I feel like...

[... sweet like ...]
Crazy

O sa revin curand cu idei si povesti. N-am murit, dar e vara. Fluturi, imagini, oameni, culori, momente, fumuri ... doar ma stiti. :)

"Doar o vorbă săţ-i mai spun"

Era o emisiune care se numea aşa.
Eu însă, chiar că am o singură vorbă de spus pentru ziua de azi:

“vrum!” :D

Respir. Suntem nişte orbi.

Sunt obosită, aşa cum mă plâng de ceva timp încoace.
Dar nu pot să vin acasă doar pentru a dormi, refuz să fac asta, indiferent de câtă oboseală aş acumula. Aici am ales să îmi hrănesc mintea şi sufletul, mai ales atunci când corpul nu mă mai susține şi picioarele nu mă mai duc în locurile în care îmi doresc să ajung. Aici îmi cresc visele şi planurile, aici mă bucur de ai mei, aici mă închid în camera mea când vreau să mă bucur de puțină linişte, în sfârşit.
Nu-mi place să mă grăbesc şi încerc să fac lucrurile cât mai adagio cu putință, mai ales când văd că tot ce am în jurul meu parcă e construit în viteză; uneori am senzația, uşor exagerată, desigur, că nu se mai bucură nimeni cu adevărat de o realizare, mereu vrem mai mult şi mai mult, nu mai facem pauze de respiro decât atunci când nu mai putem.
Vizualizez tot ce am scris mai sus ca pe o drumeție pe munte. E ca şi cum ai merge non-stop, fără să te opreşti să faci o fotografie peisajului, fără să tragi în piept o gură mare de aer curat, fără să te opreşti pe o piatră să bei puțină apă. Şi când ajungi la cabană, să mergi în continuare până dai de nimic … acel capăt al tunelului către care cred că alergăm cu toții, unii dintre noi fără să ştie foarte bine pentru ce fac tot efortul ăsta.
Eu mulțumesc pentru inspirație unui geniu:

Horațiu Mălăele – Sunt orb

şi merg să-mi odihnesc şi corpul, după ce mi-am limpezit mintea… : )

Ecstaz deplin

Suntem printre aranjamente şi modificări în casă, deci scriu mai rar.
Sunt incredibil de obosită, deci scriu mai rar.
Sunt dornică de mers la film, dar mi-e că adorm acolo. Deci scriu mai rar.
Mă tratez cu muzică; descopăr câte ceva nou şi mai şi redescopăr ce-mi plăcea pe vremuri.
Deci ... mda, scriu mai rar.

Iar mă doare capul. E a doua oară în ultima săptămână, ceea ce mă enervează mai rău decât orice altceva. Să zicem că dacă bravii mei colegi citesc asta – şi ştiu că unii dintre ei mai aruncă un ochi pe aici măcar din când în când – să ştiți că mâine închid aerul condiționat!

Şi dacă bulinele [cum zicea străbunica :)] astea nu ajung, să zicem că de obicei mă mai tratez şi cu ciocolată. Am devorat Snickers-ul primit azi [:D], dar încă nu şi-a făcut efectul. Aşa că mi-a adus mama o găleată cu înghețată de cacao, în ciuda protestelor zbuciumate ale lui tata – la noi se dispută grav ciocolata, înghețata şi uneori şi Cola. O familie sănătoasă, mai ales că toți trei suntem cam ca un biscuite în dungă, deci încă ne permitem. : ))
Mâine iar examen. Unii dintre voi ați ghicit. Alții o să aflați, vă asigur.

PS: mai am eu o mică supărare, da` nu pot să vă zic despre ea.
În orice caz, cum ar spune prietena mea, Mar[e]a, murdăreşte-mi tu nisipul, că şterg eu totul în urma ta…

Hai să evadăm, vă rog.

Îmi iubesc prietenii. Sunt acei foarte puțini oameni pentru care aş face orice mi-ar sta în putință ca să îi ştiu bine.
Am avut parte de 3 zile pline de soare, de câțiva oameni pe care îi am foarte aproape de suflet, de un telefon care n-a sunat mai deloc, un aparat foto cu care mi-am facut de cap si-am experimentat diverse şi de puțin timp al meu, numai al meu. Probabil că cea mai frumoasă parte a acestui weekend prelungit a fost aceea în care am reuşit ca măcar pentru jumătate de oră să nu mă gândesc la nimic. E o stare genială.
Aveam şezlongul la 2m de mare, iar umbrela groasă, din trestie, aproape că te făcea să îți fie frig. Băusem mai devreme o Sangria cu bucăți de măr, banană şi portocală, preparată de chelnerița care ne întreba mereu dacă ne mai poate servi cu ceva, dacă e totul bine, într-un mod foarte prietenos şi deloc deranjant. Făcusem câteva băi sănătoase deja, apa caldă şi curată era plină de valuri şi mă obosise puțin. Pielea de pe umeri, piept şi mâini părea că are ceva de comentat, dar am avut grijă să îî acopăr țipetele cu cremă din belşug.
La un moment dat am ațipit pentru o oră, cu vocea lui Emilie Simon în căşti, care acoperea orice alt zgomot exterior, mai puțin cel al mării. Nici soarele nu mai ardea atât de tare, era deja 5 după-amiaza şi ieşisem de tot de sub umbrelă. După ce m-am trezit, m-am întors pe burtă, mi-am pus capul în mâini şi am ramas cu ochii înfipți în mare, cu aceeaşi voce în urechi. Ştiu că la un moment dat m-a strigat una din fete şi m-a întrebat ceva; mi-am dat seama că nu ştiu ce să-i răspund, pentru că nu numai că nu auzisem întrebarea, dar nici după ce a repetat-o nu am reuşit să încropesc două cuvinte.
La Balchik a fost genial, aşa cum l-am lăsat ultima oară. Am făcut multe poze şi mi-am clătit ochii din plin cu nuanțe din toate culorile.

Ne-am întors marți.
Am scris textul ăsta de atunci. Îl public aşa târziu pentru că n-am apucat să-l termin până acum. De când m-am întors am simțit din plin că am avut concediu. Nişte zile aglomerate la serviciu, nişte probleme în lumea exterioară, astfel încât s-a dus dracului zâmbetul întins cu atâta delicatețe pe moaca-mi. Problema e că toate astea nu mai dispar odată, ci se tot adună, parcă nu reuşesc să rezolv nimic din ele.
Poate că din această cauză sunt deja sunt cu gândul la următoarea escapadă. Că veni vorba de ea, am vândut şi ultimul bilet! : )

Şi iată şi trailer-ul:

Trailer 10th edition Sensation Amsterdam 2009 - Wicked Wonderland

Şi, şi, şi … abia aştept să evadăm din nou!

Ziua Mondială a Donatorilor de Sânge!

"Duminică 14 iunie, între orele 10 şi 12, Parcul Circului, intrarea dinspre Ştefan cel Mare.
Bring a friend.

Ce se va întâmpla acolo? Păi promovare. O să împart nişte pliante, vorbim, bem un suc sau o bere după preferinţă, vin nişte televiziuni şi ziare (hopefully nu doar 1-2) după care mergem acasă, sau continuăm cu băutul şi taclalele."

De la Horia.
Join!

Moody-me

I said, c`mon.
Fluier:

Atmosphere - National Disgrace

Look, ma`, another national disgrace.

Talismanu`, unde ie?

Am mințit când am zis că n-avem nevoie de noroc, azi am constatat că avem nevoie şi de o boabă de noroc. Că dacă n-avem noroc, înseamnă că e altcineva care îl are şi pe ăla al tău, aşa că e mai bine să îl ai de partea ta, decât să-şi bată altul joc, de el şi de tine împreună cu el.
Oricum, sunt norocoasă, am lângă mine un om mai talisman decât toate talismanele, aşa că mai băgăm fise, trebuie să iasă până la urmă, că nu mi-o fi murit mie ambiția, chiar şi dacă parcă am dat numai de cretini frustrați, aşa, înşirați, unul după altul.

PS: ceva genial, via amdraci.ro [facebook profile]:

Nathan "Flutebox" Lee and Beardyman @ Google, London

Cuțu şchiop

Ați auzit de țiganul care se îneacă la mal?
Sunt unele lucruri pe care nu le utilizezi până la momentul potrivit: acele aşa-zise “momente speciale”.
Acesta se pare că este unul din ele, astfel că poza următoare îşi găseşte speciala ocazie chiar astăzi, la Bucureşti, via Urziceni… : )

Poza se numeşte [sugestiv, hihihi]:

NU[i]E dinamooooooo,
mwahahahaa!!!

N-am vrut să fiu răutăcioasă, mai ales că mâine am examen şi chiar dacă n-am nevoie de tot norocul, măcar să n-am ghinion; deşi, lasă, am senzația că mă descurc eu într-un fel. :)

Ce-i drept, n-am intenționat să fiu rea, da` nu m-am putut abține!!! : )))

Tinerețe fără bătrânețe şi viață făr` de moarte : )

De vreo două – trei luni sunt martor fără voie al unei relații între un băiat şi o fată de vreo 16-17 ani.

Seară de seară, cel puțin cât sunt acasă şi retrasă la mine în cameră, îi aud vorbind. O să spuneți că am luat-o razna, dar pot să vă spun cu mintea cea mai limpede că nu aud voci şi nici nu-mi imaginez romanțe adolescentine. Pur şi simplu, porumbeii şi-au făcut cuib sub geamul meu şi n-au mai plecat de aici.
Deja îmi sunt simpatici, deşi am senzația că nu mai durează mult. Cred că ea o să ajungă să îi dea papucii ... el e din ce în ce mai amorezat, iar ea din ce în ce mai obişnuită să stea să primească. Nasol.
Acum o lună se certau de mama focului, n-am înțeles din ce cauză. Învățam, aşa că am dat muzica mai tare, ca să nu-i mai aud, dar la un moment dat n-am mai suportat obscenitățile şi faptul că ea mai avea puțin şi începea să bocească, aşa că am ieşit pe geam şi le-am zis cu vocea tremurândă de atâția draci să se certe sub geamul camerei de lângă, unde nu doarme nimeni. După ce am închis geamul m-am aşezat pe pat şi am început să râd zgomotos, mi-am dat seama că am o vârstă, dacă am ajuns să fac asta. Cine ştie, data viitoare poate pun furtunul pe ei, nouă aşa ne făceau tantiile mai în vârstă când le deranja gălăgia jocurilor noastre. : )))
Oricum, sunt mândră de el, a luat 9 în teză la mate; ea a început să râdă de el, l-a făcut tocilar. Bleaga, nici nu ştie ce pierde dacă ratează un matematician, mai ştii, viitor inginer, my personal favorite. :D Mai e şi drăguț, vorbeşte şi se comportă frumos cu ea, mmm, cărniță tânără, promite. : ))) Dar lasă, e frumoasă, se descurcă şi ea cumva in viața asta. : )

PS: mi-a venit o parte din tricourile de pe Threadless [la recomandarea lui Mish :*] şi apropos de povestea de mai sus, trebuie să vi-l arăt pe cel care se încadrează în peisaj:

Ehee, maică, pe vremea mea… : )

Cum ne respectăm campionii, auzi.

Ați văzut asta?

Ce javre ordinare, bine că şi-au luat toți gherțăii vilăh la Snagov, că şi-au cumpărat şi lacu` şi nu mai poa` să doarmă dimineața pân la unşpe de atât zgomot, dom`ne.
Să mor, ce e cu țara asta, nu ne mai trezim odată, nu se mai împuținează leprele astea sociale, odata. Rareori zic asta, da` mi-e aşaaaaa o silă de ce văd în jurul meu, pe cuvânt, îmi vine să mă duc şi să nu mă mai întorc.
Şi, cât îmi place mie fotbalul, să mor de nu mi s-a luat să mă uit la rahatul ăsta românesc, mai ales că am nişte termene de comparație de nu se poate. Mă oftic că a devenit o modă, când sunt alte atâtea sporturi care presupun mult mai mult efort fizic, mult mai mult timp consumat, muuult mai puține fițe de vedetă şi mult mai mult bun simț pentru ceea ce înseamnă ideea de sport.
Mi se pare că cine reuşeşte să se țină de un sport şi să ajungă la nivel de Olimpiadă, Campionat European, etc, e un om pe care ar trebui să-l respectăm dacă nu pentru medalii şi recunoaştere, măcar pentru voința, determinarea şi ambiția pe care le foloseşte pentru a se împinge pe sine dincolo de limite. Nu neg, campionii luptă pentru țară, etc, dar luptă şi pentru propriul egoism, iar eu apreciez oamenii care se zbat să facă mai mult, chiar şi numai pentru propria persoana – bineînțeles, atât timp cât nu calcă pe stârvuri ca să ajungă acolo. : )

Mă duc la somn, am fost prea indignată să nu zic nimic.

Sursa: Antena 3

Am chitara mea, sunt pionier

Fac o pauză de învățat ca să vă supun atenției chitara care mă obsedează de ceva timp, poate şi pentru că nu îmi aduc aminte în ce melodie românească am auzit exact, exact aceeaşi structură de note prezentă la începutul melodiei.
Poate mă ajutați voi. Dacă nu ştiți, nu-i nimic, bucurați-vă de ea, îmi dau eu seama pân` la urmă. Am şi eu o bănuială, dar o s-o țin pentru mine, am senzația că aşa ar fi mai bine dacă ar fi ce bănuiesc eu. : )

Nirvana - Plateau [MTV Unplugged]

Mass - spread the word, pls

Cum spuneam in blogul precedent ...
Am bilete de vanzare la Sensation White - Amsterdam - 3 Iulie 2009 - 80 EUR, ia-le sau ajuta-ma sa le dau, pls.

Am dat mass. :)

Te rog, da-l mai departe!

Biznis gras

Păzea, am pus de paranghelie!
De concediu în masă vor avea parte şefii noştri din partea staff-ului din diverse departamente ale Băncii, toți în perioada 1 – 7 Iulie 2009, când ne vom deplasa trupurile către Amsterdam, la Sensation White! :D

Dacă acum 2 luni ne rugam de oameni să cumpere cele 2 bilete pe care le aveam în plus, noi fiind deja 9, iată că acum aproape că ne-am făcut 18! :D Asta şi din cauza sau nu ştiu, să zicem datorită faptului că, deşi credeam că 8 din cele 11 bilete au fost anulate – au ăştia pe site un regulament cretin şi lung de vreo 3 pagini pe care l-am citit, evident, după ce am comandat… – uite că azi ne-am trezit cu aceste 8 bilete in plus, aşa că azi am pus de-o bişniță mică, aşa cum îi şade bine bancherului. : ))

Acestea fiind zise, după calculele şi rezervările mele, e posibil să mai am două, pe care trebuie să le dau rapid, ca să-i umplu băiatului cardul la loc cu cei aprox 600 EUR care i-au plecat în aer.
Anyone? : )

line-up Sensation White,
@ Amsterdam Arena,
3 Iulie 2009

Meet you there! :)

Respiră ... : )

Ieri m-am trezit pe Corina Chiriac şi pe zgomot de aspirator. Mama face treabă în casă cu muzica pornită. E foarte probabil să utilizeze metoda asta ca să acopere vocea vecinului idiot care urlă la fiu-su şi la nevastă-sa de dimineață până seara, ca un animal nedomesticit ce e. Dar şi eu ştiu cum e să dai cu aspiratorul sau să speli vasele pe muzică; aşa am crescut; în paşi de dans. : )

Atunci nici nu mă mai întreb de ce încă muncesc, scriu şi gândesc cel mai bine cu muzică în urechi; să fie pe fundal, nu foarte tare încât să mă distragă de la ce am de făcut, dar exact atât cât trebuie ca să mă adun.

Există câteva melodii pe care le-am ascultat over and over again, as Winamp is my witness.
Printre ale lor autori, Guns n Roses stau la mare distanță față de restul concurenților, dar dacă dau la o parte Patience, Civil War, Don`t Cry şi bineînțeles Sweet Child of Mine – care îmi miroase a libertate construită din cel mai pur element posibil, o să țin minte cât oi trăi Sultans of Swing – Dire Straits, Sweet Sixteen – Billy Joel, Come Undone – Duran Duran sau, alt colț de libertate, I Want to Break Free – Queen.
Rock, clasic, desigur, aşa cum m-au crescut mama şi cu tata, cu muzică bună şi cu urechea şi mintea îndreptate spre calitate superioară.

Ca să începem cu to[n]ții săptămâna cu zâmbete, vă las în compania unei alte melodii repetitive:

Steppenwolf – Born to be Wild

Cât despre mine, vă tratez cu spatele, dar cu fața îndreptată spre livada plină de linişte din aia adevarată. : )

O săptămână frumoasă şi liniştită! : )