3, 2, 1, te nasti.
N-ai tu idee despre tacamurile cu care se feliaza viata.
Cresti, destul de incet, e drept, dar asta e sigur.
Ne facem maricuti, apoi e bine pt o perioada.
Libertate, tineretea parca e o betie fara batranete.
Ne echilibram.
Numaram descrescator, crestem, vedem ca e bine pt o perioada, ne bucuram de libertatea lor.
Apoi facem schimb de roluri.
Ne linistim si acum stim cu ce fel de tacam se degusta copilaria, adolescenta, tineretea, si maturitatea.
1, 2, 3 ... sshht.
O singura viata. In astea 10 idei, vedem, auzim, respiram, ne tinem de mana, admiram, indragim, ne indragostim, iubim, poate incercam sa uram, ascultam, avem rabdare, suntem buni, suntem rai, ne razbunam, tipam, plangem, cantam, citim, scriem, suntem de acord, ridicam tonul, argumentam. Paragraful asta e o continuare a ceva ce am scris in iunie. M-am lipit de aceleasi cuvinte, dar de atunci si pana acum ideile astea mi s-au intins in constient mai rau decat panza unui mult iubit paianjen. Niciodata nu avem prea mult timp la dispozitie. Niciodata nu putem avea un perfect timing pentru toate. Si intotdeauna ceva se pierde pe parcurs. Victime colaterale sau nu, cel mai greu o sa-ti vina sa pierzi oameni. Murim de tineri, chiar si la 65 de ani.
De Sarbatorile astea ... mergeti acasa.
N-ai tu idee despre tacamurile cu care se feliaza viata.
Cresti, destul de incet, e drept, dar asta e sigur.
Ne facem maricuti, apoi e bine pt o perioada.
Libertate, tineretea parca e o betie fara batranete.
Ne echilibram.
Numaram descrescator, crestem, vedem ca e bine pt o perioada, ne bucuram de libertatea lor.
Apoi facem schimb de roluri.
Ne linistim si acum stim cu ce fel de tacam se degusta copilaria, adolescenta, tineretea, si maturitatea.
1, 2, 3 ... sshht.
O singura viata. In astea 10 idei, vedem, auzim, respiram, ne tinem de mana, admiram, indragim, ne indragostim, iubim, poate incercam sa uram, ascultam, avem rabdare, suntem buni, suntem rai, ne razbunam, tipam, plangem, cantam, citim, scriem, suntem de acord, ridicam tonul, argumentam. Paragraful asta e o continuare a ceva ce am scris in iunie. M-am lipit de aceleasi cuvinte, dar de atunci si pana acum ideile astea mi s-au intins in constient mai rau decat panza unui mult iubit paianjen. Niciodata nu avem prea mult timp la dispozitie. Niciodata nu putem avea un perfect timing pentru toate. Si intotdeauna ceva se pierde pe parcurs. Victime colaterale sau nu, cel mai greu o sa-ti vina sa pierzi oameni. Murim de tineri, chiar si la 65 de ani.
De Sarbatorile astea ... mergeti acasa.
2 alarm clocks:
imi pare ca asta este prima ta manifestare materna! cel putin din cate stiu eu...In al doilea rand, citind, imi aduc aminte de liceu:P
Finalul se poate vinde...;)
probabil ca nu e prima, dar e una din cele maxim patru manifestari de gen.
finalul il ofer gratuit atat timp cat se tine cont de el. in rest e absolut inutil.
Post a Comment