Este la un moment dat niste oameni in viata ta pe care ti-i doresti si pe urma nu mai stii cum sa scapi de ei. Am spus "este", pt ca, hopefully, acest numar este totusi sub 50.
Sunt acei oameni frumosi la exterior, nu neaparat fizic, cat expresivistic vorbind, din punctul de vedere al felului in care doresc sa se exprime si sa fie perceputi in societate. Insa, exista cateva exemplare atat de gaunoase pe interior incat nu mai stii ce unghii sa-ti rozi mai repede, doar, doar or trece si nu te-or mai observa, cine stie... poate chiar pleaca singuri.
Dar nuuuu, tu stii in adancul constientului tau ca exemplarele astea sunt atat de iedericioase incat odata agatate de tine, acolo raman; sa te tii, ce-si face omul cu mana lui ii zice lucru manual si situatie de rezolvat.
Mi-e usor sa ma apropii de oameni. Sunt destul de multi aceia pe care ma bucur nespus ca i-am cunoscut, prin intermediul mediului, al altor oameni sau prin intermediul spatiului virtual [blogul asta mi-a adus cativa oameni foarte frumosi, daca cititi randurile astea, well... :)]. Coincidente fericite sau imprejurari mai putin senine, i-am adaugat la colectia de borcane despre care scriam in postul anterior.
Foarte putini "este" cei de care m-am apropiat de-a lungul timpului si de care tare mi-as dori sa pot scapa. Dar nu, sunt in continuare aici, fie imi trec mana prin par in tramvai si ma umplu de fiori reci, fie imi zambesc din niste poze mai vechi, fie ii pastrez absolut prosteste in lista de messenger [poate fi si lenea la mijloc aici, ca n-am mai facut curat de ceva vreme]. Ma minunez in continuare de ce le pastrez totusi imaginea in minte si de ce inca le stiu micile calitati care ii faceau unici atunci cand aveam puterea de a-i aprecia. Probabil ca au si ei borcanele lor [le-as umple de formol cat inca sunt vii : ))))))))))))]. Macar daca le-as ermetiza si tot ar fi ceva, as sti ca sunt inchisi acolo si acolo raman.
Iedera are si ea calitatile ei. Vara tine racoare unuia dintre peretii camerei mele.
Oamenii-iedera, in schimb, imi consuma aerul si gandurile. "Este" niste oameni urati.
Sunt acei oameni frumosi la exterior, nu neaparat fizic, cat expresivistic vorbind, din punctul de vedere al felului in care doresc sa se exprime si sa fie perceputi in societate. Insa, exista cateva exemplare atat de gaunoase pe interior incat nu mai stii ce unghii sa-ti rozi mai repede, doar, doar or trece si nu te-or mai observa, cine stie... poate chiar pleaca singuri.
Dar nuuuu, tu stii in adancul constientului tau ca exemplarele astea sunt atat de iedericioase incat odata agatate de tine, acolo raman; sa te tii, ce-si face omul cu mana lui ii zice lucru manual si situatie de rezolvat.
Mi-e usor sa ma apropii de oameni. Sunt destul de multi aceia pe care ma bucur nespus ca i-am cunoscut, prin intermediul mediului, al altor oameni sau prin intermediul spatiului virtual [blogul asta mi-a adus cativa oameni foarte frumosi, daca cititi randurile astea, well... :)]. Coincidente fericite sau imprejurari mai putin senine, i-am adaugat la colectia de borcane despre care scriam in postul anterior.
Foarte putini "este" cei de care m-am apropiat de-a lungul timpului si de care tare mi-as dori sa pot scapa. Dar nu, sunt in continuare aici, fie imi trec mana prin par in tramvai si ma umplu de fiori reci, fie imi zambesc din niste poze mai vechi, fie ii pastrez absolut prosteste in lista de messenger [poate fi si lenea la mijloc aici, ca n-am mai facut curat de ceva vreme]. Ma minunez in continuare de ce le pastrez totusi imaginea in minte si de ce inca le stiu micile calitati care ii faceau unici atunci cand aveam puterea de a-i aprecia. Probabil ca au si ei borcanele lor [le-as umple de formol cat inca sunt vii : ))))))))))))]. Macar daca le-as ermetiza si tot ar fi ceva, as sti ca sunt inchisi acolo si acolo raman.
Iedera are si ea calitatile ei. Vara tine racoare unuia dintre peretii camerei mele.
Oamenii-iedera, in schimb, imi consuma aerul si gandurile. "Este" niste oameni urati.
6 alarm clocks:
S-ar zice ca e nevoie de o curatenie de primavara prin borcanele tale, missy! :)
Dar nu te inteleg, de ce te lasi afectata de nimicuri acum, cand ai totul (sau ma rog, aproape)?
pentru ca eu nu dau ignore problemelor, ca sa imi fie mai usor, le tin acolo pana le rezolv si scap de tot.
Ah, uitasem mah ca tu ai un issue cu lucrurile nerezolvate...
Toate trec pana la urma, si nimeni nu te poate atinge daca tu nu vrei asta.
Keep walking!
ia uite cine imi dadea mie sfaturi despre keep walking =)))))
bai, ai grija cum umbli cu borcanele, ca in curand o sa cer link per borcan, watch out, missy...
aoleu, da, ma scuzati domnu` Borcan :))))))
Post a Comment