Micimi de franturi din frimituri de gand.

Astazi este ziua unui fost coleg din liceu; la multi ani, Andrei. : )

Zilele astea imi este teribil de somn. Nu reusesc decat sa ajung acasa si sa stau putin pe net, imi iau portia de socializare, apoi alunec usor spre baie, unde mai am putin si adorm cu dusul pe mine. Apoi ajung in pat si adorm in nici 2 minute.
Uneori.
Alteori, citesc cate ceva si ma arunc pe ganduri. Intotdeauna ascult muzica, mereu imi place sa fie putin cald si sa mananc o banana inainte de culcare. Am inceput sa beau lapte la serviciu, chiar daca ii pacalesc gustul cu cafea, dar macar consum si eu ceva cu Calciu. Incerc sa urmez sfatul prietenului L, sa merg mai devreme la somn, dar nici macar micile mele ritualuri nu-mi trec peste starea deosebit de ciudata pe care uneori, din nou, uneori, mi-o induc.

Dar astea sunt doar micimi de obisnuinte si aschii de gandire, stari psihice amestecate cu distractie si ochi intredeschisi.

Sunt cativa oameni apropiati mie pe care ii respect din tot sufletul. Sunt acei oameni pe care ii iubesc pentru ceea ce sunt, pentru ca sunt oameni, inainte de toate. Urma sa scriu aici si cateva nume, dar o sa dau maine niste telefoane, sa le multumesc pentru tot - tot la ideea prietenului L, adaptata situatiei mele. Pentru omul care acum este in Mexic o sa scriu un mail, sa stie ca mi-e dor. : )

Multumesc.

LATER EDIT: Ce poate sa fie mai frumos decat vocea lui Charles Aznavour?

Vocea lui Edith Piaf langa vocea lui Charles Aznavour.