Draga blogule,

Avem spirit sus, pentru ca trebuie, vrem, putem si o sa facem. Si mai ales pentru ca meritam. : )
Astfel, in 2010, de facut curs de inot [da, ce mare sunt si inca mi-e frica de apa in nas], de continuat germana si poate niste franceza, de facut tango,
De vazut si savurat diverse concerte, asta e un plan stabilit acum cativa ani, dar la anul NEAPARAT va fi dl Eric Clapton si dupa el, potopul : )) ,
De citit si niste carti pe specific de resurse umane, am eu o inclinatie asa, cred ca m-as simti bine sa fac asta on a daily basis, asa ca pana sa ajung acolo, macar sa citesc cate ceva - de cerut recomandari de la maestrul GB-san si altii,
De mers la munte mai mult, de dormit in cort, de pierdut nopti in Vama,
De gandit daca ramanem in tara sau nu,
De vazut prieteni si oameni dragi mai des,
De mers la bunici mai mult,
De gasit muzici noi, am senzatia ca am imbatranit, de cateva luni n-am mai experimentat chestii,
De reinscris intr-un ONG [am variante, dar mai vreau?],
De cunoscut oameni noi,
De rambursat si inchis overdraft [:-s],
De asezat la casa mea [vreau? :)))]...

Hai sa vad, bring it on, 2010-ule!

Anul asta a fost un prost.

Intai m-am chinuit cu o banala disertatie, pe urma cu tampenia aia de permis, sa-l iau, apoi niste jeguri umane au distrus apartamentul parintilor mei, am avut accident de masina, de o luna jumate nu sunt prea normala din cauza unui spate intepenit, la serviciu parca merg din rau in mai rau si primesc numai vesti extrem de neincurajante, iar astazi mi-a murit una din pisici, care desi acum 2 zile n-avea nimic, in seara asta mi-a murit in brate in drum spre veterinar.

Nu mai pun la socoteala ca sunt dezamagita de niste oameni pe care mi-i inchipuiam cu totul altfel si de la care ma asteptam la mai mult, iar ei continua sa ma dezamageasca din ce in ce mai mult.

Si cu tot optimismul posibil si cu toate culorile pamantului si cu toti oamenii la care tin intr-un fel sau altul si cu toate astea bune, si aveam destule, pt ca la moral ma pricepeam cel mai bine de obicei, imi pare rau, daca 2010 o sa fie la fel, o sa ajung sa ma zgaiesc bleg pe geam si cam atat o sa mai am. Imi doresc in continuare un singur lucru, cineva acolo sus pe unde-o fi, sa ii tina sanatosi pe cei de langa mine si pe mine impreuna cu ei si om vedea ce-o mai fi.

Deocamdata suntem in 27. Astept sa vad.

La fiecare sarbatoare primesc mesaje/telefoane. Trimit si eu cateva, dar nu exagerez. Mai scriu ceva frumos pe blog, pun un status pe messenger, urez de cele bune pe facebook. Intelegeti, sunt economica [si relativ lenesa]. :)
Daca trimit mesaje, le semnez. Asa e frumos. Totusi, nu stiu cum se face ca mereu primesc sms-uri de la nr de tel necunoscute, ale unor oameni care nu semneaza. Nu imi sterg intentionat numere de telefon din agenda, dar se intampla sa ti se fure telefonul sau sa-l pierzi, etc. Ma gandesc si la cazurile astea cand trimit un msj. Ma mai gandesc si la eventualitatea in care destinatarul a sters nr din agenda, intentionat sau nu. Sa faca bine sa si-l noteze la loc, eu sunt Miezu`. [I r baboon :)))))]
Oricum, e frumos ca lumea sa stie cine esti. :)

Azi am ascultat muzica de Craciun, dar nu colinde si am fost oarecum certata ca n-ascult colinde. Nu ma topesc eu foarte tare dupa traditii si chestii din astea. Pentru mine Craciunul are alta semnificatie, decat ideea de traditii, desi ieri am mancat cu drag ceva ce se numeste "scutecele lui Iisus", niste turtitze trimise de bunica, foarte, foarte subtiri, impreuna cu un amestec din grau, nuca si zahar. OMG, genial. :D Nici de regulile impuse de Biserica nu tin cont, gen a nu munci in zile de sarbatoare, cel putin in anii in care pe 24 decembrie lucram in Beauty Shop si vedeam cucoane care veneau sa-si cumpere oja rosie la 10 seara, cand ar fi trebuit sa fie acasa, sa-si bage copiii la culcare si sa le spuna ca vine Mos Craciun daca au fost cuminti - chestii din astea lasa gust amar. Si nici consumerista din aia nu ma simt, chiar daca al 13lea salariu e de obicei tocat si para-tocat pe cadouri; ideea e ca de dimineata aveam sub brad cadouri pt 12 oameni, pe care ii astept cu drag sa si le desfaca si sa le fac poze la zambete... :)
Da, Craciunul imi poarta alta definitie. Chiar incerc foarte mult ca oamenii dragi sa fie fericiti, chiar incerc sa ma linistesc foarte mult, chiar pun pret pe statul acasa, cu ai mei si/sau cu parintii Ursului, chiar ma vad cu prietenii cei mai dragi. Dar niciodata nu ma duc in club in Ajun sau in ziua de Craciun, niciodata nu ma cert cu cineva zilele astea; iar daca imi vin in cap rautati si egoisme si rasfaturi, incerc sa le potolesc si sa imi aduc aminte ca macar in zilele astea am voie sa nu port masca de Miez din realitate si sa fiu eu asa cum mi-as dori sa fiu mereu. :)

Muzica mea de Craciun poarta numele urmatorilor clasici:

Elvis Presley - White Christmas


Diana Krall - The Christmas Song

Pentru ca merit[a].

Iar in seara asta m-am rasfatat cu putina muzica jmen de la Marius-cel-Arsenic [:*] si cu niste Chris Rea, sugerat de Codrutz. Sa traiti, doamna si domnilor! : )

Sa fiti frumosi!

Adica oameni frumosi, ati sesizat ca posed cateva idei bune si fixe. :)

Un Mos imbelsugat ureaza toata lumea, eu imi doresc ca belsugul lui sa fie pentru fiecare ce-si doreste astfel incat mintile sa ne fie mai limpezi, sufletul sa ne fie mai calm si haosul sa ne fie dezordonat ca de obicei, dar de data asta sa dea pe-afara de atatea culori vesele. Cum ziceam azi, sper ca printre cadouri sa gasiti sanatate, fericire si putin noroc. Si impliniri si succese, cum ureaza sefii, care si ei sunt tot oameni, in majoritatea cazurilor. :)

O, brad frumos, natural si verde [:D],

incerc ca de la anul sa am in casa unul care sa semene cu tine ... dar care sa fie din plastic ... ma intreb inca de pe acum oare unde gasesc spray cu miros de brad si care sa nu fie impotriva gandacilor? :( Nu stiu ce-o sa ma fac, unde gasesc miros de natural? :)

Ia, fiecare dintre noi, sa fie nitel mai bun macar zilele astea, vreau eu sa vad cum se invarte Pamantul daca are oameni mai buni pe el.

Craciun fericit, pui de oameni! :)

Sliurp, moa, uite-l cum zambeste! :X

Dar aici, astazi, e vorba despre altceva. Altcineva.

Ce vreau sa va spun e faptul ca de barbati frumosi si femei frumoase e pamantul plin, dupa cum am mai tot spus, dar de oameni frumosi te lovesti mai rar.

Scriu aceste cuvinte pe fundalul lui Chris Rea - Looking For The Summer; zambesc cand imi dau seama de asta, pentru ca azi am auzit pe un baiat fredonand Greenday - Wake Me Up When September Ends, deci ceva cu iz de toamna, iar astazi a fost iarna ... asa cum era si acum 4 ani cand am dat nas in nas cu al meu Urs, unul din acei oameni frumosi de care ai norocul sa dai foarte rar intr-o viata de om.

Pentru ca el este primavara pentru mine ... la multi ani! :)

Tori Amos - Winter

O coincidenta fericita si frumoasa ... la multi ani, Didi si Dan! :)

De jumatate de an am inceput sa merg la cursuri de dans; sunt deja la modulul de intermediari si, da, imi place. De cand tot am ba raceala, ba spinarea semi-intepenita am cam lipsit, dar imi lipseste sa merg acolo sa ma misc, sa rad, sa invat, sa dansez ba cu Stef, ba cu Silvie [fetita de 12 ani care ne face pe toti, dar pentru ca e aproape cat mine am privilegiul de a dansa cu ea :))]. Desi avem la activ un numar de 10 stiluri de dans invatate, latino si standard, parca mai mult imi lipsesc insa dansurile standard; probabil pentru ca nu sunt eu foarte pasionata de dat din solduri, cat ma fascineaza eleganta unui vals sau pasiunea unui Tango.

Am scris bine Tango cu litera mare, pentru ca am stat sa ma gandesc ce-o sa fac dupa modulul de avansati de la scoala la care sunt acum ... n-am sa ma pot opri din dans. :) Asa ca acum 3 saptamani, cand am fost cu Stef la premiera Tango in Red Major, un spectacol de Tango argetinian, m-a lovit... Tango! Asta imi place oricum cel mai mult si cred ca e dansul la care ma si descurc cel mai bine, asa ca am perpetuat gandul si am zis de ce nu? Pe urma am racit din nou si am ajuns la chestia cu spatele si s-a mai dus din intensitatea gandurilor de miscare.

Vineri seara a trebuit sa ma intalnesc cu Codrutz. Spun si subliniez "a trebuit" pentru ca nu ne-am mai vazut de vreo 3 saptamani, omege, that is not possible pentru doua Balante atat de Balante cum suntem noi. :)) Asa ca am iesit prin frig, am impins la o masina blocata in fata casei [adica el, pentru ca eu ... na, eu :))], apoi am mers in Fabrica, sa fie aci, p-aproape. Acolo etajul inchis, asa ca am ramas in frigul de la parter, unde stateam [eu] cu manusile pe maini, iar ceaiurile si ciocolata calda ni se raceau excesiv de repede. Si mare agitatie, mare, nu stiam ce se intampla. Stiam doar ca din camera invecinata se auzea muzica de Tango argentinian si ca din cand in cand mai iesea cate-o gagica cocotata pe pantofi de dans. Am tras cu ochiul si da ... este vorba despre cursuri de Tango argentinian. :)

[cum se potrivesc ele toatele ... : )]

Fabrica de Tango ii zice la ce se petrece acolo si am stat eu si m-am gandit ... se va face. Astept sa termin cursurile Alexandrei, apoi merg si facem Tango. M-am mai interesat, am luat in calcul si alte posibilitati, gen Tango Brujo, dar la Fabrica mi-ar placea pt ca am vazut cat de relaxata este atmosfera, la modul in care mai iesea omul la o tigara, mai lua o cafea/bere de la bar, etc. In plus, este aproape de casa, iar asta este un aspect important pentru un om pasibil sa faca overtime, macar from time to time. :) Totusi, daca are cineva sugestii, astept.

Mai am un singur aspect de lamurit, acela al partenerului. :D Ursu e ranit si nu are voie sa faca miscare cine stie cat, iar prin preajma nu stiu pe cine sa intreb si sa nu i se para ciudat. : )) Deci, here goes, daca vrei sa dansezi Tango, cu mine, let me know. : )

Pentru azi, sa degustam ceva cu tema...

Intai ceva clasic, desigur!

The Four Horsemen of the Apocalypse [Rudolph Valentino]

... pe urma ceva elegant ...

Scent of a Woman [Al Pacino]

... apoi ceva mai rrr.... :D

Take the Lead [Antonio Banderas]

... si la sfarsit, ceva de la ei :)

De asemenea, de vazut acest mini documentar. :)

Cam atat, mi-am facut norma de Tango pe ziua de azi. Abia astept sa ajung sa si dansez. :))

A, tot azi am luat cadouri ... pentru mai multa lume, cine-a fost cuminteeeee, eeee..... :D

Gata, saptamana frumoasa! :)

Astazi am decis sa incerc sa ascult Lady Gaga.

Am 3 albume, acum le ascult. Sa vad si eu ce-i cu isteria creata in jurul acestei fatuci. Mi se pare interesanta ea, ca artista, pt ca viata personala nu ma intereseaza, nici macar nu stiu cati ani avea Lennon cand a murit, deci va dati seama ca a ei viata ma intereseaza cu atat mai putin. :)

Din ce am vazut pana acum, adica am vazut un filmulet pe youtube in care era absolut normala, era imbracata intr-o rochita verde si canta la pian o melodie linistita cu o voce de semi-Whitney, iar pe urma am vazut videoclipurile de la vreo 2-3 melodii din cate-o avea cu video; mi-a ramas in cap cel de la Bad Romance, a carei melodii imi place - e si greu sa nu te prinda cu raraumamamaaaa-ua aia. :)) Si il mai stiu pe ala in care cica se dovedea faptul ca ar fi hermafrodita, deci sunt cu ochii mari de atata curiozitate. Oricum ii port un oarece respect, nu stiu de ce, dar chiar nu-mi inspira sila cu care as trata-o in continuare pe amarata aia de Britney, de exemplu. O fi de la imaginea creata. La o prima parere am zis ca e clar o micuta Gwen Stefani, dar ce stiu eu, o sa mai vedem. :)

Ideea e ca mie oricum imi plac ciudateniile si experimentele, deci daca vizual m-a uimit pana acum prin videoclipuri, am observat ca mai are si niste voce, versurile nu stiu cam cat sa conteze pt ca ea oricum canta pop [asa-i zice?] si deci nu e chiar important ca melodia sa fie literar gandita ... hai sa vedem ce feeling imi da si in ce stare reuseste sa ma duca.

In timp ce ascult, imi dau seama ca azi am adaugat o noua idee la ceea ce-as vrea sa fac pentru bani. Adica "foraliving", cum zice englezu`. Pe langa cele 2 idei bine-cunoscute:

1. Un mic bar de jazz, cu pian si lumina obscura SAU un club cu incaperi izolate fonic in care sa se poata dansa si asculta genuri muzicale diferite, decorate evident diferit SAU un alt bar mic in care toata lumea sa fie ca o mare familie, gen Niste domni si fiii :) - inca nu m-am hotarat;

2. As organiza petreceri si evenimente, pe marginea ideii de "Miezu`, connecting people", experimentata de-a lungul timpului, iar saptamana asta ceva mai intens, prin intermediul Simonei lui Horia, lui Horia si nelipsitului Codrutz, my 3 chatty corporate friendz >:D< [astept sanie si vin fiert, neaparat in aceasta combinatie :D];

3. NEW [ca la aplicatiile de credit pe format vechi, vai, ce gluma am putut sa fac, ca sa rad singura de ea :))], ar fi asta, sa ma puna cineva sa ascult muzica si sa scriu despre ea. Sa ma duc la concerte si sa fiu platita sa fac poze si sa scriu despre ce-am vazut acolo sau sa ma plimb prin baruri si sa scriu recenzii. Da, ar merge, mi s-ar potrivi. :)

Sa fie si muzica, deci, daca despre asta o sa fie vorba in seara asta:

Lady Gaga - Bad Romance

[42 milioane vizualizari, OMG]

PS: mai incolo ma duc pana-n Expirat, am auzit c-a venit Didi tooocmai din Utrecht ca sa bem o tequila mica! :D si >:D<

E sambata ... just dance! :)

Titlul asta e un soi de "ce-a vru` sa zica poetu`". Pai poetu`, dupa cum ma stiti, a stat el si s-a gandit ieri brusc la o chestie. Da, dom`ne, frica functioneaza.
Adica povestea [scurta] fu asa: luni mi-au disparut niste bunuri. Am chemat Politia. Au venit baietii cu uniformele, am dat declaratii. Au venit Criminalistii in civil, am mai dat o declaratie. Au chemat inca un echipaj de uniforme, au venit sa interogheze posibilii suspecti. Jos palaria pentru criminalistul aflat pe la vreo 30 ani, imbracat civil si funky, o combinatie de rocker cu hipiot, o lesinatura de barbat. Adica daca eram in stare sa ma abtin din tremurat si nervi l-as fi observat si eu ca prietena Mireille, adica si mai bine. :)) In fine, ea a avut ochi limpezi si neplansi ca sa-l vaza la fizic cum trebuie, eu am destupat macar nitel mintea, de dragul declaratiei cat mai exacte, asa ca l-am vazut cum a procedat si cum a gandit. Jos palaria, da, am zis bine. Serios, anul asta m-am lovit de militie cam prea des, ceva de speriat; si de fiecare data am avut in timpul experientei si dupa finalizarea ei, un gust al pelinului cel mai pelin, dar baiatul asta m-a facut sa fiu mandra ca am avut organe in familie. :) Organe cu uniforma - na ca mi-am explicat gluma, big brother Robert ar fi mandru. :))

Asadar, there is hope. Nu stiu, e urat ca trebuie sa ajungem la masuri majore ; adica, drace, ptiu, ptiu, sa pierd eu atata timp cu militie, cu sperietura, sa piarda timp si alti oameni care m-au sustinut, alti oameni care au pierdut timp dand ochii peste cap [jur, ma scarbesc din zi in zi la niste chestii, dar lasa, ne vine noua randul la toti, dupa sufletul omului, imi tot doresc sa fie asa], cu alergat, cu adrese, cu cerut acorduri, cu cacaturi din astea, ma, efectiv cacaturi, pentru ce? Pentru alte cacaturi, jur.
Ma bucur sa vad ca treaba asta cu instinctul de conservare apare ca fiind functionala. Ameninti nitel si poof! Ia uiteeeeee, cum iti apar lucrurile asaaaaaaa ..... le-a gasit nu stiu cine intr-un loc in care eu nu aveam ce sa caut. :ridic spranceana:

Acest blog are doua parti. Una contine obisnuita sila din ultima vreme, pare rau, mi s-a lipit de creier si vad ca nu prea vrea sa plece. Cealalta, intocmai unei Balante veritabile [Doamne, nu :)))], contine o parte buna. There is hope. :)

PS: somn usor :) .....

Metallica - Enter Sandman

[sleep with one eye open, grippin` your pillow tight, mwahahahaaaaa]

Am avut o zi mizerabila. 13 ore de stat la munca, din care vreo cateva pierdute cu ceva nelegat de munca, dar care a implicat declaratii si procese verbale.

Nu stiu de ce oamenii aleg sa ia decizii gresite si sa duca o viata pe care mie mi-ar fi rusine s-o traiesc. Stiu ca educatia si mediul in care traim ne aduc in starea in care ajungem intr-un fel sau altul, dar mai stiu ca avem totusi de ales. Avem la dispozitie ambitie daca nu posibilitati materiale, sa zicem, avem de ales intre bine si rau. Am in jurul meu oameni care au facut niste alegeri bune la momentul potrivit, oricat le-ar fi fost de greu si ar fi avut de muncit, iar mie mi-au castigat respectul. Si la ce mai vad in jurul meu de la un timp, mi se pare mare lucru sa ai parte de respect.

Mi-am adus azi aminte de bunicul meu, militian la vremea lui, de la care am invatat ce e aia corectitudine. Nu stiu, poate meseria, poate coloana vertebrala, nu stiu exact, dar stiu ca, desi avea si el scapari pe care chiar copil fiind i le observam, totusi pe mine m-a invatat sa am obraz fata de oameni. Si tot el mi-a spus ceva care mie, cel putin la vremea respectiva, mi s-a parut a fi cel mai destept lucru pe care l-am auzit vreodata, acela ca un om integru nu are de ce sa se teama pe pamantul asta, atat timp cat stie ca nu este dator sa faca niciun compromis fata de nimic si nimeni. Nu stiu daca descriu exact cum mi-a spus el atunci, dar mi-a ramas in cap si mi-a format o bucata din eu de acum.

Iar azi, mizerabil a fost, da, asta e cuvantul, s-a mai dus niste incredere in oameni, s-a mai adaugat niste sila si scarba pt ce e in jurul meu. Si inca nu stiu daca mi-e teama ca o sa ma pierd incet, incet, pe mine, omul care crede in oameni. Pentru ca in ultimele luni, numai din astea am avut, nu inteleg de unde tot vin si nu se mai termina...

Astazi m-am intors acasa. Adica la parintii mei, pentru ca in ultimele luni am renovat casa si a trebuit sa-mi gasesc barlog nou, cat se plimbau muncitorii pe aici; asa ca am stat la Ursu, impreuna cu el si cu ai lui.

Cand am plecat de la ai mei, in iunie, am luat cu mine cateva umerase cu haine si un rucsac cu chestii, convinsa fiind ca intr-o luna o sa ma intorc. Am extins lucrarea si cu alte idei de renovare si remobilare, asa ca a trebuit sa-mi lungesc si eu perioada de hibernare ursulina. Asa ca am tot carat acolo tot ce aveam nevoie, adica aproape tot ce aveam pe acasa in materie de haine, dat fiind faptul ca am trecut prin 3 anotimpuri si am avut nevoie ba de incaltari din panza si sandale, ba de cizme si pantofi pt serviciu, sacouri, geci, fuste si rochite, pantaloni scurti, costume de baie si, intelegeti, chestii de duduie. :)

Acum vin Sarbatorile si desi n-am terminat chiar tot, am luat hotararea de a veni acasa, pentru ca am asa o senzatie cum ca asta va fi ultimul Craciun petrecut alaturi de ai mei - acasa, adica; asa ca am vrut sa fie facut cum trebuie, in casa frumoasa, cu brad asezat ca de obicei la mine in camera, cu pisici pe langa el, cu ai mei care sa ma trezeasca in dimineata de Craciun, cel mai probabil pe la 12-1, pt ca daca fac ca in anii trecuti cand m-am culcat pe la 4-5 dimineata din cauza impachetatului de cadouri :D, atunci da, cam tot asa o sa fie si acum. :)

Si totusi, azi, a fost ceva, asa, demn de dramele cele mai drame. Adica, a fost greu, sa strang tot, tot si sa plec. Nu mai zic ca in seara asta dorm singura si mi-e dor de Urs de mor. Poate ca n-am realizat cum trebuie pana acum, dar imi e foarte important omul de langa mine. Macar pentru ca ma tine in brate cand e patul rece si tot e ceva. Tragedia in mod sigur nu e asa mare, ca doar nu ne-am despartit si o sa mai fie o gramada de nopti de adormit impreuna, dar ce ma fac ca acum acasa nu mai e unde e el si nici ai lui nu mai sunt acasa unde sunt eu. Si chiar e greu, mereu m-am atasat de parinti, am si acum o mama de baiat cu care ma conversez din cand in cand si au trecut ani buni de cand eram si eu fata ei...

Azi mi-a dat prin minte ceva, m-am gandit ca poate e mai bine sa-ti apropii mai putini oameni in viata asta, pt ca in felul asta ai mai putine bucati din tine imprastiate prin lume ... dar oare asta inseamna si ca esti mai intreg? Eu cred ca nu, imi plac oamenii, n-as fi eu fara oameni multi la care sa tin mult si in care sa cred; dar uite ce greu e cand de niste oameni de genul asta te despart chiar si doar 10 minute de mers cu masina...

Acasa, da, e unde sunt eu. Dar o casa fara oameni pe care sa ii iubesc, fie ei parintii mei sau ai lui, si bineinteles, el, e o casa goala. Acasa e unde sunteti voi. : )

PS: vineri seara am avut petrecerea de Craciun, cu colegii de la serviciu, in Tribute. Am avut muzica antrenata de cei de la Asha, iar pe melodia de mai jos am avut parte de un moment frumos, dansand frumos, foarte frumos:

Frank Sinatra - My Way

Din categoria "baga doo degete pe gat cand ti-e rau", voiam sa va spun asa: in tara asta toata lumea e expert in nimic. In mod cert, cine e expert in nimic, automat stie sa faca politica si fotbal.

Toata lumea stie sa tina cu un presedinte sau cu celalalt, dar pana la mizeriile astea de alegeri nu se uitau decat cel mult la Mircea Badea, care nu e prost, da` nu-mi place mie de el. In rest e baiat bun, am discutat personal cu el, nu ma laud, mi-aduc aminte si zambesc. Dar tot nu-mi place.

In plus de asta, cine stie sa faca politica din asta de duzina, de pus statusuri pe messenger si de aderat la grupuri hateriste pe facebook, neaparat se pricepe si la o fasie de fotbal. Ei sunt cei care stau in tribuna a doua si-ti sparg seminte in cap - acei personaji care comenteaza tot meciul, la modul "baga ba p-ala", morti, raniti, mame, mame ranite, familii de arbitri, jucatori, antrenori, patroni [aici parca merge ceva :D], etc.

Voiam sa va mai spun ca nu-mi plac micii experti aparuti peste noptile de campanie si alegeri jenant de furate. E normal, firesc si extrem de corect sa ai o parere, atat timp cat nu ma intoxici cu ea. Mi-e destul de jena de propriul stomac pentru ca vad ce vad la televizor, n-as mai vrea sa vad cacaturile astea cum ii intoxica si pe cei de langa mine. Motiv pentru care am inceput sa-mi micsorez listele de prieteni, atat de pe facebook, cat si de pe messenger. Daca aveti surprize, inseamna ca erati prea multi. :D

Inca ceva, campaniile parlamentare ma deranjeaza dintr-un motiv personal, nu stiu daca alti oameni sunt deranjati de asta mai mult decat de intoxicatiile din mass-media, cat ma seaca pe mine jegul care ramane pe urma - la propriu. Am un stalp pe bulevardul care duce spre casa parintilor mei care are si acum postere cu Piedone. Care, exact, a candidat anul trecut, la primarie.

In rest, sa traiti bine, vorba dictatorului.

Mi se pare fantastic de prost filmul la care isterizeaza juma de planeta in momentul asta; cand am fost cu Ursu` la cinema sa vedem prima parte am iesit de acolo ingroziti ca am fost in stare sa platim ca sa pierdem 2 ore din viata.

Ceva funny mai jos, in mod deosebit pentru ca m-au innebunit toate femeile cu filmul asta. Girl, please, si mie imi place baiatul ala, dar moaca lui tot nu merita sa dai banii pe biletul la film. In plus, era foarte dragut si-n Harry Potter, sa stiti! :D

TWILIGHTS ON SO STFU! (SEND TO FRIEND VID)

Pentru ca merit[a]! :D

Am pus acum status pe Facebook, spuneam ca imi doresc ca toti cei din jurul meu sa aiba poze facute de mine, in care sa ii fi suprins razand cu gura pana la urechi. Mi-ar placea sa fac asta de-a lungul vietii, macar ca hobby, sa fotografiez oameni fericiti si sa fac expozitii cu oameni care rad.

Daca as putea sa o transform in meserie, atunci as vrea sa fac ceva in genul lui Face Hunter, pe care il venerez cel putin din doua puncte de vedere: se plimba prin toata lumea si fotografiaza oameni. Dar nu m-as axa pe moda, ci pe figuri. Si nu as alege oamenii sa-mi fie modele decat dupa un simplu criteriu: sa rada din tot sufletul. :)

Probabil ca nu e o idee inovatoare, dar pe mine nu ma intereseaza sa fie asa, pur si simplu e ceva ce m-ar face fericita. :)

Cat despre faza asta cu Mos Nicolae ... sper c-ati fost cuminti! :)

Imi vine sa-mi plang de mila. Sunt racita cobza, din nou, la 2 saptamani dupa ce m-am intors din concediu medical, am coloana cervicala intepenita si I`m in deep real pain. Noaptea nu pot sa respir, iar daca stranut/tusesc, ceea ce se intampla des, imi misc gatul si incep sa injur. In plus, inca ma mir de cate ori pot sa-mi suflu nasul, nu inteleg cum mini-corpul meu e capabil sa produca o asemenea cantitate de muci.

Prietenii mi-au recomandat terapie cu pisici torcaitoare, maine dau o fuga pana la mama sa-mi ingrop mainile in blana lui Mishu - va zic daca a mers. :)

Intr-o ordine de idei mai frumoasa, la rugamintea unui prieten de pe internet :), hai sa va prezint o initiativa frumoasa, ce se va desfasura in acest weekend, in orasul in care parca mi-ar placea sa ma mut intr-o zi - Sibiu. : )

Comunicat de presă
Sibiu - 3 decembrie 2009

Moş Nicolae vine la Simba Hotel.

Simba Hotel Sibiu îl aduce şi în acest an pe Moş Nicolae pentru 60 de copii abandonaţi în centrele de plasament din Sibiu. Echipa Simba Hotel continuă astfel tradiţia începută în 2008, de a le însenina sărbătorile copiilor abandonaţi de părinţi şi crescuţi departe de căldura şi afecţiunea unei familii.

În ajun de Moş Nicolae, sâmbătă 5 decembrie 2009, la ora 14:00, copiii însoţiţi de profesori vor veni pe Calea Dumbrăvii nr.12 unde vor aşeza în faţa Simba Hotel o pereche de ghete în care peste noapte Moş Nicolae să le lase fiecăruia un cadou.

Duminică 6 decembrie, dimineaţa de la ora 11:00, copiii se întorc la hotel unde după ce descoperă ce le-a lăsat Moşul în ghetuţe sunt aşteptaţi de către bucătarii Simba Catering cu un mic dejun copios la Simba Restaurant.

Campania este organizată de Simba Hotel în parteneriat cu Simba Catering şi Simba Restaurant cu sprijinul agenţiei de creaţie designbank.ro.



Persoană de contact

Mihai ZUGRAVU
Freelancer PR Manager
+ 40 767 206 782
mihai.zugravu@yahoo.com

Intotdeauna mi-au placut Dire Straits. Nu mai stiu daca i-am ascultat prima oara la tata sau la Radu, varul meu, cert e ca mi-au placut mereu vocea linistitoare a dlui Knopfler, cat mai ales acordurile absolut geniale de chitara.

Daca stau acum sa ma gandesc, chitara e ca o pisica. Da, ma gandesc ca are o eleganta aparte sau ca poate avea o furie energizanta si halucinanta sau ca poate crea o mie de alte stari diferite, sub influenta directa a omului ce-si desfasoara nebunia si sufletul pe corzile si corpul ei ... : )

De obicei, in masina, ascult radio, pt ca in rest nu am unde sa ascult si imi place sa am parte de putina diversitate. Dar azi, in drum spre casa, Guerilla al meu a luat-o razna. Nu stiu, nu era pentru mine, parca n-aveam chef sa ascult tambal si vioara si acordeon [da, se intampla :)], asa ca am apasat pe buton si s-a nimerit CD-ul meu cu oldies. Si, pliata pe starea mea interioara, a aparut o melodie care contine aceasta chitara pe care, asa cum imi doresc cateodata sa aud o chitara, am ascultat-o zambind cat de linistita mi s-a desfasurat in timpane. Am condus lejer, cu atentie la drum, dar cu tamplele calde si calme, fara ganduri gri intre ele, fara griji si fara sa am altceva in minte decat strada pe care mergeam si sunetele care ieseau prin boxe si-mi intrau direct in suflet.

Dire Straits - Brothers in Arms

Ce bine ca exista muzica buna. Am un prieten care a invatat sa se bucure de micile placeri ale vietii si il admir foarte mult, pentru ca e mare lucru sa stii sa-ti culegi binele din tot ce poti. : )

La multi ani, Pishku, Shortee, Andy, Jordan, Ezu, Andreea si Andrei! Momentan voi imi veniti in minte acum [exista specifici Andreea si Andrei :D], dar sa traiti toti! :)

Am cateva idei despre politica, dar pentru ca in general mi-e de-a dreptul sila sa ma lansez in discutii referitoare la subiect, n-o sa zic nici acum. Nu va intreb cu cine votati, pentru ca oricum ati raspunde, tot ar fi prost, avand in vedere ca n-avem deloc de unde alege. Nici in primul tur nu erau variante foarte stralucite, dar acum chiar ca-mi vine sa-mi fac stampila cu "die, die, my darling" si sa le-o aplic la amandoi.

Nu stiu unde o sa ajunga tara asta, nu stiu de ce ma incapatanez sa raman aici, am zis mereu ca eu nu vreau sa fiu ca sobolanii care parasesc corabia inaintea dezastrului, dar mi-e teama ca in curand n-o sa mai am ce parasi. Bine ca vine 2012! :)))

Cateva situatii culese din experienta proprie si din popor:

La un spital, medici buni si foarte buni au fost trimisi fortat la pensie, pentru ca erau prea multi. Acum sunt foarte putini si fac garzi peste garzi [adica 24h], astfel incat oboseala ii cuprinde mai repede si mi-e teama sa nu ajunga in situatia de a nu mai fi capabili sa dea acelasi randament.

La un alt spital, concediul fara plata a fost bagat pe gatul unei mase foarte mari de oameni, in acelasi timp, astfel incat cei ramasi in ziua respectiva abia au putut face fata numarului mare de pacienti. Nu mai zic de birocratia si de hartogaria pe care o au de facut, pe langa facutul oamenilor bine.

Pe mine m-a oprit aseara organul pentru ceva ce n-am facut [really, now :)] si mi-a zis pe fata, deloc suav, "bagati acolo in talon si ne intelegem". Acum, nu stiu cum sa zic, ca nu m-am pierdut sau ceva, dar i-am zis foarte sincer ca nu stiu cum sa procedez pentru ca n-am mai fost niciodata in situatia asta. Si mi-a explicat el, pas cu pas, ca sa fie bine.

Nu stiu cum sa va spun, dar in afara de restaurante, cluburi, etc, eu nu las spaga, niciodata n-am lasat, nici la doctor, nici pe nicaieri, poate la magazin sa las restul in maruntis, dar din motive de portofel in care n-am sa-l tin, nu pt altceva. Mi se pare anormal sa las spaga acolo unde oamenii sunt platiti pentru ceea ce fac fata de mine, cu atat mai mult cu cat sunt platiti din salariul meu. A, ca am dus un buchet de flori unui medic care m-a facut bine, aia e altceva, e alegerea mea sa multumesc si sa ii arat respectul unui om care si-a facut bine meseria. Pai ce, pe mine ma plateste vreun client ca i-am furnizat un curs valutar bun si ca i-am salvat o poala de bani?

Ma gandesc la tarile astea mai civilizate, cum noi n-o sa fim nici peste 70 de ani, unde platesti o cafea si ti se aduce restul pe farfurie la cent, nu ca daca esti mai fin la obraz sa fii privit in ochi si sa ti se spuna foarte senin "n-am sa va dau doi lei, e ok, nu?". Zic ca n-o sa fim pentru ca ma gandesc ca singura posibilitate ar fi sa trecem printr-o starpire masiva, gen sa moara toti cei care au aceasta mentalitate stricata. Sa apara o maladie care sa atace nesimtirea si jegurile umane, mama cati ar urla de durere. :)

Urata atitudine am la inceput de weekend, astfel ca va las spre ascultare pe niste engleJi, pe care abia astept sa-i vad live in Jukebox Club - 03/12/09, 9pm:

Dub Pistols - Official Chemical

Un weekend liber va doresc sa aveti! :)

Stiam ca intr-o zi atata expunere o sa ajunga sa-mi faca rau. Acum toata lumea stie ce e mai bine pentru mine, cu exceptia mea, in mod evident. Acum toti imi dau sfaturi pe care nu le cer. Si, culmea, sunt chiar fericita in anumite bucati ale vietii pe care o duc acum, cu exceptia unor zone sensibile to the untrained eye, dar nimic, niciodata nu e de ajuns si nu e perfect, pentru ca, nu-i asa, daca am atinge perfectiunea pe urma ce-am mai face. : )

Am primit o propunere de colaborare legata de ceva frumos, non-profit si non-chestii materiale, asa cum imi place mie sa ma port cu cine merita si cum trebuie.

Si daca tot am pomenit de "trebuie", ma omoara cuvantul asta. Mi-am dat seama ca cine ajunge sa faca lucrurile pentru ca "trebuie", ala nu mai e om decat pe jumatate, coloana lui e pe jumatate plina cu maduva, restul e ca de porumbel, goala si diafana ca vantul de var[z]a. Mereu o sa am in minte cuvintele astea, TREBUIE si URASC, o sa am in minte ca nu am voie sa le folosesc, primul pentru ca imi frange personalitatea in bucati mici, al doilea pentru ca sper sa nu ajung niciodata sa fiu capabila sa-l utilizez. Nu-mi doresc si nu doresc nimanui sa ajunga sa stie ce inseamna cuvintele astea doua.

In alta ordine de idei, campania despre care v-am povestit aici se termina pe 2 Decembrie.

Am strans ceva bani, dar mi-as fi dorit sa am macar reactii pro-active, pozitive si frumoase de la colegii mei, chiar daca stiu ca nu toti au salarii de directori [da, asa e, in ciuda crezului maselor, la banca nu toata lumea are salariu de director, nu toti oamenii din banci sunt hoti, nu toti oamenii din banci au intentia de a te rupe de bani], astfel incat sa contribuie material, dar macar sa fi avut o vorba buna de pus pe rana unor oameni mai amarati decat ei.

De aici am un relativ gust amar, desi e greu sa primesti numai reactii pozitive de la 3000 personalitati diferite, dar macar am primit felicitari pentru cum am desfasurat campania - da, ma laud, e meritul meu, pentru un lucru pe care cred ca l-am facut bine, al meu, jucaria mea, sufletul meu pus pe tava pentru mama lui Teo, prietena mamei mele, pentru colegii mei aflati in situatia ei, pentru cum nu doresc nimanui sa ajunga sa aiba parte de atata durere adunata ani de ani. Datorita lor, pentru ca eu sunt aproape sanatoasa, aproape multumita de ce am si pentru ca am ocazia sa ma bucur de atatia oameni frumosi in jurul meu, da, datorita acelor cazuri despre care mi s-a povestit si pentru cum l-am vazut pe Teo ca a crescut, eu sunt, nu aproape, ci chiar fericita.

Youngbloodz - I`mma shine

Al`fel, da, life`s good. : )

In stilul "un om sanatos mananca 2 kilograme de miere pe zi", iata ce oferta am pentru voi:

Un kilogram de miere buuuuuna plus o carte de pariuri =25 RON.

Astept comenzi, livrarile se fac personal; nu comandati de pe site, pt ca eu va garantez calitatea mierii naturale, care vine de la George, iar in plus va ofer cartea cu autograf din partea autorului-Urs. ;)

Daca in Bucuresti, la Centrul de Transfuzie Sanguina din Str Caracas sunt probleme, atunci saptamana asta avem asa:

In cadrul festivalului studentesc UniFEST2009, organizat de catre Uniunea Studentilor din Romania (USR), studentii din cadrul Societatii Studentilor in Medicina din Bucuresti (SSMB) lanseaza in data de 16 noiembrie o noua editie a campaniei "Doneaza Sange! Fii Erou!".

Campania de donare benevola se va desfasura in perioada 16-20 noiembrie, intre orele 8:30 si 12:30 in Holul de Onoare al Universitatii de Medicina si Farmacie "Carol Davila" Bucuresti din Bulevardul Eroii Sanitari nr. 8.

Sursa: Medic pentru tine

Azi am scos nasul la aer cu soare. Si am facut si-un bine, am fost cu mama la targ sa cumparam varza. Ii place de mine in ultimul timp, mai ales de cand am permis si pot s-o iau de la serviciu [unde saptamana trecuta ea a intrat in contact cu un copil de care mai tarziu am aflat ca avea gripa porcina, dar suntem bine, multumim : )], ca pot s-o plimb si chestii. : )
Da, azi am fost sa iau varza. Si daca tot eram acolo, am luat cartofi si ceapa si ardei si gogonele si ardei iute si struguri si sfecla rosie si ceapa rosie si ceapa verde. Ati inteles voi, vine iarna, iar mama s-a gandit sa cumpere 70kg legume, nu 40 cum am zis mai devreme unor prieteni, ci 70. Am stat si m-am gandit, mama sigur in alta viata a fost erou de razboi sau ceva daca acum sta sa gestioneze 70 kile de muraturi si cartofi prajiti; mi se pare senzational ca la 50 ani are in continuare puterea sa faca lucrurile astea si sa mai aiba si atata placere in a le face, cand pe mine ma doare capul dupa o zi la serviciu si nu mai am chef sa fac nimic cand ajung acasa.
Experienta a fost geniala, in 40 minute cat am stat acolo mi-au trecut tot felul de ganduri frumoase prin cap; mi-am amintit de un prieten drag caruia ii place la nebunie sa mearga la piata, de inca unul caruia ii plac experientele olfactive si de o fata foarte draga care se topeste la vederea soarelui, are mereu seninatate pe moaca atunci cand ii razbate soarele pana pe birou. Le-ar fi placut acolo, erau o gramada de camioane si camionete cu marfa, acolo chiar ca aveai de unde alege, in plus am adulmecat miros de pamant curat, miros de sanatate, ceea ce va doresc si dumneavoastra : ), iar soarele ala care pica asa bland, peste gerul care fusese dimineata ... absolut genial mi s-a parut. : )

Dar tanti Doina n-a parut asa incantata de ideea muraturilor, de data asta cred ca avea niste probleme acasa, pentru ca mi-a spus ca ea nu mai pune muraturi niciodata, daca ii pofteste sotul sau fiica la vreun gogosar, o sa le spuna sa se duca sa-si cumpere de la supermarket. E simpatica, teoretic la un masaj de relaxare omul care maseaza ar trebui sa-ti puna o muzica lejera pe fundal si sa-si vada de treaba, dar femeia asta vorbeste incontinuu despre orice, o ora intreaga ... iar mie imi face o placere enorma s-o ascult, pt ca o vad ca se descarca - nu stiu care dintre noi are parte de relaxare in timpul acelei ore. : )) In plus, in mod ciudat, nu simt ca ii preiau energia negativa, dimpotriva, ma simt foarte bine atunci cand plec de acolo, cand ma pupa pe frunte si imi spune la revedere, parca e o a treia mama pt mine. : ))

Seara am incheiat-o frumos, am mancat cartofi wedges facuti la noua jucarie a MammaBear, cu Ursu si cu MammaBear in bucatarie, apoi cu un ceai la Ramayana alaturi de un Urs jucaus si vesel si la sfarsit cu o plimbare cu masina printr-un oras ceva mai liber, asa cum imi place, seara, liber, oh the road is mine. : )

Daca vinerea mea a fost asa, atunci un weekend cu soare sa aveti si voi! : )

Referitor la blog-ul de ieri, am scris cu Eric Clapton pe fundal, dar acum realizez ca e pacat ca nu v-am impartasit aceasta clasica:

Damian Marley - It Was Written

N-am mai scris de mult, stiu. De obicei fac asta cand imi umplu timpul cu diverse salbaticii, experimente, oameni si alte animale de gen. Which is the case si acum. Ma tin cu dintii de cursurile de dans, pentru ca e ceva ce mi-am dorit sa fac de cand eram mica, am descoperit niste muzica noua, niste oameni pe care ii stiam, dar pe care nu i-am cunoscut pana de curand si niste ganduri pe care nu le-am avut atat de des cum le am acum.
Un dor de duca inimaginabil, un dor de a face bine oricui si oricum in jurul meu, un dor de a pune pe picioare o afacere care sa-mi redea aripile, un dor de schimbare si un vis pe care nu stiu daca voi avea ocazia de a-l vedea vreodata implinit, legat de o anumita scoala unde nu stiu daca voi putea ajunge. Un dor fata de oameni pe care nu i-am mai vazut de ani buni, doar de dragul de a vedea daca si cum au mai crescut. Imi place evolutia, am observat-o de curand pe a mea mai in amanunt, pentru ca daca exista posibilitatea de a gandi si mai mult, iata ca de curand m-am uimit pe mine, da, se poate sa ai capul plin de si mai multe tampenii. Si, cum spuneam, imi place de mor sa urmaresc evolutia, intotdeauna m-au fascinat filmuletele gen Discovery, in care mi se arata cum creste o planta, ei bine, da, imi place sa vad ca oamenii de langa mine evolueaza, pt ca odata cu ei ma vad si pe mine si, ei, e un sentiment frumos. :)
Bine, exista si specimene pe care le vad cu tristete cum au ramas pe loc intr-un anumit punct din care refuza cu incapatanare sa iasa. Am vazut azi un film despre oameni tristi, oameni care au avut o deceptie peste care nu pot trece, era doar un film, dar happy-end-urile mi-au placut intotdeauna si, visatoare cum sunt, mi-au redat speranta ca exista si in realitate, ca oamenii chiar se indragostesc frumos si iremediabil, ca parintii chiar mor la batranete, dupa ce si-au crescut nepotii si si-au invatat chiar si stranepotii sa mearga, ca animalele have a mind of their own si ca in cele din urma toti avem speranta unei case cu peluza si gardulet alb, cu doi copii si un caine. si cu niste prieteni dragi, foarte dragi la care sa stii ca poti sa apelezi la 12 noaptea sau dupa o perioada in care n-ati mai vorbit. Sunt, desigur, si oameni care nu au asta ca obiectiv, dar m-am convins eu ca poti sa te zbati ca un chior la serviciu, tot un chior vei ramane daca seara ajungi acasa intr-o casa goala, daca n-ai de sarbatorit niciun Sfant, daca n-ai cui sa-i faci cadou de Craciun o pereche de sosete, etc.
Nici macar nu stiu de ce m-am apucat sa scriu despre astea, stiu doar ca am sentimentul ala minunat in care pur si simplu imi las degetele sa cante la pianul asta al cuvintelor, cu care ma astern pe tastatura in fata voastra si e genial, sa ma simt asa, goala si simpla in fata unor oameni pe care sunt sigura ca nu i-am vazut de mult. E ceva si cu voyeurismul asta, pentru ca asa il percep, ca pe o expunere, ca pe ceva periculos, constientizez, dar macar ma simt libera si ... na, libertatea mi-a placut intotdeauna. :)
De curand a inceput sa imi fie teama. Nu stiu de ce am panica asta, dar am tot felul de ganduri, ii povesteam ieri unei prietene ca ma gandesc la tot felul de situatii negative in care m-as putea afla, testand si imaginandu-mi reactii, incercand sa imi dau seama daca as mai fi acelasi om, daca as mai avea acelasi zambet, daca as mai avea aceleasi principii, daca as mai percepe corectitudinea la fel de puternic. Un gand simplu si, pe care daca tot l-am povestit cuiva, o sa vi-l spun si voua, mi s-a nazarit in bucataria de la serviciu, saptamana trecuta, cand bucata de friptura pe care o incalzeam a inceput sa zboare in bucatele si ma gandeam cum ar fi sa explodeze cuptorul cu microrunde suficient cat sa ma desfigureze, oare as mai avea acelasi serviciu, avand in vedere ca interactionez cu oameni, colegi/clienti, oare cei din jur m-ar putea privi, oare eu i-as putea privi fara sa stiu ca nu mai am acelasi zambet, oare mama ar plange mult pt fata ei pe care i-a placut mereu s-o stie ca e fata ei frumoasa si desteapta, oare as avea taria de caracter sa scot ceva bun si din asta, oare as pune mana si-as sustine mai cu tarie cauza unor oameni aflati intr-o situatie mai grava decat a mea, oare as capata noi perceptii, oare mi-as pierde din prieteni, oare as gasi altii, oare as innebuni, oare as fi mai fericita si mai recunoscatoare pentru ceea ce am?

Voi innebuni in curand, cel putin asa imi spune gandul care imi transmite ca fara oameni nu as putea trai, de aceea le multumesc acelor putini prieteni pe care am ales sa mi-i pastrez aproape, foarte aproape, high quality priceless people, asa cum denumeam mai demult o fotografie de la Revelion. Totusi, nici lor uite ca nu le spun nici jumatate din ce am in cap, iar celui ce mi-a spus ca si-ar dori sa vada mai mult haos in mine, asa cum eram odata, uite-l, e colorat in mii de tonuri ale intregului spectru de culori, e in dungi si in buline, si in ganduri si in oameni si in cuvinte pe care aleg sa le spun sau nu, in sunete si in mirosuri.

Pentru asta seara, chitara lui Eric Clapton, tonuri de albastru in sufletul meu ... si pijamaua mea cu "ciurici". :)

Eric Clapton - Double Trouble

Astazi am demarat o campanie de strangere de fonduri pt a sprijini un ONG, printre colegii mei de serviciu, suficient de multi la numar pt a face o treaba asa cum trebuie. Campania se desfasoara pana la sf lunii noiembrie, iar la sfarsitul acesteia, suma adunata va fi dublata de catre Fundatia Unidea si donata Fundatiei Copii in Dificultate si Centrului Sf Mihail pt copii cu autism, din Bucuresti.

Daca vreti sa sprijiniti campania, va rog sa ma contactati pe e-mail la miezurau @ gmail . com
Si mai bine ar fi daca, pe langa donatii, ati imprastia vorba despre ea, ca sa fim cat mai multi.

Va las in continuare textul primului e-mail pe care l-am trimis astazi catre peste 3000 oameni.

Dragii mei,

Am stat mult sa gandesc o introducere pentru acest e-mail. Nu mi-a venit in minte decat ideea ca nicio imagine nu imi provoaca mai multa emotie decat aceea a unei mame care isi apara puiul.

Teo – in imaginea alaturata – este copilul unei mame care lupta pentru puiul sau, pentru ca uneori cursul vietii nu ne pune la dispozitie cele mai frumoase variante din care sa alegem.

Mama lui Teo are un copil care sufera de autism.

Definitia spune ca autismul este o boala caracterizata de scaderea capacitatii de a interactiona pe plan social si de a comunica, de comportament stereotip si repetitiv, cu simptome ce se manifesta de obicei inaintea varstei de 3 ani. Aproximativ 75% din indivizii afectati manifesta si handicap mintal.
Dar definitia unei mame care are un copil autist nu se va gasi in niciun dictionar de specialitate. Asadar, dragi [viitori] parinti, va prezint in continuare ... povestea unei mame ... despre copilul sau:


“Povestea lui Teo

Teo are 5 ani si jumatate si, la prima vedere, este un copil obisnuit, care debordeaza de energie.
La varsta de trei ani a fost insa diagnosticat cu tulburari din spectrul autist. Initial, medicul neuropsihiatru care l-a vazut a spus ca are doar o problema de intarziere a limbajului, prescriindu-i tratament medical. Desi a urmat acest tratament, situatia lui Teo nu s-a inbunatatit deloc si atunci am inceput sa ne punem serioase semne de intrebare.
Am mers la un alt medic, la spitalul "Alexandru Obregia" care, in urma consultului, ne-a spus ce probleme are Teo si ce putem face ca sa-l ajutam. Daca pana in acel moment autismul reprezenta pentru noi o notiune despre care auzisem intamplator, intr-un film, de atunci am inceput sa cautam si sa devoram absolut orice informatie despre aceasta afectiune.
La trei ani si jumatate, Teo a inceput terapia ABA [= Applied Behaviour Analysis – terapie desfasurata pe o perioada de mai multi ani cu scopul de a corecta deficiente de invatare si comportament] la Centrul Sf Mihail; 5 ore pe zi, care, desi insuficiente pentru el, dau rezultate bune. Imediat s-a remarcat o evolutie favorabila pe partea de socializare, indemanare, atentie, receptivitate. Din pacate, pe partea de limbaj inca nu se vedeau progrese considerabile, dar eram pe un drum bun, incepuse sa spuna cuvinte monosilabice si litere. Dupa un an, a realizat progrese spectaculoase pentru noi, normale pentru alti copii. Ne bucuram enorm pentru fiecare cuvant nou insusit, pentru fiecare activitate noua pe care a invatat-o, pentru fiecare propozitie rostita, pentru fiecare poezie invatata.
In centru are loc saptamanal, in programul de socializare, o iesire in afara acestuia, in natura, pentru a se adapta la mediul exterior. Si aici au avut loc progrese considerabile, Teo nu se mai sperie, nu mai tipa si nu mai fuge cand este inconjurat de oameni multi in centrele comerciale sau in parcuri. Acum, desi nu vorbeste bine, arata cu degetul atunci cand doreste ceva, e atras de lucruri noi pe care le invata si a invatat sa comunice prin sistemul PECS (prin imagini).
Toata aceasta perioada a insemnat insa pentru noi o suma de ganduri negative si un manunchi de sperante pe care nu credeam ca le voi vedea vreodata indeplinite. Treptat, am inceput sa renuntam la "De ce?" si sa ne intrebam permanent "Ce putem face pentru a-l ajuta pe Teo?". La aceasta intrebare ne straduim din rasputeri sa raspundem doar noi, parintii si o echipa de tineri devotati, specialistii din cadrul Centrului Sf Mihail, carora tin sa le multumesc din tot sufletul pentru munca depusa si pentru rabdarea imensa de care dau dovada cu fiecare copil in parte.
Acum am un singur gand, cel mai puternic gand pe care l-am avut vreodata ... progresele si potentialul lui Teo ne indreptatesc si ne obliga sa luptam si sa speram in continuare, pentru a-l ajuta sa aiba o viata normala.

Mama lui Teo”

Fundatia "Copii in Dificultate" este o organizatie non-profit, filiala a fundatiei "Children in Distress" din Marea Britanie. Misiunea sa este aceea de a oferi dragoste si ingrjire profesionala copiilor abandonati, suferinzi de boli incurabile sau in stadii terminale, sau infectii cu HIV/SIDA.
Centrul "Sf Mihail” pentru copii cu autism este deservit de o echipa de specialisti alcatuita din psihologi, psihopedagogi, pedagogi de recuperare, care aplica cele mai noi metode si tehnici (ABA, PECS, TEACCH) in educatia si recuperarea copiilor cu tulburari din spectrul autist.

Sprijina initiativa Fundatiei CID si ajuta mai multi parinti sa isi vada sperantele indeplinite!
Ajuta 85 de copii cu autism sa mearga la scoala!

Am primit mail de ziua mea, trimis probabil automat de pe unul din site-urile unde am cont:

La multi ani, Ioana !

10 lucruri pe care Echipa ......... ti le doreste de ziua ta...

Sa fii iubit!
Sa primesti o marire de salariu
Sa primesti un Ferrari rosu
Sa petreci pana dimineata cu prietenii
Sa fii marele campion la jocuri!
Sa scapi de bicicleta veche din garaj!
Sa ai parte numai de vesti bune!
Sa ai numai amintiri frumoase
Sa ai o casa mare

La Multi Ani!

Multumesc. Si eu imi doresc lucruri materiale si distractii in proportie de 90%, v-ati dat seama imediat. De sanatate sa nu ziceti nimic, ca e cliseu. Of, oamenii.

Daca m-ar auzi mama... ar spune ca mai am 10 ore jumate pana se face vremea. Avem noi ceva cu chestiile exacte, si mama si tata si eu, nush ce-o fi, dar ne plac lucrurile frumos facute. Asa cum am primit eu ceva in seara asta, ceva al meu si numai al meu, am primit o stea care imi poarta numele in Ursa Mica, iar steaua se mai numeste si UrsuMic si am primit-o de la Ursu, cadou de ziua mea, pe langa alte geeky stuff which I absolutely love si chestii de familie, cum a zis Codrutz, halat de baie roz, etc :))
Si ideea e ca e primul an care ma prinde trista de ziua mea, desi tristetea e o chestie destul de sus si imi place sa cred ca nu o ating, desi cine stie ce-o mai fi si pe interior pe acolo, am adunat atatia oameni, culori, mirosuri si sunete incat nu mai stiu pe unde sunt eu, daca-mi mai apartin sau m-am indragostit asa orbeste de tot ce-am gasit frumos pe lumea asta, cert e ca pana la 25 de ani am acumulat ceva chestii si uite ca eu nici macar nu ii simt ca au venit, serios, imi pare tare rau ca nu-i astept cu asa nerabdare cum ii asteptam pe cei mai mici in alti ani... e primul an cand nu simt ca vine ziua mea, cand nu stiu ce o sa fac, daca ziua mea va fi inca o zi de marti, daca o sa rad, daca o sa plang de fericire sau nu, daca am de alergat, de facut vizite la clienti sau in HO, daca am timp sa pregatesc ziua de miercuri, daca o sa reusesc sa ma bucur de pupaturile de la prajituri. Si pe langa toate astea, am uitat de oamenii mei, nu stiu unde o sa-i duc pe ai mei si pe ai lui maine seara, daca sa-i surprind cu ceva Festival 39 sau daca o sa stau peste program sa termin proiectul care arde, nici macar nu mi-am pregatit haine dragute ca in alti ani, nici nu stiu decat ca imi doresc ca oamenii pe care ii iubesc sa-mi fie alaturi, unul din ei langa mine bine de tot, la serviciu, altul cu sufletul, tocmai din India, alti 3 la serviciile lor si cu inimile calare pe mailul de munca, mama si tata, mama si tatal lui, si Mendi si Codrutz si Horia si e deja 12 si pe mine m-a prins scriind, ascultand U2 si gandindu-ma la oamenii care ma fac fericita, alaturi de care vreau sa-mi traiesc tinereti si ierni si apusuri si betii la rasarit de soare si copii si zambete si clipe frumoase si unice, cand ei stiu ca ii iubesc, chiar daca eu le spun foarte rar sau niciodata, ei stiu, iar eu... ma bucur de voi si va multumesc. 25 :)


PS: imaginile sunt de sambata, de la cariera de piatra Lespezi, via aparatul meu + Codrutz + eu. Culorile toamnei, asa cum am zis, frumoasa luna ne-am ales sa ne nastem! :)

Da, it`s that time of the year, cand am de sunat vreo 40 Balante... : )
La multi ani, oamenilor, anul asta am cam uitat de unii dintre voi si-mi pare rau, dar daca am stiut vreodata ca existati si ca sunteti Balante, atunci sa aveti parte de cele bune si de cele mai bune, sa fiti sanatosi si cu zambetul pe buze, iar restul ... sa vina de la sine! :)

>:D<

Horia a zis!

"Vineri vom merge la donare în Bucureşti, la Centrul de Transfuzie Sanguină din Str. Constantin Caracaş 2-8. Cine vrea să vină este aşteptat la City Grill Victoriei la 7:30, cu micul dejun în stomac şi măcar 6 ore de somn.

Dacă vreţi să veniţi, aruncaţi şi un ochi peste chestionarul de la donare, ca să nu aveţi surprize acolo.

Cine nu e din Bucureşti şi vrea să doneze poate să îşi încerce norocul la Centrul din zona lui (ei)."


Poate reusiti sa ajungeti, ar fi un bine facut. :)

Din categoria "asa nu"...

Nane - Ca O Stea

... asa nu! :))

Azi, galagia dracului.
Dupa ce ca am ajuns la serviciu la 10, din varii motive, deci am avut acelasi volum de munca, maybe more, intr-un cadru temporal scurtat, uite cum pe la 3 se aud claxoane si ma apuca dracii. Avem geamurile inspre o intersectie maricica, unde pe langa cele 2-3 busituri pe care le auzim saptamanal, zilnic se gasesc amar de multi cretini care claxoneaza de mama focului - in mod deosebit cand vreun vatman mai ametit blocheaza tot si sa vezi distractia dracului atunci.
Cateodata se mai gaseste vreunul din bravii nostri spartani sa arunce un ochi pe geam dupa vreo fusta scurta care sa traverseze in graba trecerea de pietoni, mai o caprioara, mai o gasculita si alte asemenea exemplare imbracate prea putin/subtire si prea pe tocuri, acelea denumite odata demult "cursu`, baieti, a crescut cursu`!". Noi, fetele voastre, speram sa revina curentul, erati simpatici. :)
E, azi, o apuca pe Mireille sa arunce si ea cu ochiu` peste geam, ca sa vaza ce-i domne cu galajia `ceea si-o aud c-o pufneste un ras isteric. Zic, ce-i?, la care ea se opreste nitel si zice: e o inmormantare! Si rade in continuare. Ma gandesc putin ca fata a luat-o razna din pricina ritmului infernal de munca si astept rabdatoare sa continue, fiind convinsa ca exista si urmarea. Si era. Motivul amuzamentului sau se reflecta in faptul ca mortul cu cosciug cu tot se aflau intr-o masina de curierat rapid, iar ea se intreba unde s-o grabi s-ajunga. : ))

Da, miercuri a fost mai bine decat marti si mai bine decat luni, in mod evident. Dar marti macar am fost la teatru si a fost dragut. :)

The Beatles - Here Comes the Sun

This is, like, MY SONG! Pentru ca de cand am descoperit-o, cu ajutorul unui domn drag, am senzatia ca mi se canta mie; mai mult ca sigur pentru ca inceputul cu "little darling" imi suna fantastic de cald si de potrivit mie, care sunt mica, see, si care sunt rasfatata, daca nu de ceilalti, atunci las` ca ma descurc eu : ) ... si ...
pentru ca merit : )

Ma gandeam asa, ce weekend fantastic si plin de oameni dragi si foarte dragi am putut sa am, l-am inceput de vineri cu un drum pana la Ateneu, cu buna si vesela mea Mireille, apoi am tzopait vesela pana pe Motoare si m-am vazut cu niste Crengi vesele, rasa 12H, promotia 2003 - va pupa fata :) - unde am baut Bacardi Lime de care mi-era pofta, pt ca niciodata n-au pe nicaieri, au numai din ala nasol, de portocale, sambata am alergat cu LeeLee dupa cadou pt Blonda si m-am dus pana la tata sa-mi schimbe un cauciuc de pe fata cu unu de pe spate, ca asa mi-e drag de orasul asta si de cacaturile lui de canale si de borduri nefinisate - am vrut martea trecuta sa ocolesc o groapa formata in dreptul unui canal si am luat cu roata o bordura nefinisata si foarte colturoasa, care mi-a rupt o bucata din cauciuc, apoi am ajuns la Blonda in Pasha pe la 6jumate si pe seara ne-am hotarat sa ramanem sa si dansam - muzica nu m-a incantat f tare, e ca-n orice club de fitze, house si haos romanesc, gen Ina si foarte originala bucata de la ora 1-2 cu mix rock`n`nroll, dar locul si oamenii mei mi-au placut mult, asa ca am plecat de acolo pe la un 3, iar duminica m-am trezit devreme si am vrut sa-l duc pe Codrutz pan` la muzeu, ii promisesem ca mergem sa vedem expozitia de motociclete de la Muzeul de Istorie si numa` bine ca era inchis, pt ca fusese deschis noaptea, asa ca am luat-o agale spre Valea Regilor si ne-am oprit si-am lenevit la o narghilea cu gust de pepene galben si-am vorbit 3 ore, ca doua Balante veritabile ce suntem si p-orma m-am intalnit cu Ana care a venit tocmai din Japonia si mai erau si Jimmy si Laura si am baut un Latte Macchiatto la Festival 39, unde in urechi imi plutea un jazz demential si pe urma am dus-o pe Ana acasa, pt ca era tarziu si ea m-a intrebat "da` nu ti-e teama sa conduci in orasul asta, uite ce nebuni sunt" si eu am zis ca asta e, ma obisnuiesc si am ajuns acasa la Ursul meu ranit, care de vreo saptamana si ceva e cu un picior in gips, pt ca a fost animal cuminte si a jucat fotbal cu ba`etii si mi-e mila de el, ca e baiat bun si nu merita sa-l doara, dar il iubesc si o sa se faca bine, asa ca am adormit linistita,

am scris textul asta ascultand din nou Muse - Hysteria pe repeat, dar in continuare ascultati melodia urmatoare in timp ce cititi ce-i mai jos si-o sa intelegeti cum se pune punct,

Yonderboi - Soulbitch
,

pentru ca, da, azi a fost luni, iar luni la ora 9 MZU al meu a fost ranit, am oprit la o trecere de pietoni si franele celui din spate l-au transformat in sanie si pe mine in nush ce, bine ca tantia de pe trecere e intreaga si nevatamata si uite cum am pierdut juma de zi cu constatari si drumuri si pe urma am ajuns la serviciu si am avut sedinta, unde am intrat nervoasa si cred ca am tipat la sefa mea, fara sa aiba omul vreo vina pt ziua mea nenorocita si am plecat la 7jumate de acolo, cu durere de cap si nu am ajuns nici la dansuri, cu care mi-am mai dres niste dureri din astea de cap in ultimul timp and my smile is kinda ruined, dar imi tot zic ca ma pun eu la loc pe picioare si de fapt stiu ca am nevoie de un real concediu de odihna, fara chestii de vizitat, fara oameni prea multi cu care sa ma intretin la vorba, fara internet, doar sa ma duc la bunici cu 3kile de carti si-un ipod plin cu muzica noua si sa ma intorc alt om,
punct :(

Incerc sa dau de niste oameni, care sa se potriveasca profilului urmator:
- nascuti in `83 - `85;
- Bucuresti, Sc Generala nr 79, promotia `99;
- a 8a C - "C"ea mai tare, dooh! :D

Se numesc asa:
- Andreea BALASAN;
- Andreea-Iulia BURGHEL;
- Ioana CHETU;
- Marius IANUC;
- Mariana LERA;
- Laura MIHAI;
- Lileta MATEI;
- Adrian NEAGU;
- Andrei NEDELCU;
- gemenele Monica si Rodica PATRU;
- Radu TAVSANCE;
- Cristina TOMA.

Pentru aceia dintre voi smarter than the average bear, ati ghicit, reuniune de clasa. Si de ei nu dam de nicio culoare - batranul Google ne-a dat doar pe cei 3 italici de mai sus, dar de care nu suntem siguri si asteptam confirmarea.
Acestea fiind comunicate voua, by all powers combined, hit me with your best shot: cunoasteti ... ati auzit de ei ... s-au maritat si au alt nume ... sunt faimosi? - am fost in aceeasi clasa, cunosc vedete! :D, orice semn de viata astept de la ei, iar daca puteti sa-mi dati si date de contact, astept pe binecunoscuta adresa de mail: miezurau CoadaDeMaimutzikaJmen gmail punct com :)

Traiti sanatosi pt orice ajutor! :*

Doamne cati oameni ciudati am in jurul meu. Adica vad statusuri de messenger, poze pe facebook, obsesii, ironii si injuraturi, oameni buni, viata asta e numai una, oricat de cliseistic ar suna, reveniti-va dracului la realitate, nu sta nimeni dupa fundul vostru, sa va traiti voi vietile astea nenorocite!
Ca veni vorba de obsedati, stiti cat imi plac mie oamenii. Ei bine, azi mi s-a pus pata pe vechimea relatiilor de prietenie pe care le am, de ce am pierdut niste oameni, de ce cu altii nu sunt prietena, de ce acele fete care-mi sunt prietene foarte bune nu-mi sunt alaturi decat de 10 ani si de foarte putine ori pe an, de ce o parte din colegii de generala inca se intalnesc la zilele de nastere, iar eu n-am pastrat legatura cu niciunul dintre ei - felicitari, bai, sunteti jmen, realizez acum ca exista o explicatie si pt indepartarea mea, dar abia astept sa va revad, as promissed :), de ce mi-e dor din nou de Ghizi si taberele lor, de ce traiesc totul prin prisma prieteniilor de moment, de ce din fiecare loc din care plec nu raman decat cu foarte putin, de ce te uiti la mine cu ochii astia tristi si goi ... :) ?

Voua, hm, e ok, sa va fie mai mult decat clar ca stiu raspunsurile acestor intrebari, este mai mult decat evident ca simtul meu organizatoric are ordonate in creieri fisete intregi de dosarele cu intrebari si raspunsurile lor, asezate alfabetic, sortate dupa culoarea cotorului dosarului, fiecare culoare fiind aferenta cate unei perioade din aceasta scurta viata pe care am avut-o de trait pana acum... Dar voiam sa ma laud, pentru ca am prieteni putini, dar foarte buni, ca am cunoscut o gramada de oameni si ca m-am integrat foarte bine in orice grup mi-a fost dat sa intru, ca m-am inconjurat de oameni geniali, tot putini, dar extraordinar de buni, ca i-am invatat pe alti oameni pe de rost si ca m-am bucurat de ideile, gandurile si sentimentele a catorva dintre ei, tot putini si ei, dar cei mai buni ... si ma mai laud ca am invatat de la oameni sa iubesc culori, idei, locuri, sunete, mirosuri, atingerile pielii umane si tot ce pot oferi simturile unui om ... si mai stiu ca am iubit de fiecare data, indiferent cum privesti iubirea, asa cum o vede un parinte, o prietena, o amanta, o logodnica, un aparator al naturii si-al parerilor proprii, un copil ...

PS: Muse - Hysteria

Eu oricum ma simt mai bine. :)

Cateva lucruri ciudate mi se intampla zilele astea.

Ieri seara ne-a intrat o pisica in casa, din scara blocului. Da, de vreo 2 luni nu mai stau la ai mei, ci stau cu Ursu - o masura temporara, pana terminam cu renovarea. :) Si cand a dus el gunoiul si a lasat usa intredeschisa, tzup!, matza straina care sta prin fata blocului de vreo 2 zile, la noi in casa. A mirosit gagiul, ca era un motanache, toaaaata casa, precum o pisica ce se respecta, apoi nu mai pleca de langa mine, desi i-am dat sa manance in bucatarie, daca ma duceam eu undeva, si pisica dupa mine. I should know better, asa fac pisicile, se lipesc de oameni si ... nu mai pleaca din sufletul lor. A dus-o Ursu` in fata blocului, poate o gaseste stapanul, pt ca era o matza tigrata, ingrijita si frumoasa, sigur era a cuiva, dar niciun vecin din bloc nu si-a recunoscut-o. Azi n-am mai vazut-o, poate a avut noroc. :)
In seara asta eram toti trei in bucatarie, am mancat tacticosi, Ursu ciorbitza de la mama, noi cate-o salata, ca fetele, apoi am spalat vasele. Si p-orma, POC, un castron cade de pe scurgatorul de vase pe podea, langa piciorul meu ... s-a facut tzandarile cele mai tzandari, jur, s-a imprastiat prin toata bucataria, iar eu am o zgarietura de la un ciob - ei inca fac misto de mine, e o zgarietura mica, dar m-am speriat, plus ca si eu sunt mica, la dracu. :))
Azi am avut cateva momente in care m-am speriat de mine, nu eram in stare sa articulez cuvintele, eram la serviciu si incercam sa fac misto de un coleg si nu reuseam sa-mi termin cuvintele, eram ceva de genul " esti un dobi...pflablabaa..." :| . Apoi am stat alte cateva minute sa caut forma potrivita a "extinzandu-se", nu vreti sa stiti cate variante i-am gasit. :))

Sa nu mai zic ca am rugat un coleg sa-mi cumpere un croissant cu cioco MAX si am uitat de el in sertar ... asta chiar ca e ciudat! :)))

Revenind, am un mood ciudat de cateva zile. Si, de cand citesc Parfumul lui Suskind, la recomandarea deja celebrului meu mare prieten si care cara lucruri, Codrutz : )), parca nici de mirosuri nu ma mai apropii asa de tare, ca parca mi-e teama sa nu ma transform intr-un psihopat. :)) Oricum nu le mai simt, ca de la pranz ma incearca o raceala si ab ragit si ab muci [stiu, stiu, on a need to know basis, bla, bla, etc : ))].

In fine, maine munca si seara Cohen [:X] si pe urma Runcuuuuuuuuuu, avec les amis, oui, oui, - ca sa parafrazez un coleg caruia i-am raspuns la telefon cu Oui: "em ... bonjour, je suis Rouge! :D". Si pe el chiar asa-l cheama. : ))


Weekend placut si va las cu Michael - am fost la 3 concerte mai maricele vara asta, Basement Jaxx la Arene, Sensation la Amsterdam si Madonna la Izvor [lol] si la toate am avut parte de tribut Michael, cu aceeasi melodie - o sa incep sa cred ca e acelasi moment de tribut, exact la fel, peste tot, ca parca saracu` a avut numai melodia asta...

Cheers, amicilor! :)

Din domeniul foarte bine cunoscut pana acum: people change.
Daca atunci cand i-am cunoscut pe Urs si apoi pe a lui sora, Pishku, ei erau consumatori de electronic-shit si minuni apropiate, gen Digweed, par example, iar eu eram inca rapperitzo-rockeritzo-smth hippie in the middle-like, iata cum Ursu e mare rocker brit acuma, Pishku asculta vesela Mugur de Fluier in camera de langa, iar eu visez audio la Sis cu a lor Trumpets, muzica de Ibiza de anul trecut. Nu mai pun ca am fost foarte entuziasmata ca plec la Sensation, iar ei nu. : ))
Nu e panica, Last FM-ul meu poate dovedi oricand ca inca stiu ce e aia muzica frumoasa, dar oricum am asa un zambet in coltul gurii. Am crescut, gustam din toate sa vedem ce si cum, ne facem mari. :)

Va las cu zbenguiala mea:

Sis - Trumpet [Original Mix]
[sariti la min 0.35 :D]

Poveste aleasa si culeasa de aici: Proiecte urbane pentru viata

"Era un sat de la munte, un sat cu case acoperite cu tiglă visinie si garduri de scândură vopsită în verde. Un sat frumos cu copii care jucau turca în curtea scolii până seara târziu, un sat din care tinerii plecau să facă armata la oras si unde în fiecare vară după jumătatea lunii iulie venea un bâlci si aducea vată pe zahăr, ursi, clovni, înghetată, leagăne, jocuri cât să stai o zi si-o noapte acolo. Prin mijlocul satului trecea un râu care izvora din munte. Avea un izvor mic si firav, ascuns sus în pietre, acolo unde numai pădurarul urca să aducă mieii rătăciti de la turmele din jurul satului. Primăvara, când gheata se topea pe munte si râul venea furios către câmpiile de dincolo de sat el aducea aruncate în spuma lui, printre busteni si crengi de brad, de pe vârfurile cele mai ascutite unde zăpada stă în echilibru, uneori doar petale alteori întregi flori de colt. Copii stăteau fie prin curtile de lângă râu, aplecai peste garduri, fie pe poduri cu undite făcute din crengi de salcie fie cu cosuri din crengi de alun pe marginea râului, fiecare după cât era de curajos si pescuiau florile de colt. Le pescuiau si apoi le uscau pe sobele de teracotă si fiecare casă care avea copii se umplea de miros de flori de colt. Casele unde erau mai multi copii sau mai mari si mai pricepusi în ale pescuitului le stiai de cum treceai prin fata portilor lor, miroseau atât de tare încât de mirosul florilor de colt se bucurau si bătrânii care locuiesc singuri...

Cum ar fi să rupem povestea în acest loc? Si să spunem că într-o primăvară au venit apele atât de mari încât suvoaiele care obisnuiau să transforme copiii în vânători de lucruri frumoase, i-au alungat din casele lor pentru că le-au dărâmat si astfel amintirile lor despre copilărie s-au încheiat cu tragedia asta? Cum ar fi dacă toate povestile s-ar termina brusc si tragic, nedemne de viata unui copil? Cum ar fi dacă viata copiilor s-ar termina ca o poveste urâtă? Pentru că uneori se întâmplă, pentru că uneori copiii nu ajung să asculte povesti si nici să le citească. Uneori copiii nu ajung să devină povesti si amintirea lor se învârte în jurul unei tragedii.
Noi vrem să dăm înapoi povestile frumoase copilăriei. Vrem să oferim fiecărui copil o sansă la a asculta povesti si la a le visa, vrem să oferim fiecărui copil sansa să aprindă un foc de tabără si să cânte cu prietenii lui în jurul focului. Vrem să oferim fiecărui copil sansa să devină o poveste frumoasă.
De aceea mergem vineri seară de la ora 19.00 (28.08.2009) la Motoare si vinerea viitoare la Twestival să strângem bani pentru copiii bolnavi de cancer de la spitalul Marie Curie - Bucuresti. Pentru că bolile nu sunt decât povesti urâte iar noi putem să oferim copilăriei povestile frumoase înapoi.
Ce poţi tu să faci? Să vii cu noi, să cumperi din surprizele pe care le avem pregătite, să scrii despre noi în emailurile tale şi pe blogul tău, să îţi aduci prietenii şi colegii de serviciu, să le spui tuturor celor pe care îi cunoşti despre Paşi Către Viaţă. Depinde de noi să facem poveştile copilăriei ... frumoase!"

Eu ma duc cu Mendi, Pix, Horia si cu Codrutz, sa bem limonada si sa vorbim. Imbinam utilul cu placutul. Si facem si-un bine. :)

Am primit un e-mail pe care vi-l reproduc in cele ce urmeaza si-l las sa vorbeasca de la sine:

Stimati Clienti www.bilete.ro, Organizatorul Events anunta mutarea Concertului lui Leonard Cohen din data de 4 septembrie pe Stadionul Tineretului - Iolanda Balas Soter.

Bilete achizitionate raman valabile, vizibilitatea locurilor va fi pastrata in functie de categoria biletului achizitionat, insa, datorita configuratiei noii locatii, amplasarea sectoarelor va fi usor diferita. Harta noii locatii va fi disponibila incepand de maine 28 august pe www.bilete.ro la sectiunea Concert Leonard Cohen 2009.

Bere contra muzica?! Leonard Cohen pleaca de langa Tuborg Green Fest

Initial, concertul era programat in Piata Constitutiei, dar la doar 500 de metri distanta si in aceeasi zi, Tuborg organizeaza un festival al berii cu acces liber, care face imposibila desfasurarea in conditii optime a spectacolului lui Cohen.

“Concertele lui Leonard Cohen se asculta cu mana pe buze pentru a pastra tacerea, cu ochii inchisi pentru a degusta atmosfera. Pur si simplu nu putem risca, in Piata Constitutiei, ca peste „Hallelujah” si „Dance me to the End of Love” sa se auda muzica unui intreg festival din parcul Izvor. Suntem profund dezamagiti ca Tuborg, pana acum unul din suporterii cunoscuti ai muzicii in Romania, a ales sa-si organizeze evenimentul in aceeasi zi, si atat de aproape de concertul lui Cohen, demonstrand o lipsa elementara de respect fata de mii de spectatori. Festivalul a fost anuntat pe 22 iulie, dupa aproape trei luni de la punerea in vanzare a biletelor pentru concertul lui Leonard Cohen (5 mai). Solutiile propuse de Tuborg si Emagic, producatorul festivalului, dupa saptamani de negocieri, si anume orientarea scenelor si a sistemelor de sonorizare in directii diferite sunt nerealiste. Discutiile purtate cu reprezentantii Primariei Capitalei in ceea ce priveste decalarea intervalelor orare ale celor doua concerte nu au dus, din pacate, la nici un rezultat. Nu stim daca aceasta situatie este rezultatul neglijentei sau nepasarii celor doua companii, dar din respect pentru muzica si pentru spectatori, am hotarat schimbarea locatia pentru a avea un concert in conditii optime” afirma Sorina Burlacu, Director General Events.

Rob Hallet, Presedintele AEG Live International, promoterul international al turneului lui Leonard Cohen: „Tacerea este un deziderat imposibil de atins la un festival al berii... chiar si fara concursul muzicii live, oamenii vin acolo sa se distreze si nu o fac niciodata in tacere. Nu am fi fost de acord ca Leonard Cohen sa vina la Bucuresti si, din acest motiv, sa nu poata sustine un spectacol exceptional, asa cum o face in orice alt colt al lumii”. [...]

In toamna anului trecut, artistul canadian si-a serbat ziua de nastere in aplauzele a 10 000 de fani romani, intr-un concert special, cu casa inchisa. „Stim din mesajele fanilor ca o mare parte din ei vor vedea concertul pentru a doua oara. Ei stiu ca muzica lui Cohen, romantica, intunecata si poetica, chiar cu boxele date la maxim, nu poate coexista cu un eveniment la care «principiile fundamentale sunt reprezentate de show-urile live explozive, berea de calitate si atitudinea nonconformista». Ne pare rau ca berea bate de data asta poezia!”, mai spune Sorina Burlacu.

Pentru orice detalii suplimentare va stam la dispozitie la contactele de mai jos:
Echipa www.bilete.ro
Tel: 021.311.93.23 (Luni-Vineri h 10:00-17:00)
Fax: 031.816.32.39
E-mail: office@bilete.ro