Mi-am mai pus intrebarea asta, cat de mare e un ou mic.
Cat de mare e un om mic, insa? Hai bine, recunosc, normal ca m-am gandit, ca doar am o statura de aparat. :)
M-a lovit azi. Daca sunt prea sincera fata de anumiti oameni, imi fac mai mult rau. Cu cat ofer mai multa informatie cu atat sunt mai usor de transformat intr-un mare calcai al lui Ahile:
"Ahile este personajul central al epopeei lui Homer, „Iliada”.Eroul este fiul zeitei nereide Tetis si al lui Peleu, regele din Thessalia.Inca de la nasterea sa, Zeita Tetis ii stie destinul. Stie ca fiul ei va deveni un mare luptator, dar si ca Moira (zeita sortii neinduplecate) i-a harazit sa-si piarda viata sub zidurile Troiei.
Pentru a-l feri de cruda soarta, zeita isi unge pruncul cu ambrozie, pentru a-l face nemuritor.Il vara in flacari pentru a-l cali. Merge in Infern si il scalda in celebrul rau Styx, pentru ca nici o arma sa nu-i poata rani trupul.Atat doar ca micutul Ahile a fost tinut de calcaiul stang cand a fost cufundat in rau, si acest loc a ramas necalit. Soarta nu poate fi invinsa. Sfarsitul eroului survine, dupa cum fusese prevestit, in timpul asediului [...]." Sursa
Daca prin toata deschiderea asta fata de oameni ma transform cu totul in acest punct al vulnerabilitatii? Stiu asta, am mai discutat-o, nu stiu daca si aici, dar la o cafea si-o vorba sigur mi-am descarcat sufletul cuiva care acum, prin ceea ce am facut, e mai puternic decat mine.
Intrebarea e, cine naiba ar vrea sa-mi faca mie rau si de ce? Ca am vorbit si despre asta cu cineva care mi-a zis ca am dusmani multi, dar wtf, de unde si de ce? :))
Si daca spun toate astea, oare chiar asa neajutorata par, poate stiu sa fiu si ofensiva, nu numai binevoitoare asa... nu? Hmm.
Bah, sa nu-mi faceti rau, ca si-asa am multi dusmani, auzi :))
Cat de mare e un om mic, insa? Hai bine, recunosc, normal ca m-am gandit, ca doar am o statura de aparat. :)
M-a lovit azi. Daca sunt prea sincera fata de anumiti oameni, imi fac mai mult rau. Cu cat ofer mai multa informatie cu atat sunt mai usor de transformat intr-un mare calcai al lui Ahile:
"Ahile este personajul central al epopeei lui Homer, „Iliada”.Eroul este fiul zeitei nereide Tetis si al lui Peleu, regele din Thessalia.Inca de la nasterea sa, Zeita Tetis ii stie destinul. Stie ca fiul ei va deveni un mare luptator, dar si ca Moira (zeita sortii neinduplecate) i-a harazit sa-si piarda viata sub zidurile Troiei.
Pentru a-l feri de cruda soarta, zeita isi unge pruncul cu ambrozie, pentru a-l face nemuritor.Il vara in flacari pentru a-l cali. Merge in Infern si il scalda in celebrul rau Styx, pentru ca nici o arma sa nu-i poata rani trupul.Atat doar ca micutul Ahile a fost tinut de calcaiul stang cand a fost cufundat in rau, si acest loc a ramas necalit. Soarta nu poate fi invinsa. Sfarsitul eroului survine, dupa cum fusese prevestit, in timpul asediului [...]." Sursa
Daca prin toata deschiderea asta fata de oameni ma transform cu totul in acest punct al vulnerabilitatii? Stiu asta, am mai discutat-o, nu stiu daca si aici, dar la o cafea si-o vorba sigur mi-am descarcat sufletul cuiva care acum, prin ceea ce am facut, e mai puternic decat mine.
Intrebarea e, cine naiba ar vrea sa-mi faca mie rau si de ce? Ca am vorbit si despre asta cu cineva care mi-a zis ca am dusmani multi, dar wtf, de unde si de ce? :))
Si daca spun toate astea, oare chiar asa neajutorata par, poate stiu sa fiu si ofensiva, nu numai binevoitoare asa... nu? Hmm.
Bah, sa nu-mi faceti rau, ca si-asa am multi dusmani, auzi :))
4 alarm clocks:
Ok :))
faptul ca iti poti arata anumite vulnerabilitati te face mai puternic(a). cea mai mare slabiciune este ignoranta.
nu cred ca ai dusmani, sau cel putin nu in adevaratul sens al cuvantului, poate cel multi invidiosi, sau dornici de afirmare.
pfiu, merci, coy...[am avut tendinta de a ma opri aici :)))]...otule! :P
portos, ignoranta fiind slabiciunea mea?
gata, m-am prins, esti de treaba :P
Post a Comment