Gandeste-te putin, ce dracul, doar e duminica. Macar azi sa nu faci nimic si sa iti acorzi un timp de gandire si de focusare asupra anumitor detalii.
Azi va scriu pe tonuri de Incubus, un Megalomaniac combinat cu Southern Girl si cu Wish You Were Here dau culoarea acestei zile. Culoarea care este un ton mic de verde, cu miros de aer rece si cu alte asemenea furtuni.
Ce ne face sa asociem culori unor anumiti oameni, mirosuri unei sarbatori, texturi fine unui anumit loc sau alte asemenea paralele? De ce mie verdele imi aduce aminte de mare, fumul ma duce cu gandul la bunici, iar intepaturile mici pe care le simt uneori pe limba ma trimit la gustul vinului fiert cu putina scortisoara?
De ce de fiecare data cand vorbesc cu una din prietenele mele despre chestii serioase nu pot sa nu ma gandesc la canile de lichior de ciocolata cu care obisnuiam sa ne imbatam prin tabere sau imi aduc in fata ochilor fotografia cu ele trei in cort, cu cravatele de Ghizi la gat? [ehe, ce vremuri, gagici... cand iesim acum pe undeva suntem extra business like, cu tocuri, machiaje si coafuri fitzoase, genti de firma si povestiri de la birou...].
Daca ma uit acum putin pe geam o sa vad ca bate vantul, ca ploua si ca e teribil de frig. La mine e cald, am o senzatie placuta de cald pe interior pe care nu o pot exprima.
Ingrozitor e faptul ca de ceva timp ma doare stomacul ca un drac si nu reusesc sa-mi dau seama daca de vina sunt eu, vremea de afara, starea de spirit, culorile astea pe care mi le amestec incontinuu in creieri si in machiaje, oamenii din jur, mancatul la ore ciudate, mancarea nesanatoasa, cuvintele astea pe care uneori nu le mai pot controla, blogul asta, pozele pe care le vad, muzica pe care o ascult, locurile prin care alunec cu gandul, oboseala sau agitatia de zi cu zi.
Cert e ca azi am avut frisoane. Sunt racita, e-adevarat.
Iar weekendul asta am stat neobisnuit de mult in casa. :)
Azi va scriu pe tonuri de Incubus, un Megalomaniac combinat cu Southern Girl si cu Wish You Were Here dau culoarea acestei zile. Culoarea care este un ton mic de verde, cu miros de aer rece si cu alte asemenea furtuni.
Ce ne face sa asociem culori unor anumiti oameni, mirosuri unei sarbatori, texturi fine unui anumit loc sau alte asemenea paralele? De ce mie verdele imi aduce aminte de mare, fumul ma duce cu gandul la bunici, iar intepaturile mici pe care le simt uneori pe limba ma trimit la gustul vinului fiert cu putina scortisoara?
De ce de fiecare data cand vorbesc cu una din prietenele mele despre chestii serioase nu pot sa nu ma gandesc la canile de lichior de ciocolata cu care obisnuiam sa ne imbatam prin tabere sau imi aduc in fata ochilor fotografia cu ele trei in cort, cu cravatele de Ghizi la gat? [ehe, ce vremuri, gagici... cand iesim acum pe undeva suntem extra business like, cu tocuri, machiaje si coafuri fitzoase, genti de firma si povestiri de la birou...].
Daca ma uit acum putin pe geam o sa vad ca bate vantul, ca ploua si ca e teribil de frig. La mine e cald, am o senzatie placuta de cald pe interior pe care nu o pot exprima.
Ingrozitor e faptul ca de ceva timp ma doare stomacul ca un drac si nu reusesc sa-mi dau seama daca de vina sunt eu, vremea de afara, starea de spirit, culorile astea pe care mi le amestec incontinuu in creieri si in machiaje, oamenii din jur, mancatul la ore ciudate, mancarea nesanatoasa, cuvintele astea pe care uneori nu le mai pot controla, blogul asta, pozele pe care le vad, muzica pe care o ascult, locurile prin care alunec cu gandul, oboseala sau agitatia de zi cu zi.
Cert e ca azi am avut frisoane. Sunt racita, e-adevarat.
Iar weekendul asta am stat neobisnuit de mult in casa. :)
2 alarm clocks:
gagi gagi gagi, te dai la blogroll cu mine?
te pupa tata! mersi
citesc stiluri, incercand sa citesc oameni. al tau e unic in lista mea.
o sa mai citesc. :)
Post a Comment