Am fost.
Adina, Andreea, Caisa, Horia, Urs si eu.
Bucuresti – Pitesti – Curtea de Arges – Barajul Vidraru – drum forestier, ala de face stanga la baraj, evident drumul gresit, pt ca eu am vorbit si am stabilit locul – drumul spre Balea Lac – intalnit Adina si Caisa la Cumpana – drumul bun – Balea Lac – mancat pe iarba, adunat musculite in jurul nostru– coborat la Cabana Capra – ales loc campat – campat pe malul raului – superb.
Asa.
Dupa ce-am campat am plecat cu Adina, Caisa si cu Ursu` dupa lemne prin padurea din spatele cabanei. Am facut echipe, „selectie naturala” zice partea masculina, in fine, ei doi si noi doua. Am cazut. Toti patru. Am adunat lemne si ne-am julit, ne-am urzicat si ne-am stricat manichiurile [yey, fusesem la o nunta in noaptea precedenta si ramasesem cu urme roz pe unghii].
Ne-am balacit in rau si-am baut bere de 65 dah mii, cine nu tinea regim. Cine tinea regim, totusi, a cedat si-a rontzait niste covrigi – partea masculina, in timp ce partea feminina s-a razbunat cu doua lingurite de Finetti ceva mai tarziu.
Am mancat niste conserve pe la 8, am pus de foc si-am frecat-o regeste pana la un veritabil 10 jumate cand am zis sarutmana corturilor si-am adormit ca dihaniile.
Ne-am trezit la un onorabil 7jumate, dupa o noapte dormita cu pulovere pe noi [luv muntele], ne-am balacit intr-o apa dumnezeiesc de rece, am mancat restul de conserve, am strans si-am plecat spre Barajul Vidraru. Unde ...
And the chicken. In rolul principal: eu. :)
Ooo, am ajuns pe platforma. Am stat aproape jumatate de ora deasupra unui hau de 166m cu coarda atarnata de picioare. Si nu va ganditi ca a fost un lucru usor, coarda aia cantarea 40 de kilograme, eram in spatiu deschis, intr-un soare de 30 si ceva de grade, cu barajul plin de oameni care in loc sa incurajeze, mai degraba ma luau la misto. Nu vreau sa par victima, desi regret ca n-am sarit, dar fiecare dintre noi se transfigura de frica in momentul in care se uita in jos. Foarte tare mi s-ar fi parut sa vad macar un comentator din aia de pe margine pe platforma aia langa mine, nu neaparat sa sara, ci sa stea sa se uite putin in jos, avand greutatea aia care ma tragea infiorator spre margine, milimetru cu milimetru. Asa ca, hai, lasa-ti un pic ipocrizia deoparte si gandeste-te cand ai facut ultima oara ceva de genul asta. Abia apoi vino sa-mi bati mie obrazul.
Poftim si foto:
Poate ca o sa o fac intr-o zi, numai ca o sa trebuiasca sa fiu mai putin constienta asupra a ceea ce e de facut, lucru care mie mi se intampla foarte rar, sa fac ceva fara sa-l gandesc si regandesc foarte bine inainte. Probabil ca o sa trebuiasca sa just let go ...
13 alarm clocks:
;)) prima blonda....mie mi-a iesit cea mai ciudata poza....that was a fucking scary moment :))
the chicken says you were brilliant. :)
:* :-ss:-ss:-ss
Maaaaaaamiiiiiii!!! :D
n-a zis bre mami, a urlat mamaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!!! :))
Chickenu' macar a ajuns pe platforma? ...Nasol, n-ai apucat sa folosesti tipatul ala minunat de baby pig :P
ala-s eu cu mama... MAMAAAAAAA cine dracu m-a pus sa fac asta!!! Nu mai fac, nu mai fac, nu mai fac, nu mai fac!!!
Dupa care bineinteles mi-a venit inima la loc cand m-am vazut pe sol si am zis: super tare frate!;)
am editat cu patania mea. o cereau fanii. :))
in momentul in care a dat drumul la coarda aia a fost cel mai rau. Eu aveam impresia ca o sa fiu usoara si o sa trebuiasca sa ma imping in picioare nu ca o sa fie si 50 kg sa ma traga in jos
that moment sux :(
nu stiu de ce,dar tind sa cred ca miezu a incercat mai multa adrenalina decat daca ar fi sarit.pentru ca saritura dureaza cateva secunde,pe cand ea a "savurat" cu lingurita ,timp de 30 de minute,senzatia de pericol,risc,samd.e ca si cum in loc sa iti smulgi pur si simplu maseaua care te doare,stai si tragi putin cate putin de ea.
Ce senzatie! Si eu vreau demult sa fac bungee.Dragut blog!
Ai avut ocazia... si nu ai sarit. Vreau si eu!
si tu vrei sa ai ocazia si sa nu sari?
Post a Comment