S-a dus anul asta. Imi imaginez ca zilele astea tot blogaru` de rand face blog tematic. Povesteste primaveri, Vame, concerte, iubiri, face urari, caterinci, ce-am mai facut asta vara, d'astea, de corazon espinado. Fac si eu blog tematic, doar ca sa va zic ca va doresc sa aveti un 2009 carismatic, plin de din acelea, veselie si ceva roade. Multa munca sa fie, ca sa stiti ca meritati ce aveti langa voi si sa pretuiti ca atare.
Inchei cu unghiile albastre si cu un zambet in coltul gurii,
Nu stiu ce inseamna sarbatoarea asta pentru voi, dar eu am terminat de impachetat. :D
M-am tot ferit de ai mei cat am putut, dar pana la urma aseara i-am deschis maica-mii usa, doar vreo 5cm; cu un scurt "ce vrei?" am umplut-o de ranjete: "nimic, am venit sa vad ce mai faci, hai ca nu intru, hihihi..." =))
Partea interesanta e ca acum 2 minute a venit medalia cu reversu`.
Am vrut sa ma duc pana la ei in dormitor sa iau ceva si o aud pe mama tipand in urma mea: "nuuuuu!!!". Ma fac ca n-aud si ma indrept tiptil spre camera, cand aud de dupa usa ... zgomot de scotch si pe tata mesterind, in mod sigur in cel mai meticulos mod cu putinta de pe aceasta lume, si o voce seaca: "Ioana, nu ai voie in camera!". M-am simtit ca la 5 ani :))), dar dupa ce mi-am revenit am plecat ranjind din tot sufletul. :D
Voua, cu mare drag va urez sa aveti parte de un Craciun linistit, sa fiti sanatosi si veseli, sa iubiti chestii, sa apreciati oameni, sa puneti pasiune si energie in ceea ce faceti si cu toate astea la un loc sa faceti rost de un 2009 super - super - vorba -`ceea - JMEN!!! :)
Cu tot cu pauza, dar ce mai conteaza ... suntem din nou Ursii, asa cum ne cam stiti. Frumos e ca ne-am sarbatorit la munte, numai noi doi, in sfarsit, un weekend care sa fie numai al nostru. Si mai frumos e ca, in momentul in care am coborat din masina a inceput sa ninga, cam pe la aceeasi ora la care in urma cu 3 ani ne inghetau nasurile din cauza a ceea ce era prima ninsoare din iarna respectiva. Acum a fost la fel, prima ninsoare pe care noi am prins-o iarna asta. Vorba `ceea, acelasi loc, aceeasi ora... Aceeasi data, aceeasi ora, acelasi tip de ninsoare, calma, deasa si cu fulgi mari. Asa, ca noi doi.
Ca ma tot plangeam zilele trecute, am reusit sa adun toate cadourile. Pana la urma mi-am pus fundul lenes pe drumuri si am strans cam tot ce imi pusesem in cap. Mai aveam ceva in plan, dar nu am gasit pe nicaieri, asa ca am recurs la planul de urgenta.
In fine, ideea e ca de 2 zile impachetez de zor. :D Nu asta e ideea. :))
Ideea e ca mi-am rascolit camera dupa hartia fotografica; anul trecut am primit o imprimanta din aia mica de la Canon, de carat dupa tine cand ai chef de instantanee. E buna de facut bani, am vazut la Babele anul asta cum o tanti cu un Saint Bernard facea poza 10/15 la 10 lei. Buna afacere. Coada mare la tanti cu cainele mare ce statea la pozat. In fine, nici asta nu era ideea. :))
Ideea era ca tot rascolind, la un moment dat m-am plictisit si m-am oprit din cautari. Azi am trecut in camera de langa ca sa mut stiva de cadouri - hihi, acum, dupa ce le-am cumparat si le vad pe toate in hartie de cinspe culori, cu fundite, etichete si nume scrise pe ele, I think I love Christmas shopping! :)) Anyway, cum aranjam eu de zor pe-acolo, dau peste o punga mica, in care ce gasesc? Sosete, 2 perechi de manusi pufoase, un creion haios, o ascutitoare cu girafa si, daaaaa, HARTIA MEA FOTOGRAFICA! :))
Mos Craciun a venit semi-retroactiv. Nici nu mai stiam de lucrurile alea, asa ca ... merci pt surpriza, Mosule! :))
Vedeeeti? Fooooaaaarte cuminte am fost anul asta... I-am si cantat lui Mosu`, altfel nu-mi primeam cadoul :))
Imi pare rau ca nu mai am niciun soi de timp sa mai scriu cate ceva, chiar mi-e dor de locul asta, micul meu colt de libertate.
Nu stiu de ce intotdeauna, inainte de a obtine un lucru bun, trebuie sa dam din coate si sa trecem peste niste hopuri, pentru ca [mi s-a spus azi] "doar stii ca altfel nu se poate." De fapt, nu prea stiu, stiam ca se mai intampla sa fii si norocos, daca nu esti bun, macar noroc sa zici ca ai. Nu inteleg de ce si de cand am eu am parte de chestia asta in orice incerc sa fac, in ultimul timp, cand toate lucrurile obisnuiau sa mi se lege, desi eram mult mai aeriana si mai putin precauta, desi mai putin contau anumite chestii relativ importante, dar care totusi se asezau si ele in puzzle, lasandu-mi imaginea curata si foarte zambitoare. Si nu mai stiu unde mi-am lasat bucatile de optimism si increderea in niste oameni care mi-au fost atat de dragi si carora le-am purtat atat de mult respect. Am vazut azi in cazul unuia din ei ca totusi sunt dese cazurile in care apare acea durere in spate cand vine vorba de mediul care ii inconjoara. Chestia asta doare cel mai tare cand tot tie ti se reproseaza cu o ipocrizie de nu se poate ca te gandesti numai la tine, cand absolut tot timpul fac lucrurile astfel incat toata lumea sa fie multumita sau macar neincomodata de ceea ce fac eu. Aici s-ar putea sa pic exact in plasa mea, tot eu am spus ca oamenii nu pot fi considerati egoisti daca isi vad de viata lor, pentru ca asa e normal, ca fiecare sa aiba grija de propria persoana. Nu stiu daca la momentul respectiv am facut si precizarea ca asta e ok atata timp cat au grija de ei intr-un fel in care sa nu ii afecteze pe cei din jur, cel putin din punct de vedere negativ. Stiu ca se poate face si asa, daca eu pot, oricine poate si am pretentia sa vad asta in jurul meu. Mereu am zis ca imi plac oamenii puternici si ca mi-i doresc alaturi de mine in fiecare zi, sa ii iubesc, sa ii respect, sa invat de la ei si sa ii invat si ajut atunci cand au nevoie. Pentru mine, oamenii astia sunt cei care stiu sa se faca remarcati prin felul in care gandesc, prin ceea ce stiu sa faca, dar si cum se comporta in societate si prin oamenii pe care si-i tin in preajma lor. Si ii mai vad puternici pe cei care invata incontinuu, care fac mereu cate ceva, care nu-si plang de mila si care o iau de la capat cand primesc suturi, pana cand obtin ce si-au propus, pe cei carora nu le este teama sau rusine sa ceara ajutorul, pe cei care nu se considera slabi daca cer acest ajutor.
N-aveti idee cat detest creaturile care reusesc calcandu-i pe altii, oamenii care se lauda, care vorbesc numai pentru a fi auziti, care mint, care mint fara sa fie convingatori, dar care o tin in prostia lor pana ajung sa fie singurii care-si cred minciuna, care folosesc violenta verbala atunci cand nimic altceva nu le vine in minte, dar care nu se opresc din asta, chiar daca nu au dreptate. Bai, pe cuvant, toata furia asta pleaca de la o intamplare pe care n-are rost sa v-o povestesc, ideea principala e ca am o mare problema cu lipsa de respect, am cuvantul asta atat de bine intiparit pe creieri incat o iau razna cand vad ce se intampla in jurul meu.
The Killers - Human [pentru ca efectiv mi s-a pus pata pe formatia asta si pentru ca imi tot gasesc liniste in niste melodii de-ale lor]
PS: Azi folosesc violenta verbala impotriva categoriei spagarilor. O sa citez dintr-un clasic in viata... "Sa ii luam la plaja!!!", asa cum m-a incurajat colegul meu mai mic! :*
PPS: Inca ceva, unde gasesc un bradut din ala la ghiveci? Imi place mult ideea asta, problema e ca pe net nu prea mai gasesc... aveti ceva ponturi, hypermarketuri, piete, etc?
PPPS: Pentru a redeveni umana, tocmai am primit un link de la Roxana, care imi spune ca cinevazambeste. O idee frumoasa. Ajutati si voi. :)
PPP[god, people :))]PS: Am primit un banc, vis-a-vis de faza cu optimismul:
Doi copii, unul optimist si celalalt pesimist, vorbesc despre Mos Craciun si cadourile pe care urmeaza sa le primeasca: Pesimistul: “Sigur nu o sa primesc nimic...” Optimistul: “Eu o sa primesc un cal!!!” Vine Mosul. Pesimistul primeste tot ce isi putea dori: trenulete, masinute, dulciuri, etc. Optimistul primeste o balega. Pesimistul: Eu am primit un trenulet, dar nu merge prea bine, o masinuta, dar nu e modelul bun, o ciocolata, dar e cam veche… Optimistul ii raspunde incantat: Eu am primit un cal ! Dar nu stiu unde s-a ascuns!
Luna Decembrie incepe pt mine pe 29 Noiembrie, odata cu ziua tatalui meu. Pe urma Sf Andrei, Mos Nicolae, mama, aniversarea anuala cu Ursu`, Craciun, Sf Stefan. Could I just skip the month, pliz? :D
Nu-i problema, imi place sa fac cadouri si cred ca gasim si niste bani daca ne straduim putin; problema mea e urmatoarea: "cine se duce la cumparaturi in locul meu?" Pe cuvantul meu ca nu imi place s-o ard aiurea prin magazine, spunand asta la modul general. Ce sa mai zic de aceasta luna incredibila, in care toata lumea alearga de colo pana colo, calcandu-se in picioare prin carfur sau prin mol, prin oras, pe la dales, etc?
De primele 2 aniversari am scapat, au trecut si Sf Andrei si Mos Nicolae, am strans ceva si pt Craciun, iar de Urs ma ocup eu [:P]. Cine vrea sa continue cautarile pt mine? :D
Bai, imi plac reclamele. Nu sunt mare consumatoare, dar asta numai pentru ca nu mi-am dedicat suficient timp subiectului atat cat mi-as fi dorit. Oricum, in general stiti ca imi plac oamenii si ideile, iar cand oamenii nasc idei atat de bune, e chiar pacat sa nu le apreciez munca.
Pentru azi, ceva maximmum kick, no sugar, via Codrutz:
Zales - "String" Commercial
M? :)
O sa revin cu niste reclame de pe la americani - de cand ma tine Ursu` cu ochii in NFL duminica de duminica, m-am indragostit de sandwichuri, mai ceva ca Joey din Friends. :)))
Exact ca in filmele cu Mos Craciun, totul se intampla cu un scop si, in mod cert, nu mai devreme de momentul potrivit. Don't ever fuckin` question that. :)
Astfel, in aceasta seara, Zumzu s-a facut mare... :)
... with a little help from my friends: - Mihaela; - Georgiana; - Didi; - Pishku; - Aditza; - Iulica; - Cristian; - Horia; - Codrutz; - Raducu; - Pogo; - Ursu` si Dani; - Bogris; - Mihai.
[si nu in ultimul rand, Dana, merci ca nu le-ai spus alor mei ce copil tembel au crescut :))]
Si, pentru ca ati reusit sa priviti partea plina a unui pahar de-a dreptul fara niciun alt sens decat acela al ideii de FUN, a tribute from me to all of you: The Beatles Tribute - With A Little Help From My Friends
La final, multumesc tuturor celor care inca nu mi-au dat ignore pe messenger :)), celor care au votat fara sa aiba nevoie de reminder din partea mea sau a celor de mai sus, celor care stiu ca un zambet ii poate scoate la suprafata macar uneori, celor care au aderat la politica mea vesela, Sarbatori fericite si ...
Mai avem o piesa, dragilor, una singura!!! Pe urma, sa curga berea, ca la cata am promis, sigur nu mai apuc sa fac nicio cumparatura de Craciun :)) Ei, lasa, cu totii sa fim sanatosi, ca trebuie, si ...
Incerc sa imi aduc aminte cine a scris niste cuvinte pe care eu le am intr-un document Word, creat in 18 Mai, 2008. Nu e un text lung, dar e scris cu multa tristete si cu o maturitate cam timpurie, dupa cate mi se pare mie. Imi pare rau ca nu imi aduc aminte de la cine il am si, mai ales, de ce il am...
Un alt soi de cantec de dragoste: Atmosphere - Abusing the Rib
I guess I miss my old friends, ei m-au invatat s-ascult d`astea :)
Campania electorala s-a dus, trai-ne-ar campania electorala! Eeeeeeeei? Ce ziceti de minunile astea de patratele? Se tot duc si se duc si se duc si mai avem putiiiiiiin!!!
Campania a avut parte de ups and downs, iar la un moment dat chiar au existat zvonuri cum ca s-ar fi murdarit pe alocuri, insa eu consider faptul ca nu e nimic rau in a promite oamenilor care te ajuta cu promovarea cate o mica atentie, de genul unei beri, un fresh de portocale, o maslina, o atentie, etc. Nu? ;;) N[u n]e pare rau, domnule Becali pentru rezultatul obtinut in alegeri. Speram ca v-au placut dragalaseniile rostite aseara pe nenorocirea aia de ceata. Pana si VIP-urile cu pulan, marca Zmarandescu, radeau pe infundate. Oricum, se pare ca Zumzu e nitzel mai popular decat dumneavoastra, din moment ce a reusit sa stranga 1101 voturi in 2 saptamani de cand s-a nascut! :D Eu va multumesc, o seara buna! :))
PS: Sunt intr-un concediu medical, I'm stuck in bed si singura bucurie imi este acest animalut. Ia-l ca pe un motiv in plus. Asa ca ...
Daca as desena ce inseamna bucata mea de blogspot pentru mine, nu mi-ar ajunge oricate elemente de grafica v-ar veni in minte. Asa ca am lasat pe altii sa o faca si a iesit asta:
What do the colors mean? blue: for links (the A tag) red: for tables (TABLE, TR and TD tags) green: for the DIV tag violet: for images (the IMG tag) yellow: for forms (FORM, INPUT, TEXTAREA, SELECT and OPTION tags) orange: for linebreaks and blockquotes (BR, P, and BLOCKQUOTE tags) black: the HTML tag, the root node gray: all other tags
PS: de ieri pana azi am avut de facut la serviciu niste scheme, schemutze, grafice, tabele, etc. Acelasi task l-au avut de facut si alti colegi de-ai mei, iar cand unul din ei m-a trecut in linia de CC a mailului ce continea una din aplicatiile facute de el, am putut sa fac o comparatie: - a lui era extrem de liniara, dar destul de incarcata, - a mea continea sageti, procente, culori, sublinieri, bolduiri, centrari, linii subtiri, linii groase pt incadrarea tabelului, etc, dar cu toate astea era foarte logic cine si ce rol are in toata bulibaseala. Initial m-am speriat, am zis ca uite cum trebuia facut, bla-bla-bla, etc [desi indicatii exacte dpdv al organizarii taskului nu ne-au fost date], insa un alt coleg m-a linistit cand a inceput sa rada si, printre sughiturile viitoarei sale glume, mi-a spus ca lui i se pare ca e chiar ok, ca parca m-am desenat pe mine... :))
Nu in fiecare zi se intampla ceva extraordinar! Cuvintele astea, asa simple cum sunt ele, sunt frumos asezate intr-un spot publicitar care a rulat mai devreme la TV. Si totusi, daca aceste chestii extraordinare se intampla si noi nu le vedem? Sau le vedem, dar le trecem cu vederea? SAU, si mai rau, daca le vedem, ni se par dragute la inceput dar pe urma ne apuca dracii? :))
In fine, azi o colega a primit un buchet de flori de la sotul ei. Minunat gest, insa imediat cum a plecat acasa au rabufnit discutiile intre colegii ramasi. Femeile pe o parte, barbatii, evident, pe partea ailalta. Adicatelea, da` de ce dom`le sa va luam flori, ca poate punem deoparte sa va luam caramizi la casa in care sa va faceti cuibu`. Adicatelea, da` de ce sa nu ne luati, ca ne mentineti zambitoare toata ziua. Aaaaa, da` de ce sa dam banii pe curier, vi le-aducem noi acasa! Daaaa, cand deja nu mai gasiti niciun buchet care sa arate onorabil, la orele la care plecati voi de la serviciu. Plus ca dormim la ora aia! Si, oricum, nici nu le mai vrem, ca e clar ca va simtiti vinovati pentru ora tarzie si numa` de`aia le aduceti! Hmpf!
Of, uite cum un gest din ala ... extraordinar ... se transforma intr-un monstru. Mie mi-au placut florile. Pacat ca le-a uitat pe birou, ca au declansat un real razboi intre sexe. A fost misto sa-i privesti de pe margine, cei doi-trei privitori cati am fost, ne-am sucit gaturile ca la tenis, nu altceva. :))
Ma gandeam azi cat de usor ar fi daca as face pur si simplu ceea ce-mi place.
Mi-ar fi placut ca astazi sa ma fi trezit la 9.30. Stiu, nu e prea tarziu, dar ar fi fost perfect daca patul mi-ar fi fost situat in acea micuta cabana la care visez de atatia ani. Era chiar si mai bine daca, deschizand geamul, un nor de aer curat mi-ar fi lovit plamanii si m-ar fi trezit instantaneu. Si, cel mai usor si mai placut mi-era daca ar fi fost atat de liniste incat sa imi pot auzi gandurile. Se intampla sa-ti doresti si tu asta, nu?
Azi m-am trezit la 7, m-am imbracat in viteza si m-am dezmeticit treptat, fara voia mea, pentru ca patul inca imi facea semn cu coltul paturii de care nu imi vine sa ma dezlipesc de moale ce e. Iar cand am iesit in curte am simtit un miros puternic de noxe si m-a luat tusea. M-am suit in masina si am facut o ora pana in celalalt capat al orasului. Am ajuns la serviciu, in cele din urma, am facut yada-yada, am plecat la 6.
Unde e aerul ala curat si linistea aia de intuneric?
Dupa atata Koop si Nouvelle ... ... de altfel, lovely, si despre care imi permit sa citez dintr-un interviu Koop pentru Metropotam:
"Poti sa calatoresti in timp si spatiu. Ce loc si vreme ai alege? Berlin in anii 1920. Jazzul era muzica de dans, femeile isi taiau parul si incepeau sa poarte pantaloni."
... se cade sa incheiem saptamana cu inca o bucata.
Coldcut feat Robert Owens - Walk A Mile In My Shoes
Imi place poza, asa ca am ales sa auziti melodia cum trebuie si sa o asociati cu ce o asociez si eu. 2 culori, acele 2 culori preferate, on my very own sweet and tender hooligan. :)
Si maine ... avem ... un alt ... sshhht ... concert ...
Koop - I See A Different You*
*Later edit: mi s-a spus ca am mai pus Island Blues, asa ca m-am conformat si v-am servit altceva. Enjoy! :)
Pt randul urmator de puzzle am nevoie de 103 voturi, nepunand la socoteala cat baga Zumzu in el, ceea ce ma costa inca vreo 22 de pct pe zi. :) Tinand cont de faptul ca am avut si 70 voturi intr-o singura zi, eu am incredere ca putem duce proiectul la bun sfarsit!
Azi l-am cooptat si pe Radu in randul asistentilor, bine-ai venit suflet tanar![he's in it for the free beer, but still ... >:D<]
Iar la sfarsit, ca tot vorbeam de asta, iesim sa bem! Da, da, ati auzit bine! Fan Clubul CICI ZUMZU face iesire la o bere, pentru a sarbatori victoria!
Revenind la chestiuni zemos de serioase [si campania lui cici Zumzu este serioasa, asa ca va rog sa o tratati ca atare si saVOTATIin continuare! :D], saptamana viitoare va avea loc un concert pe care mi-l doresc de ceva vreme:
Gotan Project revin in Bucuresti
"Gotan Project (Philippe Cohen Solal, Eduardo Makaroff si Christoph H. Muller) revine in concert la Bucuresti pe 27 noiembrie 2008. Trupa va concerta la Sala Palatului in cadrul Festivalului de Artele Spectacolului "Viata e frumoasa" organizat de Teatrul de Opereta Ion Dacian din Bucuresti. Concertul din Bucuresti, este primul din cadrul turneului europen de promovare pentru cel mai recent material al trupei, Gotan Object. Acesta este o editie speciala care contine un dublu CD live, de la turneele La Revancha del Tango si Lunatico, 160 de pagini de fotografie, un jurnal de calatorie, impreuna cu un DVD, Visiones (creatia lui Prisca Lobjoy, imaginile care au fost proiectate in timpul concertelor si fotografiile pe care le-a strans pe parcursul turneului, plus un poster exclusiv)." Info preluate de aici.
Bilete nu mai sunt, so don't bother looking. Eeeeeu am un bilet in plus, dar pe care daca nu il doreste Alexandra, deja m-am hotarat de ziua cui o sa devina cadou intr-un mod subit. :)) [Si-asa n-aveam idei ce sa ii iau, dar cu ocazia lui am tesut un intreg plan and it's gonna be perfect :D].
Es una musica brutal, es la revancha del Tango... :)
Pentru ca vin Sf Andrei, Mos Nicolae, Mos Craciun, Boboteaza, Sf Ion, Pastele si Rusaliile [cu tot cu liberul lor], vacanta de vara 2009, etc aveti o datorie morala:
Reveniti in fiecare zi, pana acumulez eu suficiente puncte si va pot anunta ce face powerballul pus in joc. [clipesc des]
Oamenii aia de-au facut site-ul vor castiga o gramada de bani de pe urma traficului adus de mine pe spinarea click-urilor voastre, but I'll be one lil' happy Miez and that's all you need to know! :D
PS: sunt in concediu. behave, am o carte de legislatie si grile in mana and I'm not afraid to use it! : )))))
A fi capabil sa respecti, la modul general, oameni, dorinte, intimitate, monumente, etc este ceea ce te diferentiaza de restul indivizilor denumiti intr-un mod la fel de general, "oameni obisnuiti". Desigur, nu-i nimic rau in a fi obisnuit, dar uneori e chiar placut sa te stii deosebit de restul gloatei.
A fi in stare sa-ti folosesti capul pentru a gandi cu atentie la efectele nu neaparat imediate ale actiunilor tale e chiar o chestie.
A fi comod si a te multumi cu ce ai doar pentru ca ti-e lejer, desi mai ai batai de cap si, de fapt, daca stai sa te gandesti, nici nu prea esti multumit cu ce ai, dar te-ai impacat cu gandul si zici "las-o ba, ca merge-asa!", mi se pare ca e vorba de o micuta lasitate la mijloc. A ta, prin faptul ca te complaci.
Gelozia este un sentiment pe care l-am putea privi intr-un mod constructiv, atat timp cat nu este suficient de puternic cat sa depaseasca un anumit grad al respectului de sine si al obiectului asupra caruia il revarsam. Eu cred ca este o mare slabiciune a individului si o lipsa de neincredere in persoana proprie si in puterea detinuta de acesta asupra, sa ma exprim modernist-ciobaneste, item-ului vizat. Iar expresia "better safe, than sorry" nu te ajuta decat sa fii un om si mai mic, prin faptul ca mai si cosmetizezi aceasta slabiciune.
A te folosi de slabiciunile adversarului pt a-l invinge e o idee, buna de altfel, data de istorie, dar a-l invinge prin evidentierea propriilor puncte tari te face sa fii un jmen. :)
Iar eu sustin cu mana pe suflet ca de la cateva cuvinte, transformate in principii, iti poti construi o viata chiar frumoasa. Ordonata, e adevarat. Iar cine face pe rebelul si spune ca a fi ordonat e plictisitor, imi pare rau, oamenii puternici nu sunt rebeli, ci autoeducati. Poate plictisitori, dar multumiti de sine. Iar din toate aceste puncte de vedere, atat timp cat eu ma simt bine in pielea mea, the hell with the rest. :)
I love this band. Si o spun din tot sufletul. Rareori pot spune asta despre o formatie - in afara de Guns, caci fiecare are micutele sale obsesii, nu-i asa? :)
Si cum Incubus-ilor mi s-a parut mereu ca le pot potrivi melodiile cu orice stare de spirit as avea, pentru ca zilele astea invat, cu drag, cu spor, cu lene si cu multa oboseala, ce alta recomandare v-as putea face pentru aceasta zi de marti cu grile si niste fotbal pe fundal [am editat, am aflat pe urma ca nu era Ch League in seara asta :))], decat ca intr-un respiro sa ascultati ...
Incubus - Drive [foarte acustica sa fie varianta, yes, yes, pls do :)]
Poate ca uneori nu ma intereseaza sa fiu prima care vine cu scenariul de final al filmului la care ne uitam si poate ca uneori mai platesc si eu biletul pentru ca pur si simplu imi face placere sa fiu acolo cu tine. Si poate ca cea mai frumoasa dorinta iti apartine tot tie, iar eu stiu ca oricare ar fi ea, noi doi o sa fim mereu deasupra a tot ceea ce ar putea sa ne produca vanatai, pentru ca de fiecare data cand sunt cu tine, simt ca sunt acasa. Si mai stiu ca orice mica imperfectiune am avea ca indivizi, impreuna facem cel mai frumos ghem de suflete pe care l-am cunoscut vreodata, iar de asta, prietene, poti sa fii sigur ca sunt cu adevarat mandra.
Cum stai cu mudu`?, zise un omulet intrat de curand in viata mea de messengeruit. Pai, stau bine, omule muschetar, stau bine.
Cum spuneam, went ski shopping. Si acum, shoop-shoop, zapada sa curga! :D Si fara zapaceli din alea cu padure, ca mi-a ajuns iarna trecuta, parca numa` pe jos am stat. E fun, asa, da` doare al dracului! =)))
`adi, pa; am auzit ca ninge la sf lunii. Poate daca sunt cuminte si pe 26 imi iau carnetul, poate le urc pe toate in noua mea masina si ma duc la prima ninsoare. Ain't that a nice little dream! :D Me, my baby car, my baby skis [pe bune, sunt asa mici, mi s-a zis ca sunt luate pe masura mea de smurf :)))], my baby Urs; cum ar spune clasicii ... by all powers combined, Captain Miez ... erm, Planet! :)))
Sunt un car de draci. Sunt dezamagita de unul din oamenii la care tin cel mai mult. Ceea ce face nu ma afecteaza pe mine decat intr-un mod foarte indirect, dar ceea ce ma deranjeaza cel mai mult este ca prin ceea ce face se darama cu buna-stiinta de pe piedestalul pe care i l-am construit cu atata obsesie a detaliului.
Si, cel mai mult ma deranjeaza sa vad ca oamenii care pot mai mult, se multumesc cu putin sau cauta metoda cea mai usoara, pentru ca ... e mult mai lejer sa se multumeasca doar cu atat.
... este ca esti ca o pluta aflata in deriva si, desi esti pe mare de atata amar de timp, inconjurat de atat de imens de multa apa, parca astepti cu si mai multa sete sa ajungi acolo unde apa este numai a ta...
Si mai cred ca acolo unde vei putea spune ca ai pamant pe linia orizontului, unde stii ca ai putea ajunge sa spui ca esti in sfarsit acasa, tu tot cu gandurile in deriva vei fi, macar din cand in cand, de dragul culorilor orizontului de la rasaritul sau apusul soarelui, linia aceea subtire care iti dadea speranta ca maine poate vei simti bucata de pamant sub picioare.
Minunat sentiment sa ai aspiratii, sa le duci la indeplinire si apoi sa o iei, din nou, de la capat, in cautarea insulei tale de implinire. :)
Happy Halloween, dragi non-believers!
E funny sarbatoarea asta, azi am avut un liliac din catifea pe birou, which made me smile,
Blondu: sa nu iti rupi ceva Blondu: :D MiezuRau: bai, deja am la activ MiezuRau: o furtuna din senin MiezuRau: care m-a dus in padure, ca nu vedeam nimic MiezuRau: muuuulte cazaturi din teleski MiezuRau: o cazatura pe gheata si pietre, care mi-a bulit un genunchi pt vreo 2 luni MiezuRau: + MiezuRau: marea mea afacere :D MiezuRau: o cazatura intr-o prapastie MiezuRau: ma pricep Blondu: ai experientza ma :)))) MiezuRau: da MiezuRau: sunt o smechera la incasat vanatai Blondu: bravo ma :D Blondu: super asa MiezuRau: mai ales la aia cu prapastia MiezuRau: am sarit ca pe partia de sarituri din innsbruck, de la olimpiada MiezuRau: si m-am infipt si cu skiurile si cu betele in zapada MiezuRau: juma de ora nu m-am putut misca pt ca imi innodasem un picior pe sub celalalt MiezuRau: si nu ajungeam la telefon because i was stuck MiezuRau: quite a challenge avand in vedere ca partia era la 4 m in sus si eu alunecasem inca vreo 20m inspre padure Blondu: cu schiuri? MiezuRau: da, toate pe schiuri MiezuRau: imi intrase dreptul in zapada, pe verticala, pana la botul claparului MiezuRau: si era pe sub stangul, la fel de infipt MiezuRau: am facut pe balerina pe acolo cand incercam sa scot din zapada un picior masura 36 de 60 cm lungime :))))) Blondu: :))))) Blondu: hahaha Blondu: ce haioasa esti Blondu: bine ca n-ai patit ceva mai rau MiezuRau: acuma rad MiezuRau: da` eram :-ssssss MiezuRau: si astia ma sunau incontinuu MiezuRau: dar aveam telefonul pe sub geaca, intr-un buzunar atat de interior incat nu ajungea nici drq la el MiezuRau: :))) Blondu: =)) Blondu: doamneee MiezuRau: deci acum m-am gandit ca e momentul sa imi rup echipamentul meu daca pe ale alora de la inchirieri inca n-am reusit, cu toata straduinta depusa :)))
Dap, ma duc la shopping, gggggggg! :D Siiii, ce-i mai important, pe 2 ianuarie plec pt 10 zile din tara. :D La skiiiiiiiiiii, in Austriaaaaa; Kaprun, here I cooooome! :D
CONCEDIUUUUUU! :D
Maine e zi de munca, deci, keep smiling for surviving! :)
Uneori imi vin cateva cuvinte in minte si daca le pun unul dupa altul formeaza, nu stiu, uneori un rand poate chiar reusit. Pe urma imi aduc aminte ca n-as scrie niciodata poezii, pt ca nu mi se potrivesc. Si nici nu am citit multe care sa-mi placa, recunosc. :) Asta e doar un gand.
Alt gand, lungit pe ziua de azi, o zi de luni. Am inceput-o prin a intarzia la serviciu, as usual!, imi sopteste pastravul de pe umarul stang. Da, exact, ca de obicei, pentru ca de cand ma stiu, tot o intarziata sunt, nu pentru ca nu mi-as calcula timpul - ca daca nici eu nu fac calcule si nu lesin dupa cifre, atunci nu stiu cine sa mai faca si asta. Pur si simplu sunt o lenesa de ultima speta, un om care ar prefera sa faca altceva, pentru ca asa e misto, sa fii iesit din ritm, ca sa nu fii tu ca ceilalti. Sucks, reputational vorbind. Funkish vorbind... I`m enjoying every moment of it... :) M-am dus repede la butic si mi-am cumparat laptele cel mai gras, adica Dorna rosu, din ala nasol [eu nu beau lapte dulce, decat daca are alt gust, alt miros si alta culoare :)], si mi-am facut o cafea cum ar fi bine sa nu ma laud ca sunt bautoare de cafea- bineinteles, o treime cafea, restul lapte si zahar. Am mancat si un sandwich cu ceafa de porc, cum ii sade bine unei doamne la 9 dimineata si uite asa a inceput ziua. In graba, cu lapte varsat pe masa din bucatarie, cu sandwich cu paine graham si cu telefoanele care suna, suna, suna si cu mailurile care curg, curg, curg [la un moment dat nu mai primisem mail de 20 minute si am intrebat in jur daca a picat serverul, deja era dubios :))].
Ziua se duce, pe la 2 mananc de pranz aceeasi mancare de la colt, se face 6 si sunt acolo cu inca putina treaba, se face 7 si plec.
Am uitat sa va spun ca pe la 3 m-am dus sa rontai pufuletii unei colege si cand ma intorceam de la biroul ei, molfaind nevoie mare, it hit me, vorba parleurului de engleza: uite cam asa ni se duce noua viata. :)
Muz(ic)a pt azi: Joe Cocker - Unchain My Heart
Vorba unui prieten: "Oldies but goldies. Merele, hihihi! :-)))))" Obsedatule :))
La 7 jumate m-am intalnit cu Stef la Unirea si ne-am ascuns ca doua biznis-fomei ce suntem intr-un loc care a sters cu totul aceasta zi. - 2 ore cu Latte Macchiato [cum puteam sa beau eu un alt soi de cafea? :))] si un ceai de fructe ["ce fel de fructe?" intreb, si chelnerul zice, "Da, de fructe!" si pleaca, fiind a doua oara cand patesc asta in 3 zile, so I just gave up si m-am lasat prada surprizei :))] - eu, - o bere la draft - Stef [deh, femeie de treaba, cum sa n-o iubesti? :))], - un nene care canta la pian, - discutii constructive, - 2 ore de relas la Cafeneaua Bucurestiului D'altadata, cum este supranumit Festival 39, multumim pt initiativa acestui loc... :) [va recomand si site-ul localului din Brasov, e... altceva :) pt atmosfera jemn, ascultati Duke Ellington - Long Long Journey cat va uitati pe site :D]
later edit, am dat Publish post fara sa termin: voua va doresc sa nu va treaca timpul pe langa voi asa cum m-a lovit pe mine gandul ala de la ora 3. Maine o iau de la capat, dar macar constientizez ca nemernicul asta de timp se duce si tot incerc sa ma mobilizez sa fac ceva ca sa fiu eu impacata ca il las sa moara cu un rost. Salutare! :)
Prima oara cand am iesit din tara aveam venerabila varsta de 18 ani impliniti de multe luni. Terminasem BAC-ul in ziua respectiva, iar seara am iesit la coltul casei si m-am strans in brate puternic cu cel ce avea sa-mi devina prieten dupa cele 18 zile petrecute in afara tarii. Mi-a zis ca o sa ii fie dor si ca o sa imi dea un sms pe numarul unei fete sa imi spuna cat am luat la BAC. Sincer, examenul oricum stiam ca il bulisem din cauza nenorocitei aleia de Limba Latina, la care ne-au anuntat ca nu avem voie sa dam examen cu dictionarul pe masa fix in dimineata aia, de parca ar fi trebuit sa stim by default. Asa ca nici nu mai conta, el zisese ca o sa ii fie dor - aveam alte ganduri. Eu, o fata timida si cu prieteni putini, m-am inrosit din tot sufletul, jur, jur, jur... :) Noaptea m-am suit in autocar si m-am indreptat catre destinatie, cu gandul la coltul de strada si la o tara a carei limbi nu o cunosteam. Stiam doar ca toata lumea zicea ca se muta acolo dupa ce termina facultatea... iar acum stau si rad, 90% suntem si acum in tara... :)
Ajunseram la destinatie. 10 fete cu cravate de Ghizi si puse pe facut treaba. Inca o tabara! 70 de nemti, 8 cehi si 10 romance. Cam asa fu grupul. Am facut rafting, am facut catarari pe munte, am invatat sa umblu pe un panou de sound mix [sau nu stiu cum ii zice, pt ca mi s-a explicat in acea limba straina pe care nu o intelegeam de nicio culoare la momentul respectiv, dar macar tipul care mi-a aratat era ataaaaaat de draguuuuuuut ... :)], ne-am imbracat toate in ii, i-am invatat sa danseze Ciuleandra si Perinita, i-am servit cu salata de vinete, branza de oaie si tuica [Romanian Vodka :D], am intrat pe furis la un concert Scorpions :D, am baut gratis [gratis si mult :))], am facut pe baby sitterul impreuna cu Alina si cu un gagiu care vorbea italiana si care a inteles toaaaata discutia noastra referitoare la cat de dragut este si la cat de jmen arata tatal copilului cu care stateam in seara respectiva:))), am asistat la numeroase sesiuni de muzica buna cantata de amicul Ben, la clape, profa mea Mischa, cu vocea, un nene la tobe, un pustan la banjo, o chitara clasica si inca niste instrumente...
Bionic session
Video-ul asta e tot de acolo. Dar cand am fost eu nu a fost nimic de genul asta. :)
Nuuuu, cand am fost eu a fost asa: 2 saptamani am stat in vagoane de tren. Vagoane de dormit. Pozitionate pe sine de tren obisnuite, acum dezafectate, ce au apartinut odata fostei gari centrale a orasului. Vagoane de dormit pline de graffitti la exterior, ce serveau drept cazare pt artistii ce veneau sa cante in clubul amenajat in fosta cladire a garii. Aveam dusul si toaleta in camera de backstage a clubului - plina de autografe pe fiecare colt de perete, nume cunoscute, numai mai putin cunoscute. Plus ca nici nu vreau sa stiu cate vazusera canapelele alea din piele... :) Aveau 4 calculatoare conectate la Internet, dar pe care messengerul nu mergea. Asa ca mailurile pe yahoo erau la mare moda. Intre timp primisem si rezultate le examenului de BAC de la colegul cu bratele deschise. Primisem un mail in care revenise cu discutia la Bac, imi spunea ca a intrat in istoria liceului pt isprava lui... Nu-i nimic, noi tot o sa te iubim mereu. :)
Scopul taberei era ceva de genul "reintegrarea in societate a fostilor puscariasi inchisi pt delicte minore" - scandal pe strada, petreceri galagioase, d'astea. Bine, noi nici n-am stiut unde ne ducem. Si cred ca nici parintii nostri nu erau ingaduitori cu plecarea daca stiau acest amanunt. :)) Al doilea scop era ca prin aceasta tabara, organizata cu bani ai Ministerului Culturii [sau cum o fi la ei numit], sa se stranga alti bani pt amenajarea unui centru de cultura in micul oras. Cu totii am participat la workshopuri: - Music Technics - aici ma inscrisesem eu pt ca era tipul ala dragut, Ali, dar din cauza faptului ca eram singura fata din 14 oameni :)), pt ca toti erau de aceeasi natie si nu vorbeau in engleza de nicio culoare... plus ca fumau incontinuu intr-un studio de inregistrari de 2/3 m, well, l-am lasat deoparte pe singurul blond care mi-a placut in aceasta viata si, well... m-am mutat :D - Lights Technics - unde Dani era lesinata dupa varianta bruneta a blondului meu [desi mult mai nasolo brunetul, in fine :))]; - Music&Dancing - hai cu Ciuleandra varianta multinationala, cu pasii de dans respectati intocmai, cu exercitiile de respiratie pt stimularea diafragmei si cu meditatiile care la un moment dat mi s-au parut brainwashing :)) - Acrobatics - felicitari indraznetei Alina pt mersul pe picioroange si pt piramida umana :D]; - Samba de Rio, moaaa`, ce instrumente aveau si ce intro au facut showului, oamenii veneau chiar din Brazilia, suuuuuper a iesit momentul lor - Arts&Crafts - oamenii, printre care si Milunitza [:P] au decorat o hala imensa, care la inceputul perioadei arata ingrozitor, dar care pana la sfarsit avea insecte si flori imense din hartie reciclata pe toti peretii, canapele vechi imbracate in cearsafuri colorate, un bar amenajat din cutii de lemn gasite in fostul depozit, instalatii pt bradul de Craciun puse pe coloanele halei. Locatia a servit drept spatiu pt showul pregatit in cadrul celor 2 saptamani, peste 100 de oameni participand la organizare, plus inca 200 de oameni veniti din oras ca spectatori.
Cam asa ceva suna si muzica...
V-am prezentat clubul Kassablanca Gleis1, orasul Jena [un' s-a inventat sticla cu acelasi nume :)], 80km de Leipzig, Germania... ich möchte da sein, ich möchte wieder frei... :)
* imi placea mult replica asta, mai ales cum o soptea fata aia in Vanilla Sky... :)
Ce-ai spune daca intr-o zi, mergand pe strada, ar veni cineva absolut necunoscut la tine si iti va spune ca peste cateva zile viata ta se va schimba radical? Cum ai reactiona daca ti-ar zambi si pe urma ar pleca fara sa apuci sa il intrebi ceva? Daca totusi s-ar intoarce din drum pentru o singura intrebare, dar care sa nu fie legata de ceea ce tocmai ti-a spus, ce l-ai intreba? Te-ai putea gandi la cu totul altceva, ca sa profiti totusi de sansa acestei singure intrebari? Cat de mult te-ai gandi inainte de a scoate ceva pe gura? Daca ti-ar mai spune ca in schimbul acestei intrebari ai avea ocazia sa faci ceva pt altcineva, insa acest altcineva este o persoana total necunoscuta tie..., ce-ai alege?
E, indiferent daca ai alege una sau alta, aminteste-ti ca acel ceva care iti va schimba viata tot ti se va intampla, cel putin ipotetic, referitor la intamplarea de mai sus. Might as well do something good, acum sau mai tarziu; vorba reclamei, Just do it!. N-a zis nimeni ca e bine sau rau ce va urma, dar macar sa stii tu pt tine ca ai bifat o bila alba. :)
Plus ca nu se stie niciodata cand dai de nebuni pe strada, care vin la tine si-ti spun chestii. Eu o patesc des, parca am un magnet; o atractie ciudata, pt oameni ciudati. :))
Azi a plecat spre Dusseldorf sa faca rost de-o hartie care sa ne spuna ca stie germana ca pe apa. De parca mai aveam nevoie de vreo dovada. :P Spor la treaba si take care, our spoiled lil` Pishk! :*
In cazul in care va gandeati la filmul cu acelasi nume, ei bine, nu, aici nu este vorba despre o alta ciudatenie geniala marca Jean Pierre Jeunet, aceeasi minte care a regizat si Amelie. Astazi nu ne referim la filme, ci revenim scurtissim la 2 din subiectele mele preferate. Sa fie putina muzica...
George Gershwin - I Got Rhythm, un filmulet scurt din 1943:
apoi, o rugaminte a pianului aceluiasi Gershwin: Oh Lady, Be Good... :)
Recomand colaborarea Ella Fitzgerald - Louis Armstrong, pe muzica de Gershwin... :)
Iar pt ca totul sa se incheie frumos, recomand a se consuma cu un vin de colectie ... sa fie un Pinot Noir recoltat in 1984 ... and everything becomes just ... perfect... :)
Multumesc pt: cuvinte, zambete, pupaturi, imbratisari, flori mov, flori portocalii, flori galbene, flori albe, alte flori albe, dar cu putin mov, pt ca ati fost acolo cand aveam nevoie de cuvintele voastre, SI PT: cadouri, cadouri, cadouri, cadouri, si, nu in ultimul rand, CADOURI!!! :)))) Am mentionat cadourile? :))
Si pt ca sunt tare linistita in ultima vreme, azi am simtit nevoia sa fiu cu ai mei cei mai dragi, asa ca am fost la serviciu, am plecat repede acasa, unde ma asteptau toti ai mei, apoi am fost la parintii lui; in felul asta, chiar daca ziua a fost putin cam ciudata, cel putin din seara am facut ceva cu totul deosebit. :)
01 Oct – Alina, Mishu 02 Oct – Creatza, Oza, Raluca 03 Oct – Ana, Lucian 04 Oct – Traian 06 Oct – Cristina 07 Oct – Stefan 08 Oct – Florina 11 Oct – Madalina 12 Oct - Daria 13 Oct – in afara de mine :P, Laura, Ionut, Oddman, Dorel 14 Oct – Nicoleta 15 Oct – Rux, Emilia 18 Oct – Marius, Claudia 22 Oct – Scoaba
La toata aceasta lista se vor adauga ceilalti 30 de colegi nascuti sub acelasi semn zodiacal. Va rugam sa ne spuneti LA MULTI ANI din toti plamanii, si VA JUR ca intr-un an Traian si cu mine o sa reunim la aceeasi petrecere pe toti acesti oameni + pe toti prietenii lui care poarta acelasi frumos hram al Balantei. : )))
Intre timp, Take It To The Floor ... pregatim coregrafie pt Zodiac Party de saptamana viitoare, in cadrul intalnirii anuale a diviziei Corporate. :D
Sooooooooo happy! De vreo 2 saptamani ma tot gandesc la un loc in care sa dansam din nou RnB si Hipap, ca in vremurile bune ale tineretii mele. :D Ei bine, azi am primit un mass cu un link. Mai citesc massuri, sa stiti, cine stie ce chestie mai aflu, vorba aia, informatia... mama interesului. :P
Azi am aflat ca va lua nastere...
Dance Poison
Petrecere Hip Hop R&B
Petrecere in fiecare joi seara, 20.00 - CLUB METROPOLIS
V-am mai spus ca-mi place toamna? Pe langa faptul ca e un anotimp care imi induce o calduroasa stare de, well... lene :), e si un anotimp care ma hraneste cu toooot ce are ea mai bun. Nuci, struguri, scoala, prieteni intorsi din concedii, prieteni noi, munca muuulta de tot [that really makes me feel useful :D], zacusca, meciuri de Champions League, racoare, ciorba de cartofi si ceapa rosie, costume ale caror sacouri le pot purta din nou fara sa-mi fie cald, cald, foarte cald [hihihi], ciorapi negri [eheee... :)], concerte de jazz, din nou baruri, pt ca terasele sunt prea deschise pt ideea mea de stat la un pahar de vorba, frunze pe jos, vant si soare mai lesinat... It feels good. :)
Era o reclama la o masinuta din asta pt femei, ceva cu don't call me baby, spune-mi masina anului... [Fiat Panda, stiu :P] ... whatever... Pt ca masina anului 2008 in lume, whatever, este ... nush, stiu doar ca mie imi place sa ii zic asa: Mazda 2, motor de 1.3/86CP/echipare TE Plus, culoare Gri Metropolitan [pt ca verde ... well ... au toate muierile... :))] aka "soon-to-be-mine-:D".
Azi am dat o tura pe la baietii de la BDT si ne-am inteles ca in 2 saptamani sa am minunatia in fata casei. Come home, baby! :)
Cu pasi repezi si in cuvintele mele mici si suple, va anunt cu durere in glas [de la atata urlat :D, pt ...] ca am fost la concertul lui Snoop si ... mi-a placut extrem de mult, m-am simtit ca in primul an de facultate, mi-e dor de Blue si de dansurile incinse pe ritmuri de repareala-ghenxtareala si de oamenii cu care inca beam bere, pt ca taria era scumpa in club, iar mie sticla de Unirea ascunsa la coltul Daciei parcate la Kenvelo nu imi facea bine la stomac [pt ca era rece].
Va mai anunt pe aceasta cale ca imi doresc din tot sufletul sa reusesc sa imi indeplinesc menirea in viata, aceea de a ajuta oameni multi prin terapiile mele complementare, haioase, jucause si cu substanta de lemn fin ... Lemn fin al podelelor zgaltaite de adidasi zglobii, ritmuri si beat-uri de RnB, micuta mea scoala de streetdance, micul meu club ... de la etajele 1-4!!! :D
Mami, cand o sa fiu mare, o sa invat oamenii sa fie fericiti prin orice metoda as avea la dispozitie ... :)
Tot ce ai de facut este sa vii duminica, la 8jumate, in piata Charles de Gaulle din Bucuresti!
Serios, Petrom sponsorizeaza prelungirea pistelor actuale cu cate 1 m pt fiecare om inscris in Crosul organizat duminica, 21 Septembrie 2008, in Bucuresti.
Inscrierea se face direct la eveniment, mai exact intre 8:30 si 10:30, in Piata Charles de Gaulle. Nu conteaza daca sunteti sau nu legitimati la un club sportiv.
Petrom pune la bataie 600 litri de benzina, care se vor imparti astfel pe fiecare categorie: locul I – 300 de litri, locul II – 200 de litri, locul III – 100 de litri. In plus, se va face o tragere la sorti unde 100 de alergatori vor primi cate o bicicleta sa aiba cu ce merge pe pista construita prin participarea lor. :)
Crosul incepe la ora 11.00, pe traseul Bd-ul Aviatorilor, Piata Victoriei, Bd-ul Kiseleff, Bd-ul Constantin Prezan, Bd-ul Aviatorilor."
Daca inca se mai intreaba cineva, da, sunt dezamagita de meci. Si ... maine ... nu o sa am vocea intreaga, iar colegul meu bolnavicios si grijuliu imi va oferi din nou un Paracetamol.
Stiu ca am mai spus ca ma enerveaza oamenii care se pierd in detalii, dar simt nevoia sa revin si sa spun ca: MA ENERVEAZA OAMENII CARE SE PIERD IN DETALII. Si mie imi plac detaliile. Si eu am conceptia ca viata e facuta din detalii, ca e ca un borcan plin de pietricele mici. Si eu ma amuz cand vad cum ceva mic poate produce o schimbare atat de importanta. Dar s-o lasam dracului de viata, cat timp avem la dispozitie sa respiram nimicuri? Nu e obositor sa te opresti asupra fiecaruia si sa il despici in 16?
In fine, am simtit nevoia sa adaug asta pt ca ma simt lezata de anumite chestiuni si cred ca mi-a intrat sistemul de auto-aparare la mijloc. Cu alte cuvinte: My inner voice salutes you: fuck ... OFF! Si, bineinteles, have a wun'ful life!:)
Cheers. Ma duc la meci.
Iar anonimului aluia care s-a gandit sa imi lase comentariu [nepublicat, conform traditiei respectului pt autorul blogului si pt cititorii sai], in care a tinut sa imi reproseze ca am tinut cu CFR-ul aseara... Hai bah, cat fotbal stii daca tu zici ca aseara au jucat - ma scuzati - "bozgorii"? Tu unde traiesti? Cati unguri te-au afectat pe tine personal? De unde ura asta gratuita?
hai, SA V-AUD... azi... e zi ... de sarbatoare... joaca ... ce drog ciudaaaat... ros albastru fermecaaaat... la ceeer... doar cand te iau simt ca TRAIEEEESC! :D
Ce vara... :) Am inceput-o aventuros, am continuat-o tot la fel, am amagit niste gandacei si niste fluturasi, am suras jmen la fiecare pas. Eu m-am distrat, nu stiu ce-ati facut voi; am facut-o atat de tare, incat aseara am adormit la 9, iar dupa 15 ore inca dormeam...
Am inceput cam prin aprilie sa simt ca e vara. M-am simtit libera si desprinsa de legaturi, am luat viata din nou la numarat si am gustat din ea cat am putut... A avut gust de tequila, lamaie si sare, sare de mare, sare de pe piele de baiat fain, whiskey si cola, apa de ploaie, furtuna de idei si discutii la rasarit de soare, oameni frumosi carora le-am studiat fiecare detaliu si i-am savurat pe deplin, lacrimi de tristete si pe urma de bucurie, rimel amestecat pe zambet, filme la cinema, escapade cu fetele, topless, paturi multe, plaja de Mamaia si pe urma de Vama, fitze si libertate, viteza pe autostrada, serpentine, rau de masina, gadilat in fan, frig si canicula, concerte, senzatie de vertij, dureri de cap, mahmureala, rasete la kilogram, oameni, oameni, oameni, Doamne, atat de multi oameni, cat de libera m-am putut simti, wake me up when September ends, my baby is back, multumesc celor doi pasageri pt momentele de vara furnizate in lunile astea, Venetia, Nessebar, Mamaia*4, Poiana Brasov, Vama Veche*3, Sibiu, Brasov, Sighisoara, Bran, Predeal*2, Busteni, Costinesti, Cheile Gradistei, Paltinis, muzica, multa muzica, Bestfest, Massive Attack, Sis, dnb, jazz, prieteni vechi, lume "De cartier", colegi de serviciu, prieteni noi, legaturi noi, cuvinte multe, incredere, narcisism, I simply don't give a fuck [:))], just enjoyed this piece of life... :)
Peshay & Co-Ordinate - You Got Me Burning
Gata, de maine avem treaba! Avem scoala de soferi de terminat, masina de cumparat [intai bani de furat din banca :))], masterat de organizat cu dizertatie, si serviciu de organizat, stiu eu cum e toamna, toata lumea are deadlineuri de indeplinit pe ultima suta de m, deci... avem treaba!
O toamna placuta, dragilor si... nu uitati ... Profitabilitatea isi merita distractia! :)
Funny thing in seara asta, imi pregateam bagajul pt o noua plecare si... cand sa trag fermoarul... ce-mi vad ochii? SPATIU!!! amagad... amagad... AMAGAD!!! like... eu n-am niciodata spatiu in bagaj!!! :))
Astfel ca ... am mai inghesuit niste chestii, iar acum nu mai pot sa trag nenorocitul de fermoar... Pot dormi linistita! :D
Hai, weekend placut, ca eu nu mai pot, jur, saptamana viitoare fac pauza... JUR, am zis! Eh, intre noi fie vorba, asaaaaa, ca-ntre prietenii ai mai apropiati... Pana la urma, ramane de vazut,de cand tot zic ca nu mai plec... las` ca [ma] stiu eu :))
Geniala intrebare, simpla si la obiect. Cand te-ai gandit ultima oara la ce folosesti pe planeta asta? Esti facut sa ajuti, sa cresti, sa te cresti, sa ii inveti pe altii, sa inchizi ochii, sa asculti, sa sfatuiesti,
ce faci aici, acum, de ce, pentru ce, pentru cine si, mai ales, cum?
Practic, la ce esti bun si cum poti face ca lumea asta sa fie altfel? Nu stiu daca mai buna sau mai rea, dar sunt convinsa ca orice maruntis de om poate sa produca o schimbare, cat de mica ar fi ea.
Pic, cu pic si cu inca un pic... tsunamiiiiiiiiiiiiiiii!!!!!!
Nu stiu daca va dati seama cat de frumoase pot fi niste cuvinte simple, asezate frumos in versuri si jocuri de cuvinte. Si mai mult, cat de jmen iese o melodie asezata pe niste instrumente smechere. Mie imi place niste ba`eti, ca canta frumos, nene.
In aceasta situatie demna de luat in calculul audio-vizualului, sa fie... declaratie de dragoste by the lovelySmashing Pumpkins:
Perfect
Ava Adore
sau ceva de jale pentru niste inimi frante, via Crestfallen - live
Imi folosesc instrumentul asta de comunicare pt a va spune ca sunt in cautarea unui sponsor pt o gradinita dedicata copiilor bolnavi de Autism.
"Desi se considera de catre medicii din Romania ca "autismul este irecuperabil", afirmatia este doar pe jumatate adevarata. In general, copiii autisti se pot recupera (care este procentajul de recuperare variaza de la copil la copil, exista insa si recuperari complete). Cei care se pot recupera sunt in general copiii intre 2 si 6-7 ani si care nu prezinta in afara autismului niciun fel de dizabilitate fizica." [sursa:autism.ro]
Eu am un astfel de copil in preajma. Un copil de 5 ani, frumos si foarte atras de joaca, aproape ca un copil normal. Este, deci, unul din copiii cu reale sanse, un copil care are nevoie de sustinere continua pt a putea avea o viata ca oricare altul.
M-ar ajuta macar o persoana si niste date de contact, de acolo preiau eu discutia si o duc mai departe, fara sa fie nevoie de ajutorul vostru, daca nu doriti acest lucru. Va pot da alte detalii daca ma contactati la adresa de e-mail cunoscuta: miezurau@gmail.com
Dupa cum ii spuneam lui Mish, daca maine se termina lumea - era o gluma facuta de unul la Comedy Central --> the end of the world is where a Starbucks is across the street from another Starbucks - presupun ca acum cineva a reusit sa faca asa ceva :))) -, eu nu las nimic din ce-mi apartine nimanui, sa va construiti singuri daca tot ce e al meu se duce odata cu mine; recunosc, sunt atat de egoista incat nu ma intereseaza ce se intampla cu restul. :)) Dupa cum spunea azi Kish, copilul cu ochi blanzi si idei amagitor de cretine [desteapto, wuv u, btw :D], nu va faceti planuri decat pt urmatoarele ore; eu planificam cu Horica, Steguletz si cu ea o mare bere pt maine seara, da` ne-a taiat-o cu lumea care moare.
Eu astept sa vad ce se intampla. Oricum, acum e bine, se poate intampla orice ... at least I'm happy! :D
[Dupa cum iti spuneam, ranjesc tamp de cateva zile :)))]
Cand spun ca sunt obosita, va spun ca vorbesc cat se poate de serios...
Azi, la serviciu, am luat calendarul de birou si cu multa tactica si mina unui pix Bic, mi-am colorat frumos fiecare patratica de weekend din aceasta vara. Cu mare drag va pot spune ca, din 14 weekenduri, doar 2 le-am petrecut in mirificul oras denumit Bucuresti. Cu gandul la vara si cu oboseala acumulata in fiecare patratica de corp, va spun ca a venit toamna. Stiu, e poezia aia cu acopera-mi inima cu ceva ... acopera-mi inima cu o frunza, cu ce vrei tu, dar sa fie Greenday pe fundal... :) Daca vara imi place sa ma zbengui si sa fug de acasa, sa merg cu masina si sa scot mana pe geam sa simt aerul cum pune piedica palmei mele ... toamna ma linistesc. Desi stiu ca o sa crap de frig, iarna vine mereu cu o anume caldura, vine cu liniste si cu acea stare de bine pe care mi-as dori ca mai multi oameni sa o poata simti.
It's been a hectic summer, dar Septembrie al meu s-a hotarat sa-mi reaminteasca gustul haios al toamnei traite frumos. My Urs is back. Wake me up when September ends ... si ... adu-mi aminte ca mereu e sezon toamna-iarna alaturi de tine. :)
Si sa mai stiti ca sunt om de treaba, egoista, asaaa, cum sunt eu, dar eu macar stiu ca daca-mi vad de propria coada o sa fie treaba facuta cum trebuie.
Ma gandeam asa, la meciul de astazi unde recunosc ca m-am plictisit ceva, iar la un moment dat chiar aveam nevoie sa ma gandesc la altceva in loc sa fiu atenta acolo, din pricina anumitor cuvinte spuse aiurea... Ma gandeam cat de usor ne este sa aruncam cuvinte, cat de interesant ne pare uneori sa punem noroi pe chestii care odata n-aveau nici macar un fir de praf pe ele. Cineva mi-a spus ca ura = (-iubire), dar n-am vrut sa cred. Adevarul e ca linia dintre ele e f fina si ca un pas facut aiurea te duce pe partea cealalta. E f simplu, matematic. Acum ai 1, in momentul in care nu-l mai ai e (-1).
Ce nu putem uneori sa intelegem e ca de cele mai multe ori acest semn, minus, pus acolo unde nu trebuie, poate duce la o simpla complicatie a vietii deloc simple pe care o avem, o mare pierdere a timpului pe care si-asa il traim in graba.
Ce se intampla cu oamenii care pricep formula asta si care reusesc sa fie pe linia lui zero? E mai usor asa, e mai linistitor, e mai bine, e mai liber, e mai mult respect de sine la mijloc, mai multa organizare?
Eu nu stiu sa va raspund la intrebarea asta. N-am sa fiu niciodata un om suficient de zero.
