Am avut o zi mizerabila. 13 ore de stat la munca, din care vreo cateva pierdute cu ceva nelegat de munca, dar care a implicat declaratii si procese verbale.
Nu stiu de ce oamenii aleg sa ia decizii gresite si sa duca o viata pe care mie mi-ar fi rusine s-o traiesc. Stiu ca educatia si mediul in care traim ne aduc in starea in care ajungem intr-un fel sau altul, dar mai stiu ca avem totusi de ales. Avem la dispozitie ambitie daca nu posibilitati materiale, sa zicem, avem de ales intre bine si rau. Am in jurul meu oameni care au facut niste alegeri bune la momentul potrivit, oricat le-ar fi fost de greu si ar fi avut de muncit, iar mie mi-au castigat respectul. Si la ce mai vad in jurul meu de la un timp, mi se pare mare lucru sa ai parte de respect.
Mi-am adus azi aminte de bunicul meu, militian la vremea lui, de la care am invatat ce e aia corectitudine. Nu stiu, poate meseria, poate coloana vertebrala, nu stiu exact, dar stiu ca, desi avea si el scapari pe care chiar copil fiind i le observam, totusi pe mine m-a invatat sa am obraz fata de oameni. Si tot el mi-a spus ceva care mie, cel putin la vremea respectiva, mi s-a parut a fi cel mai destept lucru pe care l-am auzit vreodata, acela ca un om integru nu are de ce sa se teama pe pamantul asta, atat timp cat stie ca nu este dator sa faca niciun compromis fata de nimic si nimeni. Nu stiu daca descriu exact cum mi-a spus el atunci, dar mi-a ramas in cap si mi-a format o bucata din eu de acum.
Iar azi, mizerabil a fost, da, asta e cuvantul, s-a mai dus niste incredere in oameni, s-a mai adaugat niste sila si scarba pt ce e in jurul meu. Si inca nu stiu daca mi-e teama ca o sa ma pierd incet, incet, pe mine, omul care crede in oameni. Pentru ca in ultimele luni, numai din astea am avut, nu inteleg de unde tot vin si nu se mai termina...
0 alarm clocks:
Post a Comment