Stiam ca intr-o zi atata expunere o sa ajunga sa-mi faca rau. Acum toata lumea stie ce e mai bine pentru mine, cu exceptia mea, in mod evident. Acum toti imi dau sfaturi pe care nu le cer. Si, culmea, sunt chiar fericita in anumite bucati ale vietii pe care o duc acum, cu exceptia unor zone sensibile to the untrained eye, dar nimic, niciodata nu e de ajuns si nu e perfect, pentru ca, nu-i asa, daca am atinge perfectiunea pe urma ce-am mai face. : )
Am primit o propunere de colaborare legata de ceva frumos, non-profit si non-chestii materiale, asa cum imi place mie sa ma port cu cine merita si cum trebuie.
Si daca tot am pomenit de "trebuie", ma omoara cuvantul asta. Mi-am dat seama ca cine ajunge sa faca lucrurile pentru ca "trebuie", ala nu mai e om decat pe jumatate, coloana lui e pe jumatate plina cu maduva, restul e ca de porumbel, goala si diafana ca vantul de var[z]a. Mereu o sa am in minte cuvintele astea, TREBUIE si URASC, o sa am in minte ca nu am voie sa le folosesc, primul pentru ca imi frange personalitatea in bucati mici, al doilea pentru ca sper sa nu ajung niciodata sa fiu capabila sa-l utilizez. Nu-mi doresc si nu doresc nimanui sa ajunga sa stie ce inseamna cuvintele astea doua.
In alta ordine de idei, campania despre care v-am povestit aici se termina pe 2 Decembrie.
Am strans ceva bani, dar mi-as fi dorit sa am macar reactii pro-active, pozitive si frumoase de la colegii mei, chiar daca stiu ca nu toti au salarii de directori [da, asa e, in ciuda crezului maselor, la banca nu toata lumea are salariu de director, nu toti oamenii din banci sunt hoti, nu toti oamenii din banci au intentia de a te rupe de bani], astfel incat sa contribuie material, dar macar sa fi avut o vorba buna de pus pe rana unor oameni mai amarati decat ei.
De aici am un relativ gust amar, desi e greu sa primesti numai reactii pozitive de la 3000 personalitati diferite, dar macar am primit felicitari pentru cum am desfasurat campania - da, ma laud, e meritul meu, pentru un lucru pe care cred ca l-am facut bine, al meu, jucaria mea, sufletul meu pus pe tava pentru mama lui Teo, prietena mamei mele, pentru colegii mei aflati in situatia ei, pentru cum nu doresc nimanui sa ajunga sa aiba parte de atata durere adunata ani de ani. Datorita lor, pentru ca eu sunt aproape sanatoasa, aproape multumita de ce am si pentru ca am ocazia sa ma bucur de atatia oameni frumosi in jurul meu, da, datorita acelor cazuri despre care mi s-a povestit si pentru cum l-am vazut pe Teo ca a crescut, eu sunt, nu aproape, ci chiar fericita.
Youngbloodz - I`mma shine
Al`fel, da, life`s good. : )
0 alarm clocks:
Post a Comment