Sooooooo, everything is average nowadaaaays...
E o melodie care-mi place mie asa, mai mult.
Nu vi se pare ca unii oameni parca se forteaza prea tare sa fie ceva ce nu sunt?
Sunt de acord ca e ok sa-ti doresti si sa si incerci sa devii un "mai bun tu", dar nu trebuie sa uiti ca inauntru de tot trebuie sa fii tot "tu", baza de la care ai plecat si pe care in mod normal ar trebui sa o slefuiesti, nu sa o inlocuiesti cu ceva ce stii ca "ar trebui" sa fii.
Eu observ chestia asta in fiecare zi, de la felul in care oamenii din jurul meu raspund si vorbesc la telefon, pana la strangerile formale de mana de la sfarsitul unei intalniri. Fie folosesc un ton care intr-o conversatie normala nu ii caracterizeaza, fie au o stransoare prea puternica pentru cum ti-au vorbit pe parcursul intalnirii.
Ma gandesc asa, daca pari nesigur in timpul discutiei, chiar crezi ca poti pacali la sfarsit cu excesiva ta putere interioara prin producerea de hematoame celui care deja te-a scanat si para-scanat cat ati stat de vorba? Sunt oameni care te scaneaza inconstient, nu-si formeaza o parere ca si cum ar citi criteriile de pe foaie, iti simt tonul vocii si cuvintele si pana pleci deja au o imagine la nivelul creierului, care te cam urmareste pe urma... Pentru foarte multi oameni, chiar daca la nivel constient vor nega cliseul asta, domn`e, fii sigur ca prima parere intiparita in subconstient le va dicta actiunile viitoare, cel putin in ceea ce te priveste.
Si cu telefonul la fel, crezi ca daca la telefon esti intr-un fel care nu te caracterizeaza, in momentul in care va veti intalni, nu-si vor da seama de cum esti cu adevarat?
Am spus si mai sus, e absolut normal sa iti doresti sa evoluezi, dar in acelasi timp, nu uita sa iti aduci aminte de unde ai plecat.
E foarte importanta chestia asta, sa tii minte cum erai si cum ai ajuns pana la ceea ce esti azi.
Numai in felul asta o sa si fii capabil sa-ti apreciezi evolutia si sa repari acolo unde crezi ca ar trebui imbunatatit.
In spiritul evolutiei personale, azi implinesc un an fara tigari. :)
Photo by R0x, kid :*
Stiu ca perfectiunea, [ca si fericirea, ca sa parafrazez un clasic in viata, Mr Tudor Chirila], este ceva care nu se atinge niciodata, dar in cautarea ei, asa cum sustine si poetul, chiar ca merita sa alergi toata viata. :)
Nu vi se pare ca unii oameni parca se forteaza prea tare sa fie ceva ce nu sunt?
Sunt de acord ca e ok sa-ti doresti si sa si incerci sa devii un "mai bun tu", dar nu trebuie sa uiti ca inauntru de tot trebuie sa fii tot "tu", baza de la care ai plecat si pe care in mod normal ar trebui sa o slefuiesti, nu sa o inlocuiesti cu ceva ce stii ca "ar trebui" sa fii.
Eu observ chestia asta in fiecare zi, de la felul in care oamenii din jurul meu raspund si vorbesc la telefon, pana la strangerile formale de mana de la sfarsitul unei intalniri. Fie folosesc un ton care intr-o conversatie normala nu ii caracterizeaza, fie au o stransoare prea puternica pentru cum ti-au vorbit pe parcursul intalnirii.
Ma gandesc asa, daca pari nesigur in timpul discutiei, chiar crezi ca poti pacali la sfarsit cu excesiva ta putere interioara prin producerea de hematoame celui care deja te-a scanat si para-scanat cat ati stat de vorba? Sunt oameni care te scaneaza inconstient, nu-si formeaza o parere ca si cum ar citi criteriile de pe foaie, iti simt tonul vocii si cuvintele si pana pleci deja au o imagine la nivelul creierului, care te cam urmareste pe urma... Pentru foarte multi oameni, chiar daca la nivel constient vor nega cliseul asta, domn`e, fii sigur ca prima parere intiparita in subconstient le va dicta actiunile viitoare, cel putin in ceea ce te priveste.
Si cu telefonul la fel, crezi ca daca la telefon esti intr-un fel care nu te caracterizeaza, in momentul in care va veti intalni, nu-si vor da seama de cum esti cu adevarat?
Am spus si mai sus, e absolut normal sa iti doresti sa evoluezi, dar in acelasi timp, nu uita sa iti aduci aminte de unde ai plecat.
E foarte importanta chestia asta, sa tii minte cum erai si cum ai ajuns pana la ceea ce esti azi.
Numai in felul asta o sa si fii capabil sa-ti apreciezi evolutia si sa repari acolo unde crezi ca ar trebui imbunatatit.
In spiritul evolutiei personale, azi implinesc un an fara tigari. :)Photo by R0x, kid :*
Stiu ca perfectiunea, [ca si fericirea, ca sa parafrazez un clasic in viata, Mr Tudor Chirila], este ceva care nu se atinge niciodata, dar in cautarea ei, asa cum sustine si poetul, chiar ca merita sa alergi toata viata. :)
7 alarm clocks:
mama si mie mi-e dor uneori sa fumez (imi aduc repede aminte insa ca daca trag un fum imi vine sa borasc), dar poza asta nu ma inspira deloc :D. iuuuuu groooooss
felicitari. hai ca nu e asa rau fara.
mie mi se pare chiar ca e mai bine.
reusesc sa "alerg" citeva ore fara sa-mi vars plaminii :)
cel mai naspa e ca nu reusim sa-i convingem si pe restu' ca e un obicei de rahat. si nu doar pentru ei :)
asa, incurajati-ma, am vrut sa sarbatoresc fumand MACAR UNA :))))
Demult ma tot gandesc sa ma las. Acum m-am hotarat. De azi, 6 martie 2009, I quit (smoking)! Ne povestim despre asta intr-un an
eee, 3 cheers for cretzulina! :D
cretzule, sustin miscarea. iti recomand totusi sa pastrezi in meniu narghileaua si ierburile naturale :D
ahahaha. tot ce-am zis a fost ca...renunt la tutun. :) Sunt in a doua zi deja, nu simt nevoia de tutun nici macar la cafea. deocamdata :)
crissule, pai asa ... da! :)
Post a Comment