N-am mai fotografiat detalii de mult timp.
Am inceput sa ma focusez [asta cu focusatul e vorba preferata a prietenului L] pe detalii conversationale; minusculitati, de cele mai multe ori. Mi-am consumat energia pe maruntisuri si pe tampenii, pe unele transformandu-le in minunate focuri de tabara. Recunosc, I always enjoy a good fight, mi se pare ca imi exersez puterea de argumentare cu ocazia asta, dar nu realizez intotdeauna ce implicatii au aceste focuri si cate colturi ard in jurul lor.
Imi este dor sa fac fotografii, sa fac zeci de fotografii unei singure flori, doar pt ca are un mov aparte. Mi-e dor de ciocolata calda bauta cu Andrei in preajma Craciunului. Anul asta vom respecta traditia, mai ales pt ca am de dus la indeplinire un troc, trebuie sa ii dau panatalonii lui 50 inapoi. :)
Dar nu asta voiam sa scriu aici. Voiam sa va spun ca sunt melancolica si ca lucrurile astea lumesti nu sunt pentru sufletul meu. Daca va spun ca nu imi place sa fac curatenie o sa intelegeti ca sunt lenesa. Eu o sa spun ca prefer sa scriu sau sa citesc ceva. Daca nu imi place mania cumparaturilor, de orice fel - nu numai cea din preajma sarbatorilor, nu ma pricepeti ca pe o salbatica ... o sa va spun ca prefer sa merg cu picioarele goale prin iarba. Daca va spun ca lumea asta nu e pt mine ... va spun asta pt ca sunt naiva si desi mi-o iau des eu voi continua sa cred in naivitatea mea.
Si nu mai sunt un copil, asta imi este problema, asta mi-o reproseaza de la un timp. Imi spune ca gandesc ca si cum as avea 30 de ani, iar eu ma simt prinsa intre realitatile astea. Si totusi, am frici si temeri pentru ca intotdeauna constientizez prea mult si nu stiu sa renunt la realitate sub nicio forma. Dar imi doresc sa fiu in afara ei. Deci, poate de aici e paradoxul asta naiv.
Voua va urez Sarbatori fericite. Stati de vorba cu parintii, ciocniti cu prietenii, mancati o mancare gatita, dati un telefon unui om de care nu v-ati amintit de mult timp.
Am inceput sa ma focusez [asta cu focusatul e vorba preferata a prietenului L] pe detalii conversationale; minusculitati, de cele mai multe ori. Mi-am consumat energia pe maruntisuri si pe tampenii, pe unele transformandu-le in minunate focuri de tabara. Recunosc, I always enjoy a good fight, mi se pare ca imi exersez puterea de argumentare cu ocazia asta, dar nu realizez intotdeauna ce implicatii au aceste focuri si cate colturi ard in jurul lor.
Imi este dor sa fac fotografii, sa fac zeci de fotografii unei singure flori, doar pt ca are un mov aparte. Mi-e dor de ciocolata calda bauta cu Andrei in preajma Craciunului. Anul asta vom respecta traditia, mai ales pt ca am de dus la indeplinire un troc, trebuie sa ii dau panatalonii lui 50 inapoi. :)
Dar nu asta voiam sa scriu aici. Voiam sa va spun ca sunt melancolica si ca lucrurile astea lumesti nu sunt pentru sufletul meu. Daca va spun ca nu imi place sa fac curatenie o sa intelegeti ca sunt lenesa. Eu o sa spun ca prefer sa scriu sau sa citesc ceva. Daca nu imi place mania cumparaturilor, de orice fel - nu numai cea din preajma sarbatorilor, nu ma pricepeti ca pe o salbatica ... o sa va spun ca prefer sa merg cu picioarele goale prin iarba. Daca va spun ca lumea asta nu e pt mine ... va spun asta pt ca sunt naiva si desi mi-o iau des eu voi continua sa cred in naivitatea mea.
Si nu mai sunt un copil, asta imi este problema, asta mi-o reproseaza de la un timp. Imi spune ca gandesc ca si cum as avea 30 de ani, iar eu ma simt prinsa intre realitatile astea. Si totusi, am frici si temeri pentru ca intotdeauna constientizez prea mult si nu stiu sa renunt la realitate sub nicio forma. Dar imi doresc sa fiu in afara ei. Deci, poate de aici e paradoxul asta naiv.
Voua va urez Sarbatori fericite. Stati de vorba cu parintii, ciocniti cu prietenii, mancati o mancare gatita, dati un telefon unui om de care nu v-ati amintit de mult timp.
0 alarm clocks:
Post a Comment