Poveste aleasa si culeasa de aici: Proiecte urbane pentru viata
"Era un sat de la munte, un sat cu case acoperite cu tiglă visinie si garduri de scândură vopsită în verde. Un sat frumos cu copii care jucau turca în curtea scolii până seara târziu, un sat din care tinerii plecau să facă armata la oras si unde în fiecare vară după jumătatea lunii iulie venea un bâlci si aducea vată pe zahăr, ursi, clovni, înghetată, leagăne, jocuri cât să stai o zi si-o noapte acolo. Prin mijlocul satului trecea un râu care izvora din munte. Avea un izvor mic si firav, ascuns sus în pietre, acolo unde numai pădurarul urca să aducă mieii rătăciti de la turmele din jurul satului. Primăvara, când gheata se topea pe munte si râul venea furios către câmpiile de dincolo de sat el aducea aruncate în spuma lui, printre busteni si crengi de brad, de pe vârfurile cele mai ascutite unde zăpada stă în echilibru, uneori doar petale alteori întregi flori de colt. Copii stăteau fie prin curtile de lângă râu, aplecai peste garduri, fie pe poduri cu undite făcute din crengi de salcie fie cu cosuri din crengi de alun pe marginea râului, fiecare după cât era de curajos si pescuiau florile de colt. Le pescuiau si apoi le uscau pe sobele de teracotă si fiecare casă care avea copii se umplea de miros de flori de colt. Casele unde erau mai multi copii sau mai mari si mai pricepusi în ale pescuitului le stiai de cum treceai prin fata portilor lor, miroseau atât de tare încât de mirosul florilor de colt se bucurau si bătrânii care locuiesc singuri...
Cum ar fi să rupem povestea în acest loc? Si să spunem că într-o primăvară au venit apele atât de mari încât suvoaiele care obisnuiau să transforme copiii în vânători de lucruri frumoase, i-au alungat din casele lor pentru că le-au dărâmat si astfel amintirile lor despre copilărie s-au încheiat cu tragedia asta? Cum ar fi dacă toate povestile s-ar termina brusc si tragic, nedemne de viata unui copil? Cum ar fi dacă viata copiilor s-ar termina ca o poveste urâtă? Pentru că uneori se întâmplă, pentru că uneori copiii nu ajung să asculte povesti si nici să le citească. Uneori copiii nu ajung să devină povesti si amintirea lor se învârte în jurul unei tragedii.
Noi vrem să dăm înapoi povestile frumoase copilăriei. Vrem să oferim fiecărui copil o sansă la a asculta povesti si la a le visa, vrem să oferim fiecărui copil sansa să aprindă un foc de tabără si să cânte cu prietenii lui în jurul focului. Vrem să oferim fiecărui copil sansa să devină o poveste frumoasă.
De aceea mergem vineri seară de la ora 19.00 (28.08.2009) la Motoare si vinerea viitoare la Twestival să strângem bani pentru copiii bolnavi de cancer de la spitalul Marie Curie - Bucuresti. Pentru că bolile nu sunt decât povesti urâte iar noi putem să oferim copilăriei povestile frumoase înapoi.
Ce poţi tu să faci? Să vii cu noi, să cumperi din surprizele pe care le avem pregătite, să scrii despre noi în emailurile tale şi pe blogul tău, să îţi aduci prietenii şi colegii de serviciu, să le spui tuturor celor pe care îi cunoşti despre Paşi Către Viaţă. Depinde de noi să facem poveştile copilăriei ... frumoase!"
Cum ar fi să rupem povestea în acest loc? Si să spunem că într-o primăvară au venit apele atât de mari încât suvoaiele care obisnuiau să transforme copiii în vânători de lucruri frumoase, i-au alungat din casele lor pentru că le-au dărâmat si astfel amintirile lor despre copilărie s-au încheiat cu tragedia asta? Cum ar fi dacă toate povestile s-ar termina brusc si tragic, nedemne de viata unui copil? Cum ar fi dacă viata copiilor s-ar termina ca o poveste urâtă? Pentru că uneori se întâmplă, pentru că uneori copiii nu ajung să asculte povesti si nici să le citească. Uneori copiii nu ajung să devină povesti si amintirea lor se învârte în jurul unei tragedii.
Noi vrem să dăm înapoi povestile frumoase copilăriei. Vrem să oferim fiecărui copil o sansă la a asculta povesti si la a le visa, vrem să oferim fiecărui copil sansa să aprindă un foc de tabără si să cânte cu prietenii lui în jurul focului. Vrem să oferim fiecărui copil sansa să devină o poveste frumoasă.
De aceea mergem vineri seară de la ora 19.00 (28.08.2009) la Motoare si vinerea viitoare la Twestival să strângem bani pentru copiii bolnavi de cancer de la spitalul Marie Curie - Bucuresti. Pentru că bolile nu sunt decât povesti urâte iar noi putem să oferim copilăriei povestile frumoase înapoi.
Ce poţi tu să faci? Să vii cu noi, să cumperi din surprizele pe care le avem pregătite, să scrii despre noi în emailurile tale şi pe blogul tău, să îţi aduci prietenii şi colegii de serviciu, să le spui tuturor celor pe care îi cunoşti despre Paşi Către Viaţă. Depinde de noi să facem poveştile copilăriei ... frumoase!"
Eu ma duc cu Mendi, Pix, Horia si cu Codrutz, sa bem limonada si sa vorbim. Imbinam utilul cu placutul. Si facem si-un bine. :)
0 alarm clocks:
Post a Comment