Ziua 6 - Hochalpenstrasse: Varful Grossglockner [3798m] + Ghetarul Pasterze - St Johann
Si azi e soare!
Un soare genial, un cer senin, genial, am zis, genial! :D
Am zis sa mergem totusi pe Hochalpenstrasse, drumul transalpin, ala de ne duce inspre 3800m, daca tot avem oferta pt vreme buna si luni n-a fost sa fie. Sunt 21 grade aici, in localitate, si deja stranutam amandoi de nu se poate, m-a prins teama unui guturai. : )
Am trecut de intrare si am inceput sa urcam, cu mici pauze pt poze; am tinut fir intins pana la 2400m, unde am parcat si am inceput sa luam la picior un deal care ne ducea la 2571m. Ne-am oprit pe drum, pt ca mai era ceva pana sus, dar … poze, poze, poze, un aer rece, o multime de oameni de toate varstele, culorile, natiile si religiile, m-am simtit ca pestele in apa; m-a incantat mai putin oboseala acumulata, dar a fost placut, deci a meritat fiecare rasuflare. :D
De aici ne-am continuat drumul pana la punctul in care ne-am dat cu punga pe derdelus. Nu m-am gandit niciodata ca m-as putea da pe zapada in tricou, dar uite ca azi a fost sa fie:
Am avut un mic soc termic, pentru ca am pus mainile in zapada, ca sa ma sprijin, iar pe urma ma vaitam de stanga, pentru ca n-o mai simteam pana la incheietura, in mod deosebit vreo 3 degete, asa. Copil nepregatit. : ))
Intr-un sfarsit am ajuns la Kaiser Franz Josephs Hohe, un soi de varfu` lu` regele Franz Joseph, care in 1856 a ajuns pana acolo cu a lui Sisi. Nush cu ce au ajuns ei pana acolo si in cat timp, ca noi am facut juma de zi cu masina. M-a minunat ideea. :) De acolo am mai mers noi nitel pe jos si am dat cu ochii de marmote adevarate, marmote cu blana groaaasa si umflate, care nu ambaleaza nimic, nicio ciocolata, marmote libere de magia sclaviei staniolului! Geniale mi s-au parut, fff haioase! :D
Dupa ce am mai mers noi nitel, am dat cu nasurile si cu ochii si cu lentila aparatului de vestitul varf Grossglockner – 3798m, cel mai inalt varf al Austriei si de ghetarul Pasterze, care impreuna compun o imagine fenomenala, colosala si absolut geniala. Am luat la un moment dat un mic funicular, care ne-a coborat un pic spre ghetar, apoi am luat ditamai dealul la picior pana am ajuns cu sufletele pe gheata. “Dealul” a fost odata suport pt malurile ghetarului, stiu asta pentru ca din loc in loc am gasit pe carare semne care aratau nivelul ghetarului, din 5 in 5 ani, incepand cu 1960. E incredibil cat de mult a scazut in aproape 50 de ani, ma gandeam cu groaza la un moment dat ca daca mai continua asa, peste 20 de ani se face traseu de o zi pana ajungi jos. : )))
Si, am ajuns. Astazi, eu si cu Ursul si cu urs al` mic ne-am plimbat pe un ghetar. :) Apa era rece si era frig rau, iar Ursu a alunecat la un moment dat pe un maldar de pietre care aveau gheata pe dedesubt si s-a lovit la mana. : (
Dar plimbarea asta m-a facut sa imi dau seama si mai mult de cat de norocoasa pot sa fiu, ca am ocazia sa vad asa ceva, ca sunt sanatoasa sau macar asa sper eu, ca ma cam inteapa nitel inima dupa ziua de azi : )))) Si, sunt fericita si partial linistita, dar le dovedesc eu pe toate. : )
La intoarcere, pe acelasi drum, am mai oprit de 2 ori, o data la 2571m, la Edelweissspitze, sa facem poze celor 30 de varfuri de peste 3000m ale Austriei si care se vedeau din acel punct, apoi inca o data pentru poze si … am zis sa fie drum spre casa. :)
Bine, am uitat sa mentionez ca toata ziua am cautat un loc in care sa ne asezam sa mancam, dar pentru ca nu ne-am hotarat la niciunul, la 7 seara goneam infometati, ca niste nebuni, spre St Johann, sa mancam la localul cehesc din care a iesit spartanul muntelui zilele trecute. Eu cand am o pata pusa… : )))) Si, am avut dreptate, mancarea buuuuna si muuuulta, asa ca bacsis gras, mai mancam. Instinctul meu de fata… nu ma inseala! :P A, da, am mancat salata, la care visez de cateva zile, dar o salata gigantica, deci s-a dus dracului planul de mimoza! :))
Home, stam lesinati, iar eu inca ma minunez… : )
End of brilliant day 6! :)
Am folosit in postarea de azi cuvantul “genial” de mai multe ori, ca sa va dati seama ce a insemnat ziua asta pentru mine. :)
Si azi e soare!
Un soare genial, un cer senin, genial, am zis, genial! :D
Am zis sa mergem totusi pe Hochalpenstrasse, drumul transalpin, ala de ne duce inspre 3800m, daca tot avem oferta pt vreme buna si luni n-a fost sa fie. Sunt 21 grade aici, in localitate, si deja stranutam amandoi de nu se poate, m-a prins teama unui guturai. : )
Am trecut de intrare si am inceput sa urcam, cu mici pauze pt poze; am tinut fir intins pana la 2400m, unde am parcat si am inceput sa luam la picior un deal care ne ducea la 2571m. Ne-am oprit pe drum, pt ca mai era ceva pana sus, dar … poze, poze, poze, un aer rece, o multime de oameni de toate varstele, culorile, natiile si religiile, m-am simtit ca pestele in apa; m-a incantat mai putin oboseala acumulata, dar a fost placut, deci a meritat fiecare rasuflare. :D
De aici ne-am continuat drumul pana la punctul in care ne-am dat cu punga pe derdelus. Nu m-am gandit niciodata ca m-as putea da pe zapada in tricou, dar uite ca azi a fost sa fie:
Am avut un mic soc termic, pentru ca am pus mainile in zapada, ca sa ma sprijin, iar pe urma ma vaitam de stanga, pentru ca n-o mai simteam pana la incheietura, in mod deosebit vreo 3 degete, asa. Copil nepregatit. : ))Intr-un sfarsit am ajuns la Kaiser Franz Josephs Hohe, un soi de varfu` lu` regele Franz Joseph, care in 1856 a ajuns pana acolo cu a lui Sisi. Nush cu ce au ajuns ei pana acolo si in cat timp, ca noi am facut juma de zi cu masina. M-a minunat ideea. :) De acolo am mai mers noi nitel pe jos si am dat cu ochii de marmote adevarate, marmote cu blana groaaasa si umflate, care nu ambaleaza nimic, nicio ciocolata, marmote libere de magia sclaviei staniolului! Geniale mi s-au parut, fff haioase! :D
Dupa ce am mai mers noi nitel, am dat cu nasurile si cu ochii si cu lentila aparatului de vestitul varf Grossglockner – 3798m, cel mai inalt varf al Austriei si de ghetarul Pasterze, care impreuna compun o imagine fenomenala, colosala si absolut geniala. Am luat la un moment dat un mic funicular, care ne-a coborat un pic spre ghetar, apoi am luat ditamai dealul la picior pana am ajuns cu sufletele pe gheata. “Dealul” a fost odata suport pt malurile ghetarului, stiu asta pentru ca din loc in loc am gasit pe carare semne care aratau nivelul ghetarului, din 5 in 5 ani, incepand cu 1960. E incredibil cat de mult a scazut in aproape 50 de ani, ma gandeam cu groaza la un moment dat ca daca mai continua asa, peste 20 de ani se face traseu de o zi pana ajungi jos. : )))Si, am ajuns. Astazi, eu si cu Ursul si cu urs al` mic ne-am plimbat pe un ghetar. :) Apa era rece si era frig rau, iar Ursu a alunecat la un moment dat pe un maldar de pietre care aveau gheata pe dedesubt si s-a lovit la mana. : (
Dar plimbarea asta m-a facut sa imi dau seama si mai mult de cat de norocoasa pot sa fiu, ca am ocazia sa vad asa ceva, ca sunt sanatoasa sau macar asa sper eu, ca ma cam inteapa nitel inima dupa ziua de azi : )))) Si, sunt fericita si partial linistita, dar le dovedesc eu pe toate. : )
La intoarcere, pe acelasi drum, am mai oprit de 2 ori, o data la 2571m, la Edelweissspitze, sa facem poze celor 30 de varfuri de peste 3000m ale Austriei si care se vedeau din acel punct, apoi inca o data pentru poze si … am zis sa fie drum spre casa. :)Bine, am uitat sa mentionez ca toata ziua am cautat un loc in care sa ne asezam sa mancam, dar pentru ca nu ne-am hotarat la niciunul, la 7 seara goneam infometati, ca niste nebuni, spre St Johann, sa mancam la localul cehesc din care a iesit spartanul muntelui zilele trecute. Eu cand am o pata pusa… : )))) Si, am avut dreptate, mancarea buuuuna si muuuulta, asa ca bacsis gras, mai mancam. Instinctul meu de fata… nu ma inseala! :P A, da, am mancat salata, la care visez de cateva zile, dar o salata gigantica, deci s-a dus dracului planul de mimoza! :))
Home, stam lesinati, iar eu inca ma minunez… : )
End of brilliant day 6! :)
Am folosit in postarea de azi cuvantul “genial” de mai multe ori, ca sa va dati seama ce a insemnat ziua asta pentru mine. :)
2 alarm clocks:
N-am incercat pana acum sa ma dau cu sania in tricou :)
poate doar in rochie? :)
Post a Comment