Da, mi-e greu sa scriu.

Bag picioarele. Ma dor de mor. Detest vremea cu nori…
Chiar mi le-as baga. In ceva rece, cu valuri. : )
Sau in ceva serpuitor... si mic... sa incapa doar talpile, pana unde incepe pielea sa fie fina...
Si mi-as duce degetele peste ceva moale si verde... o bucata de punct cardinal mi-as dori, o bucata de muschi agatat de trunchiul unui copac.
Si o sticla de aer curat mi-as dori sa respir acum. Sa-mi lipesc buzele de gatul ei si sa trag puternic in piept.
O raza de caldura mai lipseste. Eu sunt intr-un maieu cu bretele subtiri si simt cum ma mangaie lumina pe maini.
Am gasit un strop de iarba inalta si ma intind in ea, colorandu-mi blugii de verdeata. Inchid ochii si simt lumina cum imi trece prin pleoape si cum mi se incalzesc pupilele.
Caietul negru cu figuri e langa mine.
Si printre foile lui am un pix Bic, simplu, cu mina albastra, consumata pe jumatate. E pixul meu preferat, din anul I de facultate numai cu astfel de pixuri mi-am scris toate cursurile, am dat partialele, examenele, licenta, mi-am notat vanzarile in agenda, am completat rapoarte, formulare de feedback, numere de telefon, am scris idei, am luat lectii de germana.

[Sa mai spuna cineva ca nu sunt un little freek. : )]

Ma chinui sa scriu textul asta de marti incoace. Am avut o saptamana ciudata, in care m-am gandit mult si la foarte multe; mi-am facut ordine in creieri si in ganduri.
Acum o sa fie bine. Trebuie. Pentru ca meritam.

Si nu mai vreau sa spun niciodata ca sunt dezordonata pe interior.