Imi pare rau ca nu mai am niciun soi de timp sa mai scriu cate ceva, chiar mi-e dor de locul asta, micul meu colt de libertate.
Nu stiu de ce intotdeauna, inainte de a obtine un lucru bun, trebuie sa dam din coate si sa trecem peste niste hopuri, pentru ca [mi s-a spus azi] "doar stii ca altfel nu se poate." De fapt, nu prea stiu, stiam ca se mai intampla sa fii si norocos, daca nu esti bun, macar noroc sa zici ca ai.
Nu inteleg de ce si de cand am eu am parte de chestia asta in orice incerc sa fac, in ultimul timp, cand toate lucrurile obisnuiau sa mi se lege, desi eram mult mai aeriana si mai putin precauta, desi mai putin contau anumite chestii relativ importante, dar care totusi se asezau si ele in puzzle, lasandu-mi imaginea curata si foarte zambitoare.
Si nu mai stiu unde mi-am lasat bucatile de optimism si increderea in niste oameni care mi-au fost atat de dragi si carora le-am purtat atat de mult respect. Am vazut azi in cazul unuia din ei ca totusi sunt dese cazurile in care apare acea durere in spate cand vine vorba de mediul care ii inconjoara. Chestia asta doare cel mai tare cand tot tie ti se reproseaza cu o ipocrizie de nu se poate ca te gandesti numai la tine, cand absolut tot timpul fac lucrurile astfel incat toata lumea sa fie multumita sau macar neincomodata de ceea ce fac eu.
Aici s-ar putea sa pic exact in plasa mea, tot eu am spus ca oamenii nu pot fi considerati egoisti daca isi vad de viata lor, pentru ca asa e normal, ca fiecare sa aiba grija de propria persoana. Nu stiu daca la momentul respectiv am facut si precizarea ca asta e ok atata timp cat au grija de ei intr-un fel in care sa nu ii afecteze pe cei din jur, cel putin din punct de vedere negativ. Stiu ca se poate face si asa, daca eu pot, oricine poate si am pretentia sa vad asta in jurul meu.
Mereu am zis ca imi plac oamenii puternici si ca mi-i doresc alaturi de mine in fiecare zi, sa ii iubesc, sa ii respect, sa invat de la ei si sa ii invat si ajut atunci cand au nevoie. Pentru mine, oamenii astia sunt cei care stiu sa se faca remarcati prin felul in care gandesc, prin ceea ce stiu sa faca, dar si cum se comporta in societate si prin oamenii pe care si-i tin in preajma lor. Si ii mai vad puternici pe cei care invata incontinuu, care fac mereu cate ceva, care nu-si plang de mila si care o iau de la capat cand primesc suturi, pana cand obtin ce si-au propus, pe cei carora nu le este teama sau rusine sa ceara ajutorul, pe cei care nu se considera slabi daca cer acest ajutor.
N-aveti idee cat detest creaturile care reusesc calcandu-i pe altii, oamenii care se lauda, care vorbesc numai pentru a fi auziti, care mint, care mint fara sa fie convingatori, dar care o tin in prostia lor pana ajung sa fie singurii care-si cred minciuna, care folosesc violenta verbala atunci cand nimic altceva nu le vine in minte, dar care nu se opresc din asta, chiar daca nu au dreptate.
Bai, pe cuvant, toata furia asta pleaca de la o intamplare pe care n-are rost sa v-o povestesc, ideea principala e ca am o mare problema cu lipsa de respect, am cuvantul asta atat de bine intiparit pe creieri incat o iau razna cand vad ce se intampla in jurul meu.
The Killers - Human
[pentru ca efectiv mi s-a pus pata pe formatia asta si pentru ca imi tot gasesc liniste in niste melodii de-ale lor]
PS: Azi folosesc violenta verbala impotriva categoriei spagarilor. O sa citez dintr-un clasic in viata... "Sa ii luam la plaja!!!", asa cum m-a incurajat colegul meu mai mic! :*
PPS: Inca ceva, unde gasesc un bradut din ala la ghiveci? Imi place mult ideea asta, problema e ca pe net nu prea mai gasesc... aveti ceva ponturi, hypermarketuri, piete, etc?
PPPS: Pentru a redeveni umana, tocmai am primit un link de la Roxana, care imi spune ca cinevazambeste. O idee frumoasa. Ajutati si voi. :)
PPP[god, people :))]PS: Am primit un banc, vis-a-vis de faza cu optimismul:
Doi copii, unul optimist si celalalt pesimist, vorbesc despre Mos Craciun si cadourile pe care urmeaza sa le primeasca:
Pesimistul: “Sigur nu o sa primesc nimic...”
Optimistul: “Eu o sa primesc un cal!!!”
Vine Mosul.
Pesimistul primeste tot ce isi putea dori: trenulete, masinute, dulciuri, etc.
Optimistul primeste o balega.
Pesimistul: Eu am primit un trenulet, dar nu merge prea bine, o masinuta, dar nu e modelul bun, o ciocolata, dar e cam veche…
Optimistul ii raspunde incantat: Eu am primit un cal ! Dar nu stiu unde s-a ascuns!
Merci, Monica! :))
Nu stiu de ce intotdeauna, inainte de a obtine un lucru bun, trebuie sa dam din coate si sa trecem peste niste hopuri, pentru ca [mi s-a spus azi] "doar stii ca altfel nu se poate." De fapt, nu prea stiu, stiam ca se mai intampla sa fii si norocos, daca nu esti bun, macar noroc sa zici ca ai.
Nu inteleg de ce si de cand am eu am parte de chestia asta in orice incerc sa fac, in ultimul timp, cand toate lucrurile obisnuiau sa mi se lege, desi eram mult mai aeriana si mai putin precauta, desi mai putin contau anumite chestii relativ importante, dar care totusi se asezau si ele in puzzle, lasandu-mi imaginea curata si foarte zambitoare.
Si nu mai stiu unde mi-am lasat bucatile de optimism si increderea in niste oameni care mi-au fost atat de dragi si carora le-am purtat atat de mult respect. Am vazut azi in cazul unuia din ei ca totusi sunt dese cazurile in care apare acea durere in spate cand vine vorba de mediul care ii inconjoara. Chestia asta doare cel mai tare cand tot tie ti se reproseaza cu o ipocrizie de nu se poate ca te gandesti numai la tine, cand absolut tot timpul fac lucrurile astfel incat toata lumea sa fie multumita sau macar neincomodata de ceea ce fac eu.
Aici s-ar putea sa pic exact in plasa mea, tot eu am spus ca oamenii nu pot fi considerati egoisti daca isi vad de viata lor, pentru ca asa e normal, ca fiecare sa aiba grija de propria persoana. Nu stiu daca la momentul respectiv am facut si precizarea ca asta e ok atata timp cat au grija de ei intr-un fel in care sa nu ii afecteze pe cei din jur, cel putin din punct de vedere negativ. Stiu ca se poate face si asa, daca eu pot, oricine poate si am pretentia sa vad asta in jurul meu.
Mereu am zis ca imi plac oamenii puternici si ca mi-i doresc alaturi de mine in fiecare zi, sa ii iubesc, sa ii respect, sa invat de la ei si sa ii invat si ajut atunci cand au nevoie. Pentru mine, oamenii astia sunt cei care stiu sa se faca remarcati prin felul in care gandesc, prin ceea ce stiu sa faca, dar si cum se comporta in societate si prin oamenii pe care si-i tin in preajma lor. Si ii mai vad puternici pe cei care invata incontinuu, care fac mereu cate ceva, care nu-si plang de mila si care o iau de la capat cand primesc suturi, pana cand obtin ce si-au propus, pe cei carora nu le este teama sau rusine sa ceara ajutorul, pe cei care nu se considera slabi daca cer acest ajutor.
N-aveti idee cat detest creaturile care reusesc calcandu-i pe altii, oamenii care se lauda, care vorbesc numai pentru a fi auziti, care mint, care mint fara sa fie convingatori, dar care o tin in prostia lor pana ajung sa fie singurii care-si cred minciuna, care folosesc violenta verbala atunci cand nimic altceva nu le vine in minte, dar care nu se opresc din asta, chiar daca nu au dreptate.
Bai, pe cuvant, toata furia asta pleaca de la o intamplare pe care n-are rost sa v-o povestesc, ideea principala e ca am o mare problema cu lipsa de respect, am cuvantul asta atat de bine intiparit pe creieri incat o iau razna cand vad ce se intampla in jurul meu.
The Killers - Human
[pentru ca efectiv mi s-a pus pata pe formatia asta si pentru ca imi tot gasesc liniste in niste melodii de-ale lor]
PS: Azi folosesc violenta verbala impotriva categoriei spagarilor. O sa citez dintr-un clasic in viata... "Sa ii luam la plaja!!!", asa cum m-a incurajat colegul meu mai mic! :*
PPS: Inca ceva, unde gasesc un bradut din ala la ghiveci? Imi place mult ideea asta, problema e ca pe net nu prea mai gasesc... aveti ceva ponturi, hypermarketuri, piete, etc?
PPPS: Pentru a redeveni umana, tocmai am primit un link de la Roxana, care imi spune ca cinevazambeste. O idee frumoasa. Ajutati si voi. :)
PPP[god, people :))]PS: Am primit un banc, vis-a-vis de faza cu optimismul:
Doi copii, unul optimist si celalalt pesimist, vorbesc despre Mos Craciun si cadourile pe care urmeaza sa le primeasca:
Pesimistul: “Sigur nu o sa primesc nimic...”
Optimistul: “Eu o sa primesc un cal!!!”
Vine Mosul.
Pesimistul primeste tot ce isi putea dori: trenulete, masinute, dulciuri, etc.
Optimistul primeste o balega.
Pesimistul: Eu am primit un trenulet, dar nu merge prea bine, o masinuta, dar nu e modelul bun, o ciocolata, dar e cam veche…
Optimistul ii raspunde incantat: Eu am primit un cal ! Dar nu stiu unde s-a ascuns!
Merci, Monica! :))
5 alarm clocks:
Ca sa iti incapa Ut00b-ul in pagina, inlocuieste in codul pe care il copiezi pe blog, unde gasesti 425, cu 400. Ai grija, e in doua locuri. ;)
In caz ca stiai deja asta, imi cer scuze de intrerupere :))
Succes la blogging si mai usor cu dracii, ca putine lucruri merita sa ai draci.
m-am gandit la un moment dat ca am de corectat htmlu` dar, evident, cum ma stii... n-am avut rabdare sa bibilesc la el :)
in plus, putine lucruri merita sa-mi provoace draci, dar si cand se lasa cu draci, se lasa cu dureri de cap, din alea de nu-mi plac.
si atunci ma enervez si mai tare, tocmai pentru ca lucrurile de care stiu ca nu merita nimic, totusi provoaca asa ceva.
Foarte tare bancul :)
De draci sa nu imi zici ca am si eu o caruta, din cauza "profesionistilor" de la IT atat din Romania cat si de la compania mama de unde lucrez eu.
Sarbatori fericite
pai bine bah Pogo, cand vine vorba sa depinzi de anumiti oameni, stii si tu ca mai bine-ti infigi un batz in acela.
enjoy the spirit. si sanatos sa fii, ca restul... stii tu :)
Post a Comment