea lui. :)
Da. Am eu cativa oameni care ma topesc; am si la serviciu un gagiu pe care il suna toate fetele cand au nevoie de ceva din departamentul lui, chiar daca acolo sunt mai multi oameni care le-ar, NE-AR, de fapt, putea ajuta. Si, am observat, conteaza f mult felul in care stii sa folosesti vocea asta, poti sa obtii multe printr-un simplu telefon, nemaiamintind cat miros de flirt se afla in ea si alte chestii din acestea jmen cu dublu JM.

Cred ca mi-am gresit cariera, acum imi dau seama care e drumul meu in viata. Tot imi place mie sa ascult oamenii si sa dau sfaturi, acum zic ca imi plac vocile auzite prin telefon... E clar, daca nu imi merge cu marketingul ma mut la un hotline! :)))

[merci Codrutz pt titlu, stiu despre ce vorbesti :)]

E fantastic cum alegem cateodata sa ne autoingropam intr-o mizerie de stare sufleteasca din aceea fara nuanta de alb sau negru, ci de un scarbos dual gri. E dureros sa ajungi la un punct si sa te pufneasca rasul asociind persoana si situatia ta cu una din sintagmele "ce prost sunt", "mai bine faceam x si nu y", "asta e/asta-i viata!", "asa sunt oamenii", etc.
E naspa ba. De ce SA SPUI asta cand poti SA FACI ceva sa remediezi situatia? De ce e chiar asa necesar sa ajungi de fiecare data sa te culegi de pe jos si de ce mama dracu` nu inveti nimic din ceea ce traiesti? Ce naiba faci ma in tot timpul asta, respiri degeaba? Stai cu ochii inchisi, nu-i asa ca te impiedici mereu si esti adesea pasibil de a-ti rupe gatul?
De ce te multumesti cu a spune una din cretinitatile de mai sus, cand ai putea sa zici "nu frate, EU nu mai permit nimanui sa faca asta cu mine!" si apoi s-o si CREZI?

Nu, ba, nu sunt trista, eu nu sunt trista decat cand din jurul meu dispar fiinte pentru intotdeauna sau pierd lucruri pe care, de asemenea, stiu ca nu am de unde sa le mai iau. E un sentiment prea puternic pentru a putea fi simtit cu adevarat de oricine. Nici deprimata nu imi permit sa zic ca sunt, sa fim seriosi. Ma rasfat uneori cu asta, imi place sa experimentez oameni, stari si idei, dar recunosc ca e un joc periculos care imi scapa si mie de sub control si atunci ajung sa-mi razuiesc mintea de pe podea. Nici eu nu invat mereu din tot ce fac, cat de maniaca sunt eu cu detaliile; mereu imi scapa ceva, dar asta nu inseamna ca o sa permit cuiva sa-mi faca ceea ce vad in jurul meu zilele astea.
Nu mai spune "promit", spune ca incerci sa ajuti. Nu mai spune "multumesc", zi si tu "merci". Sa nu-ti mai para rau ca ai calcat-o pe una pe picior in metrou, cere-ti scuze, ca de alea ai nevoie. Si sa-ti para rau doar rar de tot, ai grija sa nu faci prea multe pentru care sa-ti para rau pe urma. Nu spune niciodata "te urasc", ai innebunit? Tu nici nu stii ce e aia. Si alege cu grija oamenii carora sa le spui "te iubesc", mai bine deloc daca nu e sa fie. :)
In rest, baga-ti picioarele si fa un forward cu powerpointul vietii tale. Invata sa vorbesti cu macar un om, invata sa te exprimi astfel incat sa fii inteles de restul si nu mai astepta ca oamenii din jur sa aiba grija de tine, daca fiecare din noi si-ar ingriji propria persoana am avea un mediu concurential perfect. Din pacate, ca si in economie, cu totii stim ca asta este ceva pur teoretic.
Dar nimeni nu spune ca nu putem tinde spre perfectiune. Have fun!

Si-asa sunt eu destul de mica ca sa mai pot pati ceva. :)

Solicit de urgenta o iesire din peisaj. Evadare din decor, call it as you might.

Necesit un time-out din multe chestii. Cel mai smecher semn al acestei nevoi este ca mi se intensifica durerile de cap pe zi ce trece si amarata aia de pastila nu mai zice nici "pas" in fata lor. Cred ca am nevoie de o saptamana intreaga in care sa recuperez somnul pierdut in ultimul timp, o galeata in care sa stochez dracii acumulati, un sac in care sa arunc niste oameni pe care nu mai vreau sa ii vad prea curand [si pe care sa-l leg si la gura, poate].
Azi am fost si la meci. Mi-a fost frig [era sa scriu "frica", nu stiu de unde a venit impulsul asta]. Am cantat pana mi-a ramas vocea pe scaune, am aplaudat fara manusi, ca sa ma auda. Si degeaba. :) A fost frumos, nu mai sper de mult la ceva spectaculos, dar parca nu-mi vine sa cred cum joaca uneori, parca sunt alti oameni, parca ar juca sosiile lor, nu-mi dau seama ce se intampla. Inca imi este fri...g, mi-este chiar destul de rau, maine ma duc la serviciu si am chestii de terminat, de sunat, de rezolvat. E ok, inca nu ma simt spanzurata. Intentionez sa take my time, sa muncesc eficient si poate ca intr-o zi imi voi permite sa evadez dintr-o zi din asta cu soare, ploaie si nemerniciu de frig, la un film si-un pahar de vin... poate peste niste multi ani. :)

Dar si cand ma doare capul... :(

Da, ne-am vazut. Ne-am schimbat sau nu, am crescut sau nu. Colegii din liceu. Am reintalnit cam o treime din ei vineri seara. Simpatici, dezvoltati, amuzanti, ironici, ametiti, maturizati, certareti, intreprinzatori si afaceristi, glumeti si stilati. Ce vreti, au trecut doar 4 ani si putin, inca n-am crescut suficient. Dar acum e bine asa cum suntem. :)

Zilele astea am iesit la cate-o cana de vorba cu doi oameni dragi si la doua bucati cappuccino vieneze, ambele cu multa frisca [de care mi-e sila intr-un alt context gastronomic decat cel al cafelei], am facut shopping [detest activitatea asta, dar am facut-o] pentru un alt om drag, am fost la meci [si ce meci, ce atmosfera, eat my shorts, baaaah! :D], am petrecut o noapte in care zice omul ca am vorbit in somn : )), am mancat si am baut chestii total nesanatoase - fuck it, daca mor maine macar o sa ranjesc mortii spunandu-i fraierei ca mi-am apucat ultima masa nesanatoasa :)) [despre avut grija sa traim fiecare moment in parte, dar asta in alt post, acum am chef de caterinci].
M-am simtit bine, m-am odihnit, am dormit si am citit, am facut cadouri - in sfarsit l-am cadorisit pe prietenul Musti cu chestiile aduse pentru el din Munchen [de unde m-am intors la inceputul lui septembrie, sa vedeti cat de rar apuc sa ma vad cu oamenii smecheri din viata mea...], am trait cateva minute simpatice uitandu-ma la un episod din Sex and the city asteptand-o pe Pishku la ea in camera, adancita in scaunul ala mare, cu picioarele razvratite pe pat, cu o mare felie de tort de ciocolata in brate, stinsa cu un energizant, aaaaah, heaven... :)

A fost un sfarsit de saptamana simpatic. Acum ma delectez cu niste marketing pt master si cu o felie de Incubus. Dupa cum spuneam mai demult, always and forever, coca-cola, love si muzica. :)

In seara asta nu mai scriu mult. Imi este somn. Am pierdut o bucata din mine zilele astea; imi lipsesc serile pline de rasfat verbal, de schimburi de muzica si de metafore. Ma linisteam in felul asta de multe ori. Nu ca aveam eu cine stie ce probleme, dar era baia mea cu spuma si arome de tot felul. Metaforic vorbind.
Ma duc sa dorm.

Ma voi droga pana voi adormi cu Guns. Always and forever. Coca-Cola. si Love.

Te rog, omule, nu ma intelege gresit.
Iubesc oamenii foarte mult.
Am intalnit foarte multe tipuri de oameni de cand am inceput sa ma exprim - sunt cel mai timid om de pe planeta asta, dar nu stiti voi. :)
Astfel ca eu nu intalnesc femei si barbati. Eu cunosc oameni.
Nu-mi plac femeile. E adevarat, nu dezmint.

Dar imi place feminitatea de mor.
Imi plac unghiile rosii, creionul negru si fardul de obraz.
Imi place sa-mi prind parul in coc sau sa-l las in cretzulimea lui pe spate.
Imi plac fustele, n-am purtat pana acum pentru ca ma adaptez constant mediului in care ma aflu si nu mi-a permis intotdeauna sa fac asta. Acum pot. Si port. Ma dor picioarele de la tocuri, dar eu stiu ca am un altfel de corp urcata pe o pereche de pantofi draguti. Negri, Stefan, simpli si classy.
Beau Frappe pentru ca are frisca si e dragut sa te prostesti putin cand tragi ness din pai cu nesatz. Si beau Cosmopolitan pentru ca imi place felul in care se aseaza paharul intre degetele mele mici. Asa cum mereu cer Cola, dar sa fie cu gheata si lamaie. Si absolut tot timpul multumesc frumos celor care ma servesc, iar la plecare le urez Serviciu usor.
Imi place sa ingrijesc ranile unui barbat, pare atat de mic cand ii dai cu dezinfectant peste deget si apoi ii aplici bandajul.
Imi plac filmele romantice, chiar daca prefer sa le vad la cinematograf si nu in bratele lui.
Ma emotionez cand vad un om care isi taie cu un cutitas mic dintr-un castravete pe scarile metroului de la Romana, mi-e mila de animale si ma topesc dupa pisici.
Nu-mi place sa dorm singura si cel mai linistitor somn il am mereu in bratele lui. Sunt puternica si imi place sa ma impun, dar niciodata n-am simtit nevoia sa stiu ca stie cine e "seful". Imi place sa ma cuibaresc si sa simt ca sunt a lui.
Si sa stii ca sunt blanda, chiar daca iti cer foarte multe. Iti cer pentru ca stiu ca ai de unde sa dai, ca esti om bun si ca poti mult mai mult. Te ajut sa-mi vorbesti si imi place sa te ascult, sa fiu langa tine cand ai nevoie de asta.

Nu sunt fitoasa. Dar imi place sa ma rasfat si sa ma simt femeie.
Chiar daca mie nu-mi plac femeile. :)

Urma sa ma bag devreme in pat, dar pentru ca planuiesc o intalnire cu fostii colegi de liceu, m-am apucat sa rascolesc telefonul, lista de messenger si restul internetului in cautarea lor. Unde am aterizat? Pai si pe hi5, evident, am un profil micutz si acolo, asa ca am dat cu clicku` si cu searchu` pana am mai dat de cativa din ei.
Ca am gasit, ca n-am gasit, in fine, dar m-am oprit pe profilul unei fete, fosta colega de clasa cu o prietena de-a mea, cu o jumatate de generatie mai mica.
La fel de frumoasa si de aranjata asa cum a fost intotdeauna. Daca ati cautat prin orasul asta vreodata o reala diva adolescentina, ei bine, da, ar trebui sa dati de fata asta.

Acuma… stiti de ce ii acord si blog? Nu m-ar incanta, in general nu dau doi lei pe fatzele astea machiate peste masura, imbracate nu-stiu-cum si avand zeci de poze in sute de pozitii si cat mai editate, photoshop, pacatule, ah, of, etc, bla.
Si astora le recomand sa get a life si apoi sa scape de ea repede, repede. Imi place vorba asta, asa ca luati aminte!
Fata asta e frumoasa foc, pe cuvant. Nu m-am putut abtine, m-am uitat la 90 de fotografii pana acum, inca ma mir de cat de frumoasa poate sa fie. Si ii acord spatiu aici pentru ca in 85% din poze apare impreuna cu iubitul ei sau cu prietenii si nu are decat comentarii pertinente, tot de la prieteni. Nu are sute de comentarii pe fotografie, nu are zeci de comentarii libidinoase, nu are poze cu limita de varsta, nu are mii de nume la Friends.
Nu frate. Rade, e vesela, e frumoasa pe exterior si pare sa fie si pe interior. Poate ma insel. Desigur, mereu ma insel, sunt romantica data dracului, inca am impresia ca toti oamenii au ceva foarte bun in ei.
In fine, mi-a placut de ea. Imi plac femeile frumoase, am recunoscut asta dintotdeauna, nu pot sa fiu una din tampitele alea care se supara pe strada daca li se uita baiatul in alta parte. Si eu ma uit. La femei, la barbati, ce e frumos… stim noi cui place. : )
Si imi plac femeile destepte. DA! Aplaud astfel de muieri. Trai-ne-ar!

Ma chinui sa scriu despre femei de o groaza de vreme. Recunosc ca nu-mi plac, multe dintre ele. Sunt mai reticenta cand vine vorba de apropierea fata de un astfel de specimen, mai degraba ma imprietenesc cu 20 de barbati decat cu 3 femei. Dar sunt cateva de care m-as indragosti. : )
Sunt acele putine femei cu care imi place sa stau de vorba la o cafea. Specialelor.

Uranioooooo, pleaca ma cu luna ta neagra cu tot, mie mi-a mers bine zilele astea, nu te cred cand zici ca ma va manca o luna neagra asezata in Scorpion. : ))

E drept, toata lumea parca a fost cu acela in sus toata ziua, ete ca mie mi-a mers bine. Am o stare foarte stare, dupa cum spuneam prin alte parti, deci pazea! :D

One of these days these boots o sa te calce-n picioare.

Later edit: Nu, da` acuma chiar m-am enervat, in sfarsit mi-a sarit smaltzu` pe ziua de azi!!! [Mireille, cu exclamatzii, pentru sufletelul tau, with love :))]

Revenind, deci.
Cand mama dracului m-am abonat eu la confesionalul neo-protestant? Si de ce??? Taman eu! Daca toata lumea ar crede in duhuri sfinte cum cred eu ... pazea, o sa ardem in flacarile cele mai flacari! :))
Asa. Am dat unsubscribe, dar iata ca tocmai am mai primit un mail de la Alin Cristea, caci are si nume, nu asa, oricum.

 Goodbye from our Mailinglist, sorry to see you go.

You have been unsubscribed from the following mailinglists:
* All newsletters


If there is an error in this information, you can re-subscribe:
please go to *** and follow
the steps.

Thank you

Sa mori tu! ahahahahahahaaaa. Pa.

Gandeste-te putin, ce dracul, doar e duminica. Macar azi sa nu faci nimic si sa iti acorzi un timp de gandire si de focusare asupra anumitor detalii.
Azi va scriu pe tonuri de Incubus, un Megalomaniac combinat cu Southern Girl si cu Wish You Were Here dau culoarea acestei zile. Culoarea care este un ton mic de verde, cu miros de aer rece si cu alte asemenea furtuni.
Ce ne face sa asociem culori unor anumiti oameni, mirosuri unei sarbatori, texturi fine unui anumit loc sau alte asemenea paralele? De ce mie verdele imi aduce aminte de mare, fumul ma duce cu gandul la bunici, iar intepaturile mici pe care le simt uneori pe limba ma trimit la gustul vinului fiert cu putina scortisoara?
De ce de fiecare data cand vorbesc cu una din prietenele mele despre chestii serioase nu pot sa nu ma gandesc la canile de lichior de ciocolata cu care obisnuiam sa ne imbatam prin tabere sau imi aduc in fata ochilor fotografia cu ele trei in cort, cu cravatele de Ghizi la gat? [ehe, ce vremuri, gagici... cand iesim acum pe undeva suntem extra business like, cu tocuri, machiaje si coafuri fitzoase, genti de firma si povestiri de la birou...].
Daca ma uit acum putin pe geam o sa vad ca bate vantul, ca ploua si ca e teribil de frig. La mine e cald, am o senzatie placuta de cald pe interior pe care nu o pot exprima.
Ingrozitor e faptul ca de ceva timp ma doare stomacul ca un drac si nu reusesc sa-mi dau seama daca de vina sunt eu, vremea de afara, starea de spirit, culorile astea pe care mi le amestec incontinuu in creieri si in machiaje, oamenii din jur, mancatul la ore ciudate, mancarea nesanatoasa, cuvintele astea pe care uneori nu le mai pot controla, blogul asta, pozele pe care le vad, muzica pe care o ascult, locurile prin care alunec cu gandul, oboseala sau agitatia de zi cu zi.
Cert e ca azi am avut frisoane. Sunt racita, e-adevarat.
Iar weekendul asta am stat neobisnuit de mult in casa. :)

Sia - Breathe Me



Nu stiu daca e chiar melodia zilei, dar cu siguranta mi s-a potrivit candva. De la Paula, primita de mult, de mine ascultata de foarte multe ori.
Multumesc, Stef.

M-am asezat astazi la ora 12 in fata calculatorului si m-am apucat sa scriu. Am vorbit cu oameni, am ascultat muzica, am trimis poze si am vorbit la telefon. Pe la 6 si ceva m-am dus sa mananc, mai mult la indemnul prietenului L, care ma va bate intr-o zi pentru ca nu am grija de mine. I don`t care, amice, I simply don`t. :)
Mi s-a facut dor de muzica mea. Am rascolit foldere intregi si am ajuns la concluzia ca melodia cea mai buna pentru ziua asta nemernica de sambata, cu ploaie, cu raceala si stare de somnolenta, cu blocari de calculator, meci si alte cuvinte asemenea aruncate, este ...
Pai nu este. N-am reusit decat sa ascult mult Alexandru Andries, combinat cu Anda Calugareanu si Aura Urziceanu (maine seara ma duc la concert, multumesc fetei Paula pt invitatie), asezonate cu putin DiMeola - pe ritmuri de Piazzolla.
Le multumesc pt voci si instrumente.

Anda Calugareanu - Micul Print. Imi rupe sufletul de cat de frumos suna...

Zilele astea am terminat cursul de germana.
Zilele astea s-au terminat multe. S-au terminat oameni, s-au terminat cuvinte si melodii. Mi se termina pana si calculatorul, o sa pierd ingrozitor de multa muzica, adunata cu multa grija, cu foarte multe pretentii si cu foarte mult suflet. S-au terminat plicuri de ciocolata calda si bomboane pt tristete, s-au scurs lacrimi si cuvinte bune, s-au aruncat pe geam papadii si frimituri de paine.
In schimb, am adunat oameni in suflet, am tot plimbat din ei inauntru si afara; o sa fac curat si o sa pastrez doar pe cativa in curand. Pentru ca merit(a).

Du hast. Hast du? oh, ja.
Ich bin sehr sicher, mein Freund.



Foto: Beauty of the Stef. Best friend. Photo si make-up by Miez.

It’s too bad, but hey, that’s me… : )
0 unread messages.
Hai sa-i lasam pe … si sa avem grija de …
I’m sorry, but I ain’t gonna change my ways….
Se portiveste si …
Cause it ain’t the first time….

Ai trimis alea? Cum stam cu? Mi-e rau. Linistete-te. Vrei un ceai? Te mai doare? Am de tei si de menta. Hai, hai, te rog din suflet, hai, ai grija de tine, nu mai plange… Cuvintele sunt useless… o poza, un sunet, o melodie, fac cat o mie de cuvinte... ti-am lasat ciocolata pe birou. Mi-e mila de… da, e frig acolo. Era atat de mic, nu stiam ce sa-i zic…Lasa-l ma, o sa-si revina. Pe mine m-a umplut de nervi azi… hai, hai sa tragem la sorti. Vino cu mine sa mancam, te rog. Ia si gusta, e bun, nu pot sa inteleg cum isi poate face singura chestia asta. Nu pot ma, nu-mi place, eu am planuri, nu vreau. Da, dar stii, conteaza mult aici … un semn facut de mine, cu degetul spre tampla dreapta … si aici …completeaza ea, ducandu-si mana peste inima…

Daca macar unul din voi a inteles tot textul ca intreg nu e bine. Dar daca v-ati regasit bucatica de conversatie e in regula, azi ati fost parte din ziua mea, pentru ca azi, marti 13, am implinit 23 de ani si o luna.

O parte din mine.... partea cea mai aparte.... nah, jocuri de cuvinte...

Ieri am avut o singura melodie pe repeat, chestie datorata faptului ca am cantat-o in 1974 [barul de langa Fire, nu anul] in duet cu nenea Bana, la umbra unei cozi de matura, iar in semi-betia mea mi-a placut enorm cum a sunat. Ceva dragut s-a intamplat azi noapte, insa, cand pe la 2 am hotarat ca e cazul sa dorm si eu, am inchis pe rand messenger si alte programe, apoi winampul – pt ca e ultimul care se inchide inainte de a ma adormi, iar apoi PC-ul cu totul, apoi am deschis TV-ul, sa mai butonez inca 5 minute cat sa ma ia somnul. Si pe ecran vad ca debuteaza video-ul melodiei mult ascultate ieri:

Coincidentele, da, mi-au placut dintotdeauna, mai ales pt ca intr-un timp in care eram really low si din dorinta de a ma simti deosebita mi-am autocreat o inclinatie spre a observa chestii; recunosc, chestia asta devine o reala obsesie de la un punct, caci asa e cu drogurile astea. : )

Dupa ce am vazut filmul “Number 23”, am stat sa ma gandesc intr-o zi daca as putea sa-mi antrenez mintea sa se fixeze pe un anume detaliu si sa il transforme in obsesie. Na, din pura plictiseala si din dorinta de a afla pana unde pot sa-mi imping limitele constientului.

In ziua in care am demarat proiectul asta eram in data de 18 Iunie 2007; stiu cu siguranta, pentru ca ma duceam sa-mi depun o demisie si sa-mi iau la revedere de la 3 ani de munca in domeniul respectiv. Si imi aduc aminte perfect de cele doua ore infernale pe care le-am facut in trafic in drum spre Head-Office-ul companiei, repetandu-mi de zeci de ori ca nu ma mai angajez in veci intr-un loc in care sa imi pierd 15% din viata in trafic. Acum merg pe jos in fiecare dimineata si in 15 minute sunt acolo. : )

Ei bine, as dangerous as it may seem to the untrained eye, m-am invartit in jurul ideii pana mi-am dat seama ca trebuie sa fie ceva inofensiv, ceva care sa-mi placa si care sa nu imi faca neaparat rau. Am ales sa vizualizez combinatia culorilor sfinte, evident, rosu+albastru=love.

Nu mi-a fost greu, am descoperit multi suporteri stelisti, cateva perechi de masini, una albastra, cealalta rosie, parcate una langa cealalta. La un moment dat, eram pe la Lujerului parca, am zambit, erau doua Dacii asezate bot in bot, parca se pupau, stiu ca m-am gandit la Cosmin, ca parca asa suntem noi, eu sunt albastra iar el va fi intotdeauna rosul meu. Am tot vazut panouri cu diferite reclame, am ajuns la birou si doua din fete aveau bluze imperecheate. Iar cand am plecat a venit el si m-a luat din drum; la un moment dat i-am cerut un pix, eram in masina si nu mai stiu ce voiam sa imi notez si el scoate unul din torpedou, cu 2 culori, una albastra… cealalta …te iubesc … rosie. : )

De atunci nu ma mai uit, pur si simplu vad, vad perechi. Imi place simetria de mor si imi plac perechile, imi place sa imperechez, lucruri, situatii, discutii si uneori, desi mult mai rar, oameni.

De aceea imi plac coincidentele. Pentru ca ma ajuta sa gasesc perechea a ceea ce mi se intampla si a ceea ce gandesc si asta, dragilor, e un sentiment de-a dreptul minunat.

Astazi este inca o zi de Andrei. De data asta este vorba despre cel mai Andrei dintre toti Andreii. Sa te faci mester mare, fluturasule! Te pupa copilul tau ranchiunos si gaunos.

Poza asta e facuta de mama, unuia din cei 12 copii ai ei. Mi-e dor sa mai merg cu mama in tabere, intotdeauna si-a dus copiii prin cele mai frumoase locuri si i-a invatat cele mai frumoase lucruri… : )

In fine, am cam crescut, poate ca nu mai sunt eu de mers cu copiii in tabere. Mint, sa stiti. : )
Ma gandeam zilele astea cat de blender este viata asta de-o traiesc acum.
Cum amestec in el bucati de timp, franturi de oameni si cuvinte, betii si dureri de cap, melodii cu idei “printre randuri”, vise si cappuccino vienez, elefanti de plus si buze crapate de vant, prieteni vechi, oameni noi si tequila, porecle noi si zambete, costume business si masti, dezordine si pauze, sms-uri de departe si ciocolata cu nuca, link-uri de net si planuri, gutui din toti gutuii, tramvaie si masina verde, muzica in casti si dupa program, vin alb si vin rosu, telefoane si poze, vecini si prieteni vechi, proiecte de/din suflet, incredere si responsabilitate, pisici si rasfatz, caldura si miros de fum, liniste si episoade cu draci, locuri noi si iesit cu fetele, cu prietenii vechi, cunostinte noi, masterat, germana si cuvinte noi, morfologie si sintaxa, gramatica umana si literatura universala, fluturi si frig.

Un suc proteic, va rog! : )

No more stupidity, please.

Revin cu rugamintea de a-ti face repede, repede rost de o viata noua ca apoi sa poti beneficia de mirifica ocazie de a ti-o lua.
Succes si du-te dracului, pe ambele ti le urez din sufletzul asta mic si negru al meu! : )

PS: Foto de la meciul Steaua-Univ Craiova. Galeria noastra rosteste si ea din suflet.

Daca machiajul de mai sus va place, vizitati site-ul Ralucai Butnaru, Make-Up Artistul care se joaca in felul asta cu tonuri si idei de culoare. :)

Click pe site-ul Ralucai Butnaru!

Chiar imi place cum lucreaza. Si mi-e si dor de ea... :)

Stand back, I`m having a seizure.
Ciocolata sau nu.

Astazi este ziua unui fost coleg din liceu; la multi ani, Andrei. : )

Zilele astea imi este teribil de somn. Nu reusesc decat sa ajung acasa si sa stau putin pe net, imi iau portia de socializare, apoi alunec usor spre baie, unde mai am putin si adorm cu dusul pe mine. Apoi ajung in pat si adorm in nici 2 minute.
Uneori.
Alteori, citesc cate ceva si ma arunc pe ganduri. Intotdeauna ascult muzica, mereu imi place sa fie putin cald si sa mananc o banana inainte de culcare. Am inceput sa beau lapte la serviciu, chiar daca ii pacalesc gustul cu cafea, dar macar consum si eu ceva cu Calciu. Incerc sa urmez sfatul prietenului L, sa merg mai devreme la somn, dar nici macar micile mele ritualuri nu-mi trec peste starea deosebit de ciudata pe care uneori, din nou, uneori, mi-o induc.

Dar astea sunt doar micimi de obisnuinte si aschii de gandire, stari psihice amestecate cu distractie si ochi intredeschisi.

Sunt cativa oameni apropiati mie pe care ii respect din tot sufletul. Sunt acei oameni pe care ii iubesc pentru ceea ce sunt, pentru ca sunt oameni, inainte de toate. Urma sa scriu aici si cateva nume, dar o sa dau maine niste telefoane, sa le multumesc pentru tot - tot la ideea prietenului L, adaptata situatiei mele. Pentru omul care acum este in Mexic o sa scriu un mail, sa stie ca mi-e dor. : )

Multumesc.

LATER EDIT: Ce poate sa fie mai frumos decat vocea lui Charles Aznavour?

Vocea lui Edith Piaf langa vocea lui Charles Aznavour.

Am zis ca nu-mi voi murdari pagina de blog cu subiecte care nu-si au verdele lor. Am ocolit barfismele, cancanurile si rahaturile, mai pe scurt.
Zilele astea ma faceti sa dau pe-afara, asa ca refulez. Am primit mass-uri peste mass-uri, mailuri atat pe adresele de e-mail personale, cat si pe cel de serviciu. Mai oameni buni, voi ati innebunit de tot?
VAI, Monica si Irinel au facut sex oral in restaurant!!!!!!!
[ca stiu ca-i plac Mirelei semnele de exclamare]

Asa si? :)
Hai sa lasam ipocrizia deoparte, ok? Sunt o gramada de oameni care fac sex oral. Cei mai multi. Nu mai e de mult considerat nici macar a fi perversiune. Asa ce dracului se intampla cu oamenii care gusta astfel de cacaturi si fac mare caz de asta?

PLUS, ca azi am ceva cu plusurile, s-a intrebat vreunul ce fel de om poate sa fie ala care a stat atata timp cu telefonul, pe gaura cheii??? For fuck's sake, stiu ca a primit 3.000 de EUR de la nush ce revista care rascoleste rahatul, dar nu stie ca in atatea minute ar putea face altceva cu viata lui?
Omule, get a life.

Ia-ti-o pe a ta. :)

Punţi, ne zbatem sa cream aceste punţi.

Apoi ne folosim de ele pana uzam franghiile pe care ne insiruim mainile. Ne mai folosim de ele pentru a ne vindeca temeri si pentru a creste altele in loc, mai mici sau mai mari, temeri sau nu.
In final, daca s-a rupt o scandura, poti face pasul peste gol si poti spune ca ai trecut mai departe.

Totusi, sa nu uiti ca pentru macar un moment ai fost in pericol.

10 minute din viata asta pot insemna lucruri diferite pt fiecare din noi.
De multe ori nu stim sa pretuim aceste minute si le pierdem facand nimic, facand ceva inutil, ceva rau, deprimandu-ne sau indepartand oameni.
Un astfel de exemplu este filmuletul de mai jos, pe care va recomand sa-l urmariti cu atentie.




Multumesc pt descoperire, Pishk.

Sunt momente in care ai senzatia ca esti la pamant… apoi ceva se intampla cu adevarat si iti dai seama ce prostie poate sa insemne starea asta a ta. Ce stim noi ce-s alea griji… ne maruntim vietile si gandurile pt micimi de intamplari si trairi, iar in jurul nostru oamenii mor cu adevarat.

Sa te odihnesti in pace.

Atentie, blog varianta lights.
Nu mai suport chestia asta din jurul meu.
In una din sambetele viitoare voi merge pana in Bamboo, ma voi duce sa vad ce face z0n3 acolo, plus ca mi-a zis ca e de fitze, deci trebuie, e de mine acolo.
Asta ca o paranteza. Una la mana, deci.

Doi la mana, cum naiba reusesc sa ma bag in atatea chestii nu pot sa inteleg, acum am obosit ca dracul de mult si imi vine constant sa-mi bag picioarele si sa trag o betie din aia jmen, numai din vin bun… rosu… dar doar de data asta.
Ma obsedeaza Dead can dance cu o melodie de vreo juma de ora;
M-as uita la The Notebook, ala chiar e un film pe care vreau sa-l vad neaparat;
As manca niste ciocolata Seizure, care desi are acest nume imposibil de conceput, totusi are un gust foarte bun de ciocolata calda, in varianta de dinainte de a fi stricata cu apa, deci praf.

Cand eram mica tata se chinuia sa ma invete sa cant la muzicuta sau sa merg pe bicicleta. Cu ambele chestii s-a chinuit destul. Muzicuta a ruginit si acum mi se pare incredibil de mica, iar pe bicicleta am invatat sa merg tot singura, dupa zeci de cazaturi si de dinti inclestati de atata auto-incurajari, spunandu-mi “ridica-te, poti!”.
M-a lovit masina de 3 ori, de 2 ori de ziua mea, in ani consecutivi. Am cazut de multe ori, mai ales cand eram f mica, ma impiedicam de orice dambuletz. M-am si batut de 2 ori, o data cu o fata si a doua oara cu un baiat, pentru ca batea alte fete, o sa tin minte cat oi trai cele mai mari dovezi de eroism ale mele.
Am multe semne si cicatrici de tot soiul si inca imi mai fac vanatai, ma lovesc de diverse chestii. Inca ma impiedic de rosturi de gresie, fire din covor si cabluri. Inca alunec in cele mai stupide momente si locuri, pe scara interioara de la serviciu [si-mi scrantesc glezna care si acum ma doare …], pe servetele in fata portii [don’t even ask], ma astept ca maine poimaine sa imi rup gatul pe vestitul cliseu al coajei de banana.

Banuiesc ca nu voi fi niciodata suficient de atenta la ceea ce mi se intampla.

Bag picioarele. Ma dor de mor. Detest vremea cu nori…
Chiar mi le-as baga. In ceva rece, cu valuri. : )
Sau in ceva serpuitor... si mic... sa incapa doar talpile, pana unde incepe pielea sa fie fina...
Si mi-as duce degetele peste ceva moale si verde... o bucata de punct cardinal mi-as dori, o bucata de muschi agatat de trunchiul unui copac.
Si o sticla de aer curat mi-as dori sa respir acum. Sa-mi lipesc buzele de gatul ei si sa trag puternic in piept.
O raza de caldura mai lipseste. Eu sunt intr-un maieu cu bretele subtiri si simt cum ma mangaie lumina pe maini.
Am gasit un strop de iarba inalta si ma intind in ea, colorandu-mi blugii de verdeata. Inchid ochii si simt lumina cum imi trece prin pleoape si cum mi se incalzesc pupilele.
Caietul negru cu figuri e langa mine.
Si printre foile lui am un pix Bic, simplu, cu mina albastra, consumata pe jumatate. E pixul meu preferat, din anul I de facultate numai cu astfel de pixuri mi-am scris toate cursurile, am dat partialele, examenele, licenta, mi-am notat vanzarile in agenda, am completat rapoarte, formulare de feedback, numere de telefon, am scris idei, am luat lectii de germana.

[Sa mai spuna cineva ca nu sunt un little freek. : )]

Ma chinui sa scriu textul asta de marti incoace. Am avut o saptamana ciudata, in care m-am gandit mult si la foarte multe; mi-am facut ordine in creieri si in ganduri.
Acum o sa fie bine. Trebuie. Pentru ca meritam.

Si nu mai vreau sa spun niciodata ca sunt dezordonata pe interior.

Pentru a fi in concordanta cu restul comunitatii bloggerilor, azi scriu despre vreme.

Mie mereu mi-a placut ploaia, mi s-a parut ca e o alternativa cool la ceea ce prefera majoritatea. Once a rebel, always a goofy, I guess.
Insa azi a exagerat, pt ca ne-a speriat de-a dreptul. Vantul ne-a cam zdruncinat geamurile si ne-a inviorat brusc holurile - am avut constant senzatia ca lucrez intr-o casa parasita si ca trebuie sa inceapa sa zboare cat de curand ceva foarte spooky prin birou.

Am ajuns intr-un tarziu acasa, cu un imens dor de vin fiert - mereu cand e frig mi-e pofta de vin. Am ajuns plouata si ... cam "plouata". Mereu cand sunt plouata mi-e dor de oameni.

Am recurs la singurul drog pe care mi-l permit, muzica cea de toate zilele. Am bagat tot folderul cu muzica si am apasat J. Am tastat "rain" si am facut playlist. Diana Krall, Turin Brakes, Guns 'n Roses, Lake of Tears, A-Ha, Katie Melua, Janis Joplin, Ashanti, Cocorosie, Golden Trumpet, Cher, Variety Lab, Tori Amos, J.E. Sebastian, Silent Circle, Moby, Placebo, Garbage, DJ Shadow, Dire Straits, Armor for Sleep, David Gray, Zia, The Weather Girls, Counting Crows.

Etc. : )

Stiti ce e trist? Ca sunt triste. Da, 80% din melodiile oamenilor astora sunt triste. E pacat.
Mie imi place ploaia de mor. : )

Te rog sa nu mai citesti, poate e chiar o pierdere de vreme.
Go out and play.

Azi am vorbit despre pauza. Am mai vorbit eu despre asta, dar nu mereu pauza asta a insemnat ceea ce inseamna acum. O sa respir adanc si o sa-mi fac ordine in suflet.

Pana una-alta, o veche pasiune de-a mea incepe sa iasa din nou la suprafata. Recunosc, la momentul in care aceasta pasiune incepea sa se contureze, ea era la stadiul "ia si tu un vin, ca io si-asa ma fac muci daca beau, macar sa ma fac din ceva mai sanatos decat vodka".
Dar zilele astea am devenit mai serioasa; adica mai fitoasa, cum imi place mie sa zic ca sunt.
Astfel ca azi ma refer la vin, dar la vin ca arta. Il voi descoperi, am de gand sa citesc si sa "citesc" despre cateva vinuri in timpul ce va sa vina. :)
Si-o voi transforma din placere pentru betie in pasiune pentru arta.

E fantastic sa regasesti lucruri pe care le credeai a fi pierdute de o gramada de timp. E o senzatie tare placuta, de fiecare data cand patesc asta am un feeling foarte cald.

Maine vreau sa ma duc sa dansez, sa ies in club cu gashca, cu oamenii alaturi de care mi-am petrecut niscaiva ani din viata de iesit in oras, adica.
As face asta ca s-o vad pe Eve, care refuza in continuare sa-mi comenteze pe blogul din forma asta, pentru ca asa vrea ea. : )
M-as duce sa dau din “acelea” alaturi de Paula, care tocmai a iesit de pe net si ale carei discutii cretine despre nimic si extrem de amuzante mi-au umplut multe nopti de nesomn. Si de care mi-e dor. De ea cu totul.
Mi-e dor si de Pitic si de Dan, neaparat in aceasta formula, asa cum i-am cunoscut si cum au fost pe intreaga perioada petrecuta in cardasie as a couple in 3, a nu se intelege in threesome, neaparat, dar cum am zis eu merge. : )
Pana si mofturosul ala de Andrei ar merge vazut, ma intreb oare cat a trecut de cand nu m-a mai tinut in brate ca un gentleman in timp ce paralizez de frig. Ultima oara ma sprijinea de un geam in tren, in timp ce adormeam cu capul in curent, pe cotul lui. : )
Oare Vale si Viviana lui ce-or mai face, ma tot chinui sa vorbesc cu ea pe net macar, el oricum nu e niciodata online, niciodata nu reusesc.
Ma intreb ce mai zice z0n3 - am uitat, daca ma duc in club nu pot sa stau cu el la discutii, e DJ-ul. : )

Mi-e somn, probabil ca cel mai bine mi-ar prinde sa urmez sfatul care ma trimite la somn in fiecare seara, anume ca o iesire pana la dus si apoi pana la un dans in pat e solutia cea mai buna.

Copilul asta e ceva. Si cand spun ca e ceva, vreau sa spun ca e ceva pentru mine. Ca e ceva in aer. Copilul asta e ceva in aerul meu.

Mi-a promis ca o sa scrie. Atunci cand i se pare ei ca e necazul sa scrie, vorba copilului care anul asta a intrat la scoala. Sa o faca.

Eu o recomand:
http://betkaf.blogspot.com/

Am trecut linkul asa, fara ascunzisuri, fara codificari si altele. Il gasiti si in grupul cu prietenii care mi se distreaza, ea e aceea care coloreaza idei.

Mariah.

Sa ai spor, copil.

Aglomeratie mare, monsher. Azi am deschis putin geamul pentru ca ne sufocam si apoi am inceput sa ne sufocam mintile cu sunet de aglomeratie. Nu reusesc sa depistez rolul claxonului cretin. Claxonul cretin este intotdeauna insotit de un sofer mai putin inteligent, sa nu-l fac si pe el cretin [m-as repeta, nu de alta]. Soferul mai putin inteligent se afla la bordul unei masini care e in toate felurile [pe ea n-o pot face cretina si, dupa cum spuneam, m-as repeta]. Pietonul grabit e si el cretin [trebuia, nu mai puteam].
Eu n-am carnet de sofer si nici nu-mi doresc. Circul mult pe jos. Sunt pieton, deci. De multe ori. Sunt claxonata pentru orice cacat. De cateva ori port o fusta. De alte cateva ori am nu-stiu-ce ruj. De multe ori si eu sunt acel pieton cretin.

Si daca n-as avea un playlist cu 50 de Gb de muzica, tot n-as intelege cum de-mi intra aceeasi melodie in fiecare seara. E frumoasa, oricum.

Poza: Snobism

Intotdeauna am avut o atractie geniala pentru rosu si negru, ca tot vorbeam de curand despre cromatica. Mereu mi-au placut sofisticariile si rasfatul, si recunosc, sunt putin snoaba si cam fitoasa deep inside, iar asta chiar imi place. Nimic rau in a aprecia chestiile cu gust, cu atat mai putin in a ti le dori pentru propria persoana.
Ma bucur ca suntem de acord.

Da, ai dreptate, probabil ca ar trebui sa port si eu pantofi rosii. Am plecat azi de la serviciu si am vazut vreo cateva gagici foarte sexoase, toate incaltate in pantofi rosii, apoi m-am oprit in pasajul de la Universitate sa admir o minunatie de astfel de ciobotele si ajung acasa si dau de blogul lui Stefan, despre … pantofi rosii.
E ceva in aer.

Hotarat lucru, trebuie sa investesc cat de curand intr-o pereche de astfel de magneti.

“I like you when you’re silent” este o melodie a unei formatii descoperite de curand, Brazilian Girls. Mi-a placut cum suna; ma iau fiorii cand il aud pe Moby cantand Porcelain. Asta ca sa fac o introducere muzicala, chiar daca n-are legatura cu ce urmeaza sa scriu. Nici macar eu nu stiu ce naiba are mintea asta a mea, o mai ia pe aratura din cand in cand, mai zboara catre idei de pauza si atunci…
De multe ori stau si incerc sa imi dau seama daca in momentele astea imi traiesc o a doua varsta a “de ce?”-ului. Spun asta pentru ca in fiecare clipa imi vin o gramada de intrebari in minte, multe din ele cautand raspunsuri la niste intrebari care in aparenta sunt chiar banale.
Situatia nu e chiar atat de grava, majoritatii le gasesc doritele raspunsuri, dar pe urma vin altele si tot asa. Si pe urma zambesc, imi dau seama ca tot invat chestii si ca inca mai pot si o iau de la capat. Si asta-mi da o stare de bine.
Chiar imi place melodia asta, Porcelain, ma gandeam mai devreme sa incerc odata sa scriu dupa ce beau un pahar de vin, sa vad ce-mi debiteaza mintea atunci. Stiu ca in momentele alea ma gandesc la foarte multe jocuri de cuvinte si am multe idei care ar merita o foaie si-un pix. De scris, insa, n-am scris niciodata dupa ce-am baut. Eu ma droghez doar cu muzica. : )
Si ma mai gandeam la cat de importante sunt detaliile, ca tot mi s-a spus ca sunt foarte detail-oriented. Da, cat de mult conteaza chestiile mici, la fel ca si intrebarile alea, aparent banale.
Gandeste-te numai la cat conteaza un cromozom si-ai sa vezi ce inseamna sa fii barbat sau femeie. Gandeste-te cum ar arata iarba daca n-am avea culoarea verde. Sau cum s-ar auzi Guns ‘n Roses fara chitara. Sau cat conteaza un accesoriu vestimentar, na, sa impac pe toata lumea. Gandeste-te cum te-ai simti fara macar unul din sentimentele uzuale, pe care le traiesti in fiecare zi. Ai idee cum ar arata copacii fara frunze, doar cu fructele crescute pe creanga?

Ia, ia o pauza si intreaba-te.

Cand ai deschis ultima oara ochii sa observi o frunza intr-un parc?
Cand ai tras ultima oara aer in piept, cu adevarat?
Cand ai strans de mana un om gandindu-te ce norocos trebuie sa fii ca iti incalzeste mana in momentele alea?
Cand ai ascultat ultima oara o melodie la care sa-ti dea lacrimile?
Cand ai lacrimat ultima oara pentru frumusetea a ceva?
Cand ai spus pt ultima oara “te iubesc”, si-ai simtit fiori si fluturasi?
Cand te-ai gandit ultima oara la oameni pe care nu i-ai mai vazut de ani buni?
Cand te-ai uitat ultima oara la oamenii din autobuz?
Cand ai incercat ultima oara sa-ti creezi povesti in minte dupa mimica lor?
Cand te-ai oferit ultima oara sa faci ceva pt cineva, fara sa ceri nimic in schimb?
Cand ai observat ultima oara ca omul de langa tine nu mai zambeste atat de des? Sau ca e indragostit? Ca s-a tuns? Ca are o haina noua? C-a facut curat pe birou?

So … look around. Eu mereu gasesc in jurul meu ceva de la care sa invat cate un detaliu.

Pic cu pic se face balta.

Foto: Striping down the house.

Acea zi.

Azi e o zi, deci.

Azi chiar mi s-a potrivit ce zicea Horoscopul orei 9 am, la Europa FM.
Azi am vazut oameni frumosi, am imprastiat emotii, am impartasit idei si catarari in copaci.
Azi mi-am rotunjit pe la colturi o parte din ganduri si mi-am permis sa nu mai gandesc asa cum am facut-o toata saptamana.
Azi ma duc la Bonobo, unde o sa mai cante si Silent Strike.
Azi astept oameni in vizita.
Azi am mancat tort la 11 jumate dimineata.
Azi am cantat.
Azi am luat premiu.
Azi am ascultat muzica de pe telefon.
Azi am facut poze, 24 la numar, atat m-au tinut acumulatorii. Eu nu apar in ele. Nu-i nimic. Am pozat oameni frumosi. : )

Foto: Beauty stands in my small hand.

Azi este 13 Octombrie.
Atat. : )