Balta detaliilor.

“I like you when you’re silent” este o melodie a unei formatii descoperite de curand, Brazilian Girls. Mi-a placut cum suna; ma iau fiorii cand il aud pe Moby cantand Porcelain. Asta ca sa fac o introducere muzicala, chiar daca n-are legatura cu ce urmeaza sa scriu. Nici macar eu nu stiu ce naiba are mintea asta a mea, o mai ia pe aratura din cand in cand, mai zboara catre idei de pauza si atunci…
De multe ori stau si incerc sa imi dau seama daca in momentele astea imi traiesc o a doua varsta a “de ce?”-ului. Spun asta pentru ca in fiecare clipa imi vin o gramada de intrebari in minte, multe din ele cautand raspunsuri la niste intrebari care in aparenta sunt chiar banale.
Situatia nu e chiar atat de grava, majoritatii le gasesc doritele raspunsuri, dar pe urma vin altele si tot asa. Si pe urma zambesc, imi dau seama ca tot invat chestii si ca inca mai pot si o iau de la capat. Si asta-mi da o stare de bine.
Chiar imi place melodia asta, Porcelain, ma gandeam mai devreme sa incerc odata sa scriu dupa ce beau un pahar de vin, sa vad ce-mi debiteaza mintea atunci. Stiu ca in momentele alea ma gandesc la foarte multe jocuri de cuvinte si am multe idei care ar merita o foaie si-un pix. De scris, insa, n-am scris niciodata dupa ce-am baut. Eu ma droghez doar cu muzica. : )
Si ma mai gandeam la cat de importante sunt detaliile, ca tot mi s-a spus ca sunt foarte detail-oriented. Da, cat de mult conteaza chestiile mici, la fel ca si intrebarile alea, aparent banale.
Gandeste-te numai la cat conteaza un cromozom si-ai sa vezi ce inseamna sa fii barbat sau femeie. Gandeste-te cum ar arata iarba daca n-am avea culoarea verde. Sau cum s-ar auzi Guns ‘n Roses fara chitara. Sau cat conteaza un accesoriu vestimentar, na, sa impac pe toata lumea. Gandeste-te cum te-ai simti fara macar unul din sentimentele uzuale, pe care le traiesti in fiecare zi. Ai idee cum ar arata copacii fara frunze, doar cu fructele crescute pe creanga?

Ia, ia o pauza si intreaba-te.

Cand ai deschis ultima oara ochii sa observi o frunza intr-un parc?
Cand ai tras ultima oara aer in piept, cu adevarat?
Cand ai strans de mana un om gandindu-te ce norocos trebuie sa fii ca iti incalzeste mana in momentele alea?
Cand ai ascultat ultima oara o melodie la care sa-ti dea lacrimile?
Cand ai lacrimat ultima oara pentru frumusetea a ceva?
Cand ai spus pt ultima oara “te iubesc”, si-ai simtit fiori si fluturasi?
Cand te-ai gandit ultima oara la oameni pe care nu i-ai mai vazut de ani buni?
Cand te-ai uitat ultima oara la oamenii din autobuz?
Cand ai incercat ultima oara sa-ti creezi povesti in minte dupa mimica lor?
Cand te-ai oferit ultima oara sa faci ceva pt cineva, fara sa ceri nimic in schimb?
Cand ai observat ultima oara ca omul de langa tine nu mai zambeste atat de des? Sau ca e indragostit? Ca s-a tuns? Ca are o haina noua? C-a facut curat pe birou?

So … look around. Eu mereu gasesc in jurul meu ceva de la care sa invat cate un detaliu.

Pic cu pic se face balta.

Foto: Striping down the house.