Mi-e dor de mers ca fetele ... cu fetele ... ca anul trecut, la Venetia...
What a time that was. Trei fete cucuiete, vizitand si cumparand ca nebunele, facand haz de necaz in orasul ala plin de romantism [si miros de canal pe alocuri, if you asked me, mmmm, sweet smell of romance, eh? :)))))]. Intr-o seara ne-am ametit cu vin de fructe de padure, how lame/funny was that...? :)) Da, aveam eu melancolisme, I was suuuuch a pain in the ass. Cred ca perioada aia a fost una din cele mai incarcate perioade ale vietii mele, din punct de vedere decizional. Pfuuu, si ce greu imi e sa iau decizii asa importante, adica I really gotta think it through, sa stiu eu ca am lustruit toate fatetele problemei ... toate, aaaaaaabsolut toate. Oricum, avand doi oameni asa rationali langa mine, ce dracului puteam sa fac decat sa iau decizia corecta? :) V-am mai zis eu, femelele se impart in muieri si femei...
Oricum, ca veni vorba de amintiri, in seara asta m-am gandit asa, ca mi-am ramas datoare cu ... CEVA. E un ceva care ma roade, ca a sesizat cineva bine cand a sesizat ca am o problema cu lucrurile neterminate. Pai am, ca nu mi se pare normal sa incepi ceva si sa lasi asa, sa-ti umble aiurea prin viata.
Poti sa spui asa, ca am acea gravitatie a ratiunii ... ea imi atrage lucrurile neterminate care-mi plutesc prin aerul de copil ametit, pana pe pamantul pe care imi intepenesc picioarele cateodata si unde lucrez la finalitatea lucrurilor astora. Ca altfel nu scap de ele, ma urmaresc pana le dau in cap sau le rezolv. Si daca le dau in cap, poti sa spui ca adio nu e decat un alt cuvant, dar eu stiu ca pt mine niciodata si adio nu sunt in niciun caz cuvinte care pot fi trecute cu vederea. Si oricum, poti sa pui pariu ca nu le uit. Niciodata. Castigi.
Bun, revenind, as vrea sa ajung sa rezolv aceasta restanta pe care o am fata de mine. Probabil ca ala nu era momentul si nici nu eram pregatita pt asta. Imi place adrenalina, atat timp cat o pot controla. Ce soi de libertate o fi asta, nu stiu, dar la cat de control freek sunt cateodata, ma consider totusi un om destul de liber. Paradoaxe d`astea de kinder.
Nighty night, azi ma culc devreme, ca de ieri dorm incontinuu peste tastatura de la serviciu si ma misc incredibil de incet, ceea ce imi displace.
What a time that was. Trei fete cucuiete, vizitand si cumparand ca nebunele, facand haz de necaz in orasul ala plin de romantism [si miros de canal pe alocuri, if you asked me, mmmm, sweet smell of romance, eh? :)))))]. Intr-o seara ne-am ametit cu vin de fructe de padure, how lame/funny was that...? :)) Da, aveam eu melancolisme, I was suuuuch a pain in the ass. Cred ca perioada aia a fost una din cele mai incarcate perioade ale vietii mele, din punct de vedere decizional. Pfuuu, si ce greu imi e sa iau decizii asa importante, adica I really gotta think it through, sa stiu eu ca am lustruit toate fatetele problemei ... toate, aaaaaaabsolut toate. Oricum, avand doi oameni asa rationali langa mine, ce dracului puteam sa fac decat sa iau decizia corecta? :) V-am mai zis eu, femelele se impart in muieri si femei...
Oricum, ca veni vorba de amintiri, in seara asta m-am gandit asa, ca mi-am ramas datoare cu ... CEVA. E un ceva care ma roade, ca a sesizat cineva bine cand a sesizat ca am o problema cu lucrurile neterminate. Pai am, ca nu mi se pare normal sa incepi ceva si sa lasi asa, sa-ti umble aiurea prin viata.
Poti sa spui asa, ca am acea gravitatie a ratiunii ... ea imi atrage lucrurile neterminate care-mi plutesc prin aerul de copil ametit, pana pe pamantul pe care imi intepenesc picioarele cateodata si unde lucrez la finalitatea lucrurilor astora. Ca altfel nu scap de ele, ma urmaresc pana le dau in cap sau le rezolv. Si daca le dau in cap, poti sa spui ca adio nu e decat un alt cuvant, dar eu stiu ca pt mine niciodata si adio nu sunt in niciun caz cuvinte care pot fi trecute cu vederea. Si oricum, poti sa pui pariu ca nu le uit. Niciodata. Castigi.
Bun, revenind, as vrea sa ajung sa rezolv aceasta restanta pe care o am fata de mine. Probabil ca ala nu era momentul si nici nu eram pregatita pt asta. Imi place adrenalina, atat timp cat o pot controla. Ce soi de libertate o fi asta, nu stiu, dar la cat de control freek sunt cateodata, ma consider totusi un om destul de liber. Paradoaxe d`astea de kinder.
Nighty night, azi ma culc devreme, ca de ieri dorm incontinuu peste tastatura de la serviciu si ma misc incredibil de incet, ceea ce imi displace.
5 alarm clocks:
Si eu vreau bungee :D eu te anunt de fustite, tu ma anunti de bungee, poate mergem sa tremuram de frica amandoua :))
I dare you. In fact, I double-dare you. Nu te ţine!
da, Simona, vbm :)
conditia e sa ne luam fustite la fel si sa sarim NEAPARAT imbracate in ele :))))))
Da si le redenumim! Din The Story Skirt in the Bungee Skirt :))
hai sa fie alea cu nasturi, sa fim si zgomotoase :D
Post a Comment