A fi capabil sa respecti, la modul general, oameni, dorinte, intimitate, monumente, etc este ceea ce te diferentiaza de restul indivizilor denumiti intr-un mod la fel de general, "oameni obisnuiti".
Desigur, nu-i nimic rau in a fi obisnuit, dar uneori e chiar placut sa te stii deosebit de restul gloatei.
A fi in stare sa-ti folosesti capul pentru a gandi cu atentie la efectele nu neaparat imediate ale actiunilor tale e chiar o chestie.
A fi comod si a te multumi cu ce ai doar pentru ca ti-e lejer, desi mai ai batai de cap si, de fapt, daca stai sa te gandesti, nici nu prea esti multumit cu ce ai, dar te-ai impacat cu gandul si zici "las-o ba, ca merge-asa!", mi se pare ca e vorba de o micuta lasitate la mijloc.
A ta, prin faptul ca te complaci.
Gelozia este un sentiment pe care l-am putea privi intr-un mod constructiv, atat timp cat nu este suficient de puternic cat sa depaseasca un anumit grad al respectului de sine si al obiectului asupra caruia il revarsam.
Eu cred ca este o mare slabiciune a individului si o lipsa de neincredere in persoana proprie si in puterea detinuta de acesta asupra, sa ma exprim modernist-ciobaneste, item-ului vizat.
Iar expresia "better safe, than sorry" nu te ajuta decat sa fii un om si mai mic, prin faptul ca mai si cosmetizezi aceasta slabiciune.
A te folosi de slabiciunile adversarului pt a-l invinge e o idee, buna de altfel, data de istorie, dar a-l invinge prin evidentierea propriilor puncte tari te face sa fii un jmen. :)
Iar eu sustin cu mana pe suflet ca de la cateva cuvinte, transformate in principii, iti poti construi o viata chiar frumoasa. Ordonata, e adevarat. Iar cine face pe rebelul si spune ca a fi ordonat e plictisitor, imi pare rau, oamenii puternici nu sunt rebeli, ci autoeducati. Poate plictisitori, dar multumiti de sine.
Iar din toate aceste puncte de vedere, atat timp cat eu ma simt bine in pielea mea, the hell with the rest. :)
Desigur, nu-i nimic rau in a fi obisnuit, dar uneori e chiar placut sa te stii deosebit de restul gloatei.
A fi in stare sa-ti folosesti capul pentru a gandi cu atentie la efectele nu neaparat imediate ale actiunilor tale e chiar o chestie.
A fi comod si a te multumi cu ce ai doar pentru ca ti-e lejer, desi mai ai batai de cap si, de fapt, daca stai sa te gandesti, nici nu prea esti multumit cu ce ai, dar te-ai impacat cu gandul si zici "las-o ba, ca merge-asa!", mi se pare ca e vorba de o micuta lasitate la mijloc.
A ta, prin faptul ca te complaci.
Gelozia este un sentiment pe care l-am putea privi intr-un mod constructiv, atat timp cat nu este suficient de puternic cat sa depaseasca un anumit grad al respectului de sine si al obiectului asupra caruia il revarsam.
Eu cred ca este o mare slabiciune a individului si o lipsa de neincredere in persoana proprie si in puterea detinuta de acesta asupra, sa ma exprim modernist-ciobaneste, item-ului vizat.
Iar expresia "better safe, than sorry" nu te ajuta decat sa fii un om si mai mic, prin faptul ca mai si cosmetizezi aceasta slabiciune.
A te folosi de slabiciunile adversarului pt a-l invinge e o idee, buna de altfel, data de istorie, dar a-l invinge prin evidentierea propriilor puncte tari te face sa fii un jmen. :)
Iar eu sustin cu mana pe suflet ca de la cateva cuvinte, transformate in principii, iti poti construi o viata chiar frumoasa. Ordonata, e adevarat. Iar cine face pe rebelul si spune ca a fi ordonat e plictisitor, imi pare rau, oamenii puternici nu sunt rebeli, ci autoeducati. Poate plictisitori, dar multumiti de sine.
Iar din toate aceste puncte de vedere, atat timp cat eu ma simt bine in pielea mea, the hell with the rest. :)
2 alarm clocks:
Iti recomand sa iei acceleratu...via Craiova, intr-o vineri seara...scapi de toate grijile astea... :))
hai ba ca am dreptate :))
Post a Comment