Anterior acestui blog cu adevarat interesant - jur, n-am nicio idee, dar am chef de tastat frenetic idei despre nimic - cred ca mi-e dor sa vad un serial de comedie :D - am apasat pe icoana de Winamp....
Stai si-asculti plictisit ce te-nvata la scoala.........
ai facut tot in afara de faptul sa faci ceva cu adevarat........
Omuletul Cu Sobolanii lui, mi-era dor de formatia asta.
Cea mai tare senzatie traita impreuna cu OCS mi s-a intamplat in septembrie 2007, eram in metrou, undeva intre Romana si Aurel Vlaicu, ma duceam la un curs de initiere --> prima mea zi de lucru la jobul actual; ma simteam cam incomod, purtam costum si pantofi cu toc pt a 4a oara in anul respectiv [mai purtasem la prezentarea lucrarii de licenta si pe urma la cele trei interviuri - 2 le-am dat in aceeasi zi, unul dupa altul :))], dar ascultam muzica si la un moment dat mi-a intrat Razna in urechi. Imi venea sa urlu de fericire in metroul ala plin de oameni, care la 9 dimineata erau deja obositi de ziua respectiva, mi-i inchipuiam pe toti in sanatoriile alea cu balcoane, inconjurati de borcane de pastile goale si-mbracati in camasi de forta dantelate.
Geniala imagine; daca stau s-o analizez acum, e cam freeky, nu stiu de ce imi dadea asa un sentiment de fericire ... in fine ... felt good, nevermind the freekyness : ))
Hai ca fug, ma duc sa ma simt bine. :P
Stai si-asculti plictisit ce te-nvata la scoala.........
ai facut tot in afara de faptul sa faci ceva cu adevarat........
Omuletul Cu Sobolanii lui, mi-era dor de formatia asta.
Cea mai tare senzatie traita impreuna cu OCS mi s-a intamplat in septembrie 2007, eram in metrou, undeva intre Romana si Aurel Vlaicu, ma duceam la un curs de initiere --> prima mea zi de lucru la jobul actual; ma simteam cam incomod, purtam costum si pantofi cu toc pt a 4a oara in anul respectiv [mai purtasem la prezentarea lucrarii de licenta si pe urma la cele trei interviuri - 2 le-am dat in aceeasi zi, unul dupa altul :))], dar ascultam muzica si la un moment dat mi-a intrat Razna in urechi. Imi venea sa urlu de fericire in metroul ala plin de oameni, care la 9 dimineata erau deja obositi de ziua respectiva, mi-i inchipuiam pe toti in sanatoriile alea cu balcoane, inconjurati de borcane de pastile goale si-mbracati in camasi de forta dantelate.
Geniala imagine; daca stau s-o analizez acum, e cam freeky, nu stiu de ce imi dadea asa un sentiment de fericire ... in fine ... felt good, nevermind the freekyness : ))
Hai ca fug, ma duc sa ma simt bine. :P
0 alarm clocks:
Post a Comment