February 25, 2009

Astazi, nu

N-as putea descrie cu exactitate "ce-a vrut sa spuna poetul".
Mi s-ar parea inoportuna o parere exterioara trairilor lui. De parca eu eram acolo cand isi scria el gandurile. De parca stiam eu ce ii trece lui prin suflet in momentul ala. De parca si-ar fi inchipuit vreodata ca un om mic, asa, ca mine, va ajunge sa incerce sa il inteleaga. De parca l-ar fi interesat pe el ce vor spune altii despre cum o iubea el, despre ce inseamna una, alta, pentru el.

Dar noi, oamenii mici, asa facem. Lipsiti de idei, transpiram comentarii neinspirate, inspirate doar din alte si alte carti. Stii tu oare ce-a vrut sa spuna poetul? Ca eu nu il inteleg. Si nici nu vreau sa ajung sa ii explic potrivirile si sa il compar cu un alt poet. Cum mi-as putea permite eu, acelasi om mic, sa compar sufletul unui om cu al altuia?

Iti inchipui oare ce crunt ar fi sa ti se spuna ca iubesti ca X sau, mai rau, ca Y?
Cand tu nu mai stii sa respiri, cand ai uitat cuvinte pentru ca ai ajuns sa inventezi altele noi, cand ai lasat imagini in urma pentru ca acum ai propriul tau film de Oscar?

Iti inchipui oare ce crunt ar fi sa ti se spuna ca plangi ca Z? Il stii pe Z, e omul ala si mai mic decat tine, dar care plange la fel ca tine. Ei bine, da, ei nu stiu ce gandeste Z, dar tu semeni cu Z. Nici Z nu stie ca seamana cu tine, oare daca stia ca o sa ajunga sa provoace asta, comparatia asta nemernica, oare acum ar mai fi plans Z?

Iar tie, T, cum ti se par toate astea?
Daca stiai ca provoci comentarii pe text, oare te mai apucai sa-mi scrii poezii?

Aici se spune ca timpul este ucigasul perfect.

0 alarm clocks:

Template by:

Free Blog Templates