Ziua 9 – Viena – Timisoara
Ne-am trezit tarziu. Vremea Vienei nu e asa prietenoasa cum era cea din St Johann.
Oricum, n-avem prea multe de facut, inca ne gandim daca sa ne oprim la Timisoara sau sa tinem fir intins pana la Paltinis, ca sa mai lungim putin leneveala. : )
Mai mergem o data la Hundertwasser Haus [which I love, culori multe + asimetrie = love, desigur], gasim deschis si Village-ul, facem niste poze si niste shopping si plecam. Asta numai dupa ce cumparam ceva de mancare. Of, nu-mi plac drumurile cu masina, zilele respective inseamna sandwich-uri din benzinarii, care nu-mi plac in mod deosebit.
Acum am intrat in Ungaria, care, ca si semnalul Roamingului, ne intampina cu 10km inainte de granita cu ploaie maruntica, apoi, imediat ce-i trecem granita, cu ditamai potopul.
Eu, somn, nu pot sa ma abtin, mereu mersul cu masina ma trage la somn, acum mai e si ploaia asta …
Trei ore mai tarziu deschid ochii. Nu stiu ce am cu Ungaria, mereu dorm cat o traversam. Si n-am nimic, ma jur, doar ca asa ma trage la somn … :D
Am intrat in tara. Avem niste zambete obosite si un oarecare dor de casa …
Am vb la telefon 40min cu Mireille, vreo 5 cu Codrutz, 2 cu mama. Oamenii importanti si pe care imi doream sa-i aud, desi nu ma gandeam ca asa de mult. Si mie mi-a fost dor, dar oricum. : )))) >:D<>
Buuuna, Marketiiinguuu` … : )))
La Timishuawa suntem cazati la verii cei olteni. Asta dupa ce o culegem pe vecina de la ziua nepoticai de 6 ani – cheia noastra era la ea, pt ca baietii sunt plecati in concediu. Vecina, o bunica simpatica se mira incontinuu de precizia GPS-ului, caruia ii spune “robot”. E draguta foc, mi se face dor de bunica din partea mamei. : )
Cu ocazia acestui drum am strabatut niste km buni din oras, l-am vazut si noi macar putin si macar pe fuga – imi pare rau ca n-am putut sa si stau, aveam eu niste oameni de imbratisat si de povestit la o cafea. :*
Maine plecam inapoi la oras.
Acasa ne asteapta servicii [bine, pe mine de miercuri, deci mai e timp de leneveala :D], familie si prieteni, dar parca mi-as dori din nou aer curat si munte si cer albastru si apa termala si gheata si canion si terasa la apus si chiar si miros de balegar si iarba tunsa si miros de fan cosit si liniste si suc de mere si cartofi copti de la Tschecherl si din nou, munte, pentru ca e cat vezi cu ochii si verde si harti si suveniruri si zambete si civilizatie si organizare si oameni de toate natiile si culorile si varstele si … si … concediu …
End of day 9 … : (
Ne-am trezit tarziu. Vremea Vienei nu e asa prietenoasa cum era cea din St Johann.
Oricum, n-avem prea multe de facut, inca ne gandim daca sa ne oprim la Timisoara sau sa tinem fir intins pana la Paltinis, ca sa mai lungim putin leneveala. : )
Mai mergem o data la Hundertwasser Haus [which I love, culori multe + asimetrie = love, desigur], gasim deschis si Village-ul, facem niste poze si niste shopping si plecam. Asta numai dupa ce cumparam ceva de mancare. Of, nu-mi plac drumurile cu masina, zilele respective inseamna sandwich-uri din benzinarii, care nu-mi plac in mod deosebit.
Acum am intrat in Ungaria, care, ca si semnalul Roamingului, ne intampina cu 10km inainte de granita cu ploaie maruntica, apoi, imediat ce-i trecem granita, cu ditamai potopul.
Eu, somn, nu pot sa ma abtin, mereu mersul cu masina ma trage la somn, acum mai e si ploaia asta …
Trei ore mai tarziu deschid ochii. Nu stiu ce am cu Ungaria, mereu dorm cat o traversam. Si n-am nimic, ma jur, doar ca asa ma trage la somn … :D
Am intrat in tara. Avem niste zambete obosite si un oarecare dor de casa …
Am vb la telefon 40min cu Mireille, vreo 5 cu Codrutz, 2 cu mama. Oamenii importanti si pe care imi doream sa-i aud, desi nu ma gandeam ca asa de mult. Si mie mi-a fost dor, dar oricum. : )))) >:D<>
Buuuna, Marketiiinguuu` … : )))
La Timishuawa suntem cazati la verii cei olteni. Asta dupa ce o culegem pe vecina de la ziua nepoticai de 6 ani – cheia noastra era la ea, pt ca baietii sunt plecati in concediu. Vecina, o bunica simpatica se mira incontinuu de precizia GPS-ului, caruia ii spune “robot”. E draguta foc, mi se face dor de bunica din partea mamei. : )
Cu ocazia acestui drum am strabatut niste km buni din oras, l-am vazut si noi macar putin si macar pe fuga – imi pare rau ca n-am putut sa si stau, aveam eu niste oameni de imbratisat si de povestit la o cafea. :*
Maine plecam inapoi la oras.
Acasa ne asteapta servicii [bine, pe mine de miercuri, deci mai e timp de leneveala :D], familie si prieteni, dar parca mi-as dori din nou aer curat si munte si cer albastru si apa termala si gheata si canion si terasa la apus si chiar si miros de balegar si iarba tunsa si miros de fan cosit si liniste si suc de mere si cartofi copti de la Tschecherl si din nou, munte, pentru ca e cat vezi cu ochii si verde si harti si suveniruri si zambete si civilizatie si organizare si oameni de toate natiile si culorile si varstele si … si … concediu …
End of day 9 … : (
0 alarm clocks:
Post a Comment