... si p-orma a venit unu` si v-a adunat pe toti la un singur botez. : ))

La multi ani, dragilor! Sunteti ai dracului de multi Andrei si Andrele:

Andreea Lugoji - Pishku`
Paula-Andreea Ciuca
Andreea Ilena
Andreea Dumitrescu
Andreea - Stila
Andreea Mitica
Andreea Vultureanu
Cosmina Andreea Bortea
Nicoleta-Andreea Mitroi
Andreea Maciuca
Andreea lu' Paula
Andreea din Iasi
Andreea lui Iustin

Andrei Reis
Andrei Iakab
Andrei Craciun
Andrei Maciuca
Cezar Andrei Nourescu
Andrei Tudorache
Andrei Stefan
Andrei Rosu
Andrei Grigore
Iulian Andrei Marandis
Andrei Sebastian
Andrei cel mic

Sa cresteti mesteri mari si sa fiti sanatosi si voiosi!
Probabil am uitat pe cativa. No hard feelings, duzilor, am dat astazi atatea semne de viata pe cat mi-am adus aminte si mi-a permis timpul.
Voi sa fiti sanatosi, sa puneti grau, sa mancati usturoi si ... dupa cum spunea o vorba jmen din trecut... dar, sa bem! :)

Am dat destule cuvinte jmen zilele astea, o sa-mi permit sa aberez despre un alt soi de subiect. Vorba `ceea: "ia gata, bah!" :)
Ideea blogului urmator mi-a venit in urma ascultarii unei piese cu o voce misto in ea, dar mai ales a faptului ca urmeaza sa-mi pierd vocea, ragusind incet, dar extrem de sigur.

Bai, imi place de mor sa aud o voce de om. Nu neaparat "live", cat mai ales prin telefon. In ultima instanta ma pot referi si la ce aud in vreo melodie, dar astia sunt deja oameni lucrati si nu au acelasi farmec - desi lesin de drag la un vers cantat de DMX, recunosc! :))
Revenind, de multe ori dau un telefon nu neaparat sa aflu ce mai face omul ala - oricum conversatia seaca de tipul "buna, ce mai faci?"se uita de cele mai multe ori - ci mai mult sa il aud, pur si simplu. De exemplu Andrei, pe care il sun o data la cateva luni, inca ma mai intreaba f mirat cum dracu il sun doar sa il aud, desi nu vorbim cu lunile, ca sigur vreau ceva de la el daca sun dupa atata timp. :)) Pai vreau, imi hranesc auzul cu vocea lui. :)
Da. Am eu cativa oameni care ma topesc; am si la serviciu un gagiu pe care il suna toate fetele cand au nevoie de ceva din departamentul lui, chiar daca acolo sunt mai multi oameni care le-ar, NE-AR, de fapt, putea ajuta. Si, am observat, conteaza f mult felul in care stii sa folosesti vocea asta, poti sa obtii multe printr-un simplu telefon, nemaiamintind cat miros de flirt se afla in ea si alte chestii din acestea jmen cu dublu JM.

Cred ca mi-am gresit cariera, acum imi dau seama care e drumul meu in viata. Tot imi place mie sa ascult oamenii si sa dau sfaturi, acum zic ca imi plac vocile auzite prin telefon... E clar, daca nu imi merge cu marketingul ma mut la un hotline! :)))

[merci Codrutz pt titlu, stiu despre ce vorbesti :)]

E fantastic cum alegem cateodata sa ne autoingropam intr-o mizerie de stare sufleteasca din aceea fara nuanta de alb sau negru, ci de un scarbos dual gri. E dureros sa ajungi la un punct si sa te pufneasca rasul asociind persoana si situatia ta cu una din sintagmele "ce prost sunt", "mai bine faceam x si nu y", "asta e/asta-i viata!", "asa sunt oamenii", etc.
E naspa ba. De ce SA SPUI asta cand poti SA FACI ceva sa remediezi situatia? De ce e chiar asa necesar sa ajungi de fiecare data sa te culegi de pe jos si de ce mama dracu` nu inveti nimic din ceea ce traiesti? Ce naiba faci ma in tot timpul asta, respiri degeaba? Stai cu ochii inchisi, nu-i asa ca te impiedici mereu si esti adesea pasibil de a-ti rupe gatul?
De ce te multumesti cu a spune una din cretinitatile de mai sus, cand ai putea sa zici "nu frate, EU nu mai permit nimanui sa faca asta cu mine!" si apoi s-o si CREZI?

Nu, ba, nu sunt trista, eu nu sunt trista decat cand din jurul meu dispar fiinte pentru intotdeauna sau pierd lucruri pe care, de asemenea, stiu ca nu am de unde sa le mai iau. E un sentiment prea puternic pentru a putea fi simtit cu adevarat de oricine. Nici deprimata nu imi permit sa zic ca sunt, sa fim seriosi. Ma rasfat uneori cu asta, imi place sa experimentez oameni, stari si idei, dar recunosc ca e un joc periculos care imi scapa si mie de sub control si atunci ajung sa-mi razuiesc mintea de pe podea. Nici eu nu invat mereu din tot ce fac, cat de maniaca sunt eu cu detaliile; mereu imi scapa ceva, dar asta nu inseamna ca o sa permit cuiva sa-mi faca ceea ce vad in jurul meu zilele astea.
Nu mai spune "promit", spune ca incerci sa ajuti. Nu mai spune "multumesc", zi si tu "merci". Sa nu-ti mai para rau ca ai calcat-o pe una pe picior in metrou, cere-ti scuze, ca de alea ai nevoie. Si sa-ti para rau doar rar de tot, ai grija sa nu faci prea multe pentru care sa-ti para rau pe urma. Nu spune niciodata "te urasc", ai innebunit? Tu nici nu stii ce e aia. Si alege cu grija oamenii carora sa le spui "te iubesc", mai bine deloc daca nu e sa fie. :)
In rest, baga-ti picioarele si fa un forward cu powerpointul vietii tale. Invata sa vorbesti cu macar un om, invata sa te exprimi astfel incat sa fii inteles de restul si nu mai astepta ca oamenii din jur sa aiba grija de tine, daca fiecare din noi si-ar ingriji propria persoana am avea un mediu concurential perfect. Din pacate, ca si in economie, cu totii stim ca asta este ceva pur teoretic.
Dar nimeni nu spune ca nu putem tinde spre perfectiune. Have fun!

Si-asa sunt eu destul de mica ca sa mai pot pati ceva. :)

Solicit de urgenta o iesire din peisaj. Evadare din decor, call it as you might.

Necesit un time-out din multe chestii. Cel mai smecher semn al acestei nevoi este ca mi se intensifica durerile de cap pe zi ce trece si amarata aia de pastila nu mai zice nici "pas" in fata lor. Cred ca am nevoie de o saptamana intreaga in care sa recuperez somnul pierdut in ultimul timp, o galeata in care sa stochez dracii acumulati, un sac in care sa arunc niste oameni pe care nu mai vreau sa ii vad prea curand [si pe care sa-l leg si la gura, poate].
Azi am fost si la meci. Mi-a fost frig [era sa scriu "frica", nu stiu de unde a venit impulsul asta]. Am cantat pana mi-a ramas vocea pe scaune, am aplaudat fara manusi, ca sa ma auda. Si degeaba. :) A fost frumos, nu mai sper de mult la ceva spectaculos, dar parca nu-mi vine sa cred cum joaca uneori, parca sunt alti oameni, parca ar juca sosiile lor, nu-mi dau seama ce se intampla. Inca imi este fri...g, mi-este chiar destul de rau, maine ma duc la serviciu si am chestii de terminat, de sunat, de rezolvat. E ok, inca nu ma simt spanzurata. Intentionez sa take my time, sa muncesc eficient si poate ca intr-o zi imi voi permite sa evadez dintr-o zi din asta cu soare, ploaie si nemerniciu de frig, la un film si-un pahar de vin... poate peste niste multi ani. :)

Dar si cand ma doare capul... :(

Da, ne-am vazut. Ne-am schimbat sau nu, am crescut sau nu. Colegii din liceu. Am reintalnit cam o treime din ei vineri seara. Simpatici, dezvoltati, amuzanti, ironici, ametiti, maturizati, certareti, intreprinzatori si afaceristi, glumeti si stilati. Ce vreti, au trecut doar 4 ani si putin, inca n-am crescut suficient. Dar acum e bine asa cum suntem. :)

Zilele astea am iesit la cate-o cana de vorba cu doi oameni dragi si la doua bucati cappuccino vieneze, ambele cu multa frisca [de care mi-e sila intr-un alt context gastronomic decat cel al cafelei], am facut shopping [detest activitatea asta, dar am facut-o] pentru un alt om drag, am fost la meci [si ce meci, ce atmosfera, eat my shorts, baaaah! :D], am petrecut o noapte in care zice omul ca am vorbit in somn : )), am mancat si am baut chestii total nesanatoase - fuck it, daca mor maine macar o sa ranjesc mortii spunandu-i fraierei ca mi-am apucat ultima masa nesanatoasa :)) [despre avut grija sa traim fiecare moment in parte, dar asta in alt post, acum am chef de caterinci].
M-am simtit bine, m-am odihnit, am dormit si am citit, am facut cadouri - in sfarsit l-am cadorisit pe prietenul Musti cu chestiile aduse pentru el din Munchen [de unde m-am intors la inceputul lui septembrie, sa vedeti cat de rar apuc sa ma vad cu oamenii smecheri din viata mea...], am trait cateva minute simpatice uitandu-ma la un episod din Sex and the city asteptand-o pe Pishku la ea in camera, adancita in scaunul ala mare, cu picioarele razvratite pe pat, cu o mare felie de tort de ciocolata in brate, stinsa cu un energizant, aaaaah, heaven... :)

A fost un sfarsit de saptamana simpatic. Acum ma delectez cu niste marketing pt master si cu o felie de Incubus. Dupa cum spuneam mai demult, always and forever, coca-cola, love si muzica. :)

In seara asta nu mai scriu mult. Imi este somn. Am pierdut o bucata din mine zilele astea; imi lipsesc serile pline de rasfat verbal, de schimburi de muzica si de metafore. Ma linisteam in felul asta de multe ori. Nu ca aveam eu cine stie ce probleme, dar era baia mea cu spuma si arome de tot felul. Metaforic vorbind.
Ma duc sa dorm.

Ma voi droga pana voi adormi cu Guns. Always and forever. Coca-Cola. si Love.

Te rog, omule, nu ma intelege gresit.
Iubesc oamenii foarte mult.
Am intalnit foarte multe tipuri de oameni de cand am inceput sa ma exprim - sunt cel mai timid om de pe planeta asta, dar nu stiti voi. :)
Astfel ca eu nu intalnesc femei si barbati. Eu cunosc oameni.
Nu-mi plac femeile. E adevarat, nu dezmint.

Dar imi place feminitatea de mor.
Imi plac unghiile rosii, creionul negru si fardul de obraz.
Imi place sa-mi prind parul in coc sau sa-l las in cretzulimea lui pe spate.
Imi plac fustele, n-am purtat pana acum pentru ca ma adaptez constant mediului in care ma aflu si nu mi-a permis intotdeauna sa fac asta. Acum pot. Si port. Ma dor picioarele de la tocuri, dar eu stiu ca am un altfel de corp urcata pe o pereche de pantofi draguti. Negri, Stefan, simpli si classy.
Beau Frappe pentru ca are frisca si e dragut sa te prostesti putin cand tragi ness din pai cu nesatz. Si beau Cosmopolitan pentru ca imi place felul in care se aseaza paharul intre degetele mele mici. Asa cum mereu cer Cola, dar sa fie cu gheata si lamaie. Si absolut tot timpul multumesc frumos celor care ma servesc, iar la plecare le urez Serviciu usor.
Imi place sa ingrijesc ranile unui barbat, pare atat de mic cand ii dai cu dezinfectant peste deget si apoi ii aplici bandajul.
Imi plac filmele romantice, chiar daca prefer sa le vad la cinematograf si nu in bratele lui.
Ma emotionez cand vad un om care isi taie cu un cutitas mic dintr-un castravete pe scarile metroului de la Romana, mi-e mila de animale si ma topesc dupa pisici.
Nu-mi place sa dorm singura si cel mai linistitor somn il am mereu in bratele lui. Sunt puternica si imi place sa ma impun, dar niciodata n-am simtit nevoia sa stiu ca stie cine e "seful". Imi place sa ma cuibaresc si sa simt ca sunt a lui.
Si sa stii ca sunt blanda, chiar daca iti cer foarte multe. Iti cer pentru ca stiu ca ai de unde sa dai, ca esti om bun si ca poti mult mai mult. Te ajut sa-mi vorbesti si imi place sa te ascult, sa fiu langa tine cand ai nevoie de asta.

Nu sunt fitoasa. Dar imi place sa ma rasfat si sa ma simt femeie.
Chiar daca mie nu-mi plac femeile. :)

Urma sa ma bag devreme in pat, dar pentru ca planuiesc o intalnire cu fostii colegi de liceu, m-am apucat sa rascolesc telefonul, lista de messenger si restul internetului in cautarea lor. Unde am aterizat? Pai si pe hi5, evident, am un profil micutz si acolo, asa ca am dat cu clicku` si cu searchu` pana am mai dat de cativa din ei.
Ca am gasit, ca n-am gasit, in fine, dar m-am oprit pe profilul unei fete, fosta colega de clasa cu o prietena de-a mea, cu o jumatate de generatie mai mica.
La fel de frumoasa si de aranjata asa cum a fost intotdeauna. Daca ati cautat prin orasul asta vreodata o reala diva adolescentina, ei bine, da, ar trebui sa dati de fata asta.

Acuma… stiti de ce ii acord si blog? Nu m-ar incanta, in general nu dau doi lei pe fatzele astea machiate peste masura, imbracate nu-stiu-cum si avand zeci de poze in sute de pozitii si cat mai editate, photoshop, pacatule, ah, of, etc, bla.
Si astora le recomand sa get a life si apoi sa scape de ea repede, repede. Imi place vorba asta, asa ca luati aminte!
Fata asta e frumoasa foc, pe cuvant. Nu m-am putut abtine, m-am uitat la 90 de fotografii pana acum, inca ma mir de cat de frumoasa poate sa fie. Si ii acord spatiu aici pentru ca in 85% din poze apare impreuna cu iubitul ei sau cu prietenii si nu are decat comentarii pertinente, tot de la prieteni. Nu are sute de comentarii pe fotografie, nu are zeci de comentarii libidinoase, nu are poze cu limita de varsta, nu are mii de nume la Friends.
Nu frate. Rade, e vesela, e frumoasa pe exterior si pare sa fie si pe interior. Poate ma insel. Desigur, mereu ma insel, sunt romantica data dracului, inca am impresia ca toti oamenii au ceva foarte bun in ei.
In fine, mi-a placut de ea. Imi plac femeile frumoase, am recunoscut asta dintotdeauna, nu pot sa fiu una din tampitele alea care se supara pe strada daca li se uita baiatul in alta parte. Si eu ma uit. La femei, la barbati, ce e frumos… stim noi cui place. : )
Si imi plac femeile destepte. DA! Aplaud astfel de muieri. Trai-ne-ar!

Ma chinui sa scriu despre femei de o groaza de vreme. Recunosc ca nu-mi plac, multe dintre ele. Sunt mai reticenta cand vine vorba de apropierea fata de un astfel de specimen, mai degraba ma imprietenesc cu 20 de barbati decat cu 3 femei. Dar sunt cateva de care m-as indragosti. : )
Sunt acele putine femei cu care imi place sa stau de vorba la o cafea. Specialelor.

Uranioooooo, pleaca ma cu luna ta neagra cu tot, mie mi-a mers bine zilele astea, nu te cred cand zici ca ma va manca o luna neagra asezata in Scorpion. : ))

E drept, toata lumea parca a fost cu acela in sus toata ziua, ete ca mie mi-a mers bine. Am o stare foarte stare, dupa cum spuneam prin alte parti, deci pazea! :D

One of these days these boots o sa te calce-n picioare.

Later edit: Nu, da` acuma chiar m-am enervat, in sfarsit mi-a sarit smaltzu` pe ziua de azi!!! [Mireille, cu exclamatzii, pentru sufletelul tau, with love :))]

Revenind, deci.
Cand mama dracului m-am abonat eu la confesionalul neo-protestant? Si de ce??? Taman eu! Daca toata lumea ar crede in duhuri sfinte cum cred eu ... pazea, o sa ardem in flacarile cele mai flacari! :))
Asa. Am dat unsubscribe, dar iata ca tocmai am mai primit un mail de la Alin Cristea, caci are si nume, nu asa, oricum.

 Goodbye from our Mailinglist, sorry to see you go.

You have been unsubscribed from the following mailinglists:
* All newsletters


If there is an error in this information, you can re-subscribe:
please go to *** and follow
the steps.

Thank you

Sa mori tu! ahahahahahahaaaa. Pa.

Gandeste-te putin, ce dracul, doar e duminica. Macar azi sa nu faci nimic si sa iti acorzi un timp de gandire si de focusare asupra anumitor detalii.
Azi va scriu pe tonuri de Incubus, un Megalomaniac combinat cu Southern Girl si cu Wish You Were Here dau culoarea acestei zile. Culoarea care este un ton mic de verde, cu miros de aer rece si cu alte asemenea furtuni.
Ce ne face sa asociem culori unor anumiti oameni, mirosuri unei sarbatori, texturi fine unui anumit loc sau alte asemenea paralele? De ce mie verdele imi aduce aminte de mare, fumul ma duce cu gandul la bunici, iar intepaturile mici pe care le simt uneori pe limba ma trimit la gustul vinului fiert cu putina scortisoara?
De ce de fiecare data cand vorbesc cu una din prietenele mele despre chestii serioase nu pot sa nu ma gandesc la canile de lichior de ciocolata cu care obisnuiam sa ne imbatam prin tabere sau imi aduc in fata ochilor fotografia cu ele trei in cort, cu cravatele de Ghizi la gat? [ehe, ce vremuri, gagici... cand iesim acum pe undeva suntem extra business like, cu tocuri, machiaje si coafuri fitzoase, genti de firma si povestiri de la birou...].
Daca ma uit acum putin pe geam o sa vad ca bate vantul, ca ploua si ca e teribil de frig. La mine e cald, am o senzatie placuta de cald pe interior pe care nu o pot exprima.
Ingrozitor e faptul ca de ceva timp ma doare stomacul ca un drac si nu reusesc sa-mi dau seama daca de vina sunt eu, vremea de afara, starea de spirit, culorile astea pe care mi le amestec incontinuu in creieri si in machiaje, oamenii din jur, mancatul la ore ciudate, mancarea nesanatoasa, cuvintele astea pe care uneori nu le mai pot controla, blogul asta, pozele pe care le vad, muzica pe care o ascult, locurile prin care alunec cu gandul, oboseala sau agitatia de zi cu zi.
Cert e ca azi am avut frisoane. Sunt racita, e-adevarat.
Iar weekendul asta am stat neobisnuit de mult in casa. :)

Sia - Breathe Me



Nu stiu daca e chiar melodia zilei, dar cu siguranta mi s-a potrivit candva. De la Paula, primita de mult, de mine ascultata de foarte multe ori.
Multumesc, Stef.

M-am asezat astazi la ora 12 in fata calculatorului si m-am apucat sa scriu. Am vorbit cu oameni, am ascultat muzica, am trimis poze si am vorbit la telefon. Pe la 6 si ceva m-am dus sa mananc, mai mult la indemnul prietenului L, care ma va bate intr-o zi pentru ca nu am grija de mine. I don`t care, amice, I simply don`t. :)
Mi s-a facut dor de muzica mea. Am rascolit foldere intregi si am ajuns la concluzia ca melodia cea mai buna pentru ziua asta nemernica de sambata, cu ploaie, cu raceala si stare de somnolenta, cu blocari de calculator, meci si alte cuvinte asemenea aruncate, este ...
Pai nu este. N-am reusit decat sa ascult mult Alexandru Andries, combinat cu Anda Calugareanu si Aura Urziceanu (maine seara ma duc la concert, multumesc fetei Paula pt invitatie), asezonate cu putin DiMeola - pe ritmuri de Piazzolla.
Le multumesc pt voci si instrumente.

Anda Calugareanu - Micul Print. Imi rupe sufletul de cat de frumos suna...

Zilele astea am terminat cursul de germana.
Zilele astea s-au terminat multe. S-au terminat oameni, s-au terminat cuvinte si melodii. Mi se termina pana si calculatorul, o sa pierd ingrozitor de multa muzica, adunata cu multa grija, cu foarte multe pretentii si cu foarte mult suflet. S-au terminat plicuri de ciocolata calda si bomboane pt tristete, s-au scurs lacrimi si cuvinte bune, s-au aruncat pe geam papadii si frimituri de paine.
In schimb, am adunat oameni in suflet, am tot plimbat din ei inauntru si afara; o sa fac curat si o sa pastrez doar pe cativa in curand. Pentru ca merit(a).

Du hast. Hast du? oh, ja.
Ich bin sehr sicher, mein Freund.



Foto: Beauty of the Stef. Best friend. Photo si make-up by Miez.

It’s too bad, but hey, that’s me… : )
0 unread messages.
Hai sa-i lasam pe … si sa avem grija de …
I’m sorry, but I ain’t gonna change my ways….
Se portiveste si …
Cause it ain’t the first time….

Ai trimis alea? Cum stam cu? Mi-e rau. Linistete-te. Vrei un ceai? Te mai doare? Am de tei si de menta. Hai, hai, te rog din suflet, hai, ai grija de tine, nu mai plange… Cuvintele sunt useless… o poza, un sunet, o melodie, fac cat o mie de cuvinte... ti-am lasat ciocolata pe birou. Mi-e mila de… da, e frig acolo. Era atat de mic, nu stiam ce sa-i zic…Lasa-l ma, o sa-si revina. Pe mine m-a umplut de nervi azi… hai, hai sa tragem la sorti. Vino cu mine sa mancam, te rog. Ia si gusta, e bun, nu pot sa inteleg cum isi poate face singura chestia asta. Nu pot ma, nu-mi place, eu am planuri, nu vreau. Da, dar stii, conteaza mult aici … un semn facut de mine, cu degetul spre tampla dreapta … si aici …completeaza ea, ducandu-si mana peste inima…

Daca macar unul din voi a inteles tot textul ca intreg nu e bine. Dar daca v-ati regasit bucatica de conversatie e in regula, azi ati fost parte din ziua mea, pentru ca azi, marti 13, am implinit 23 de ani si o luna.

O parte din mine.... partea cea mai aparte.... nah, jocuri de cuvinte...

Ieri am avut o singura melodie pe repeat, chestie datorata faptului ca am cantat-o in 1974 [barul de langa Fire, nu anul] in duet cu nenea Bana, la umbra unei cozi de matura, iar in semi-betia mea mi-a placut enorm cum a sunat. Ceva dragut s-a intamplat azi noapte, insa, cand pe la 2 am hotarat ca e cazul sa dorm si eu, am inchis pe rand messenger si alte programe, apoi winampul – pt ca e ultimul care se inchide inainte de a ma adormi, iar apoi PC-ul cu totul, apoi am deschis TV-ul, sa mai butonez inca 5 minute cat sa ma ia somnul. Si pe ecran vad ca debuteaza video-ul melodiei mult ascultate ieri:

Coincidentele, da, mi-au placut dintotdeauna, mai ales pt ca intr-un timp in care eram really low si din dorinta de a ma simti deosebita mi-am autocreat o inclinatie spre a observa chestii; recunosc, chestia asta devine o reala obsesie de la un punct, caci asa e cu drogurile astea. : )

Dupa ce am vazut filmul “Number 23”, am stat sa ma gandesc intr-o zi daca as putea sa-mi antrenez mintea sa se fixeze pe un anume detaliu si sa il transforme in obsesie. Na, din pura plictiseala si din dorinta de a afla pana unde pot sa-mi imping limitele constientului.

In ziua in care am demarat proiectul asta eram in data de 18 Iunie 2007; stiu cu siguranta, pentru ca ma duceam sa-mi depun o demisie si sa-mi iau la revedere de la 3 ani de munca in domeniul respectiv. Si imi aduc aminte perfect de cele doua ore infernale pe care le-am facut in trafic in drum spre Head-Office-ul companiei, repetandu-mi de zeci de ori ca nu ma mai angajez in veci intr-un loc in care sa imi pierd 15% din viata in trafic. Acum merg pe jos in fiecare dimineata si in 15 minute sunt acolo. : )

Ei bine, as dangerous as it may seem to the untrained eye, m-am invartit in jurul ideii pana mi-am dat seama ca trebuie sa fie ceva inofensiv, ceva care sa-mi placa si care sa nu imi faca neaparat rau. Am ales sa vizualizez combinatia culorilor sfinte, evident, rosu+albastru=love.

Nu mi-a fost greu, am descoperit multi suporteri stelisti, cateva perechi de masini, una albastra, cealalta rosie, parcate una langa cealalta. La un moment dat, eram pe la Lujerului parca, am zambit, erau doua Dacii asezate bot in bot, parca se pupau, stiu ca m-am gandit la Cosmin, ca parca asa suntem noi, eu sunt albastra iar el va fi intotdeauna rosul meu. Am tot vazut panouri cu diferite reclame, am ajuns la birou si doua din fete aveau bluze imperecheate. Iar cand am plecat a venit el si m-a luat din drum; la un moment dat i-am cerut un pix, eram in masina si nu mai stiu ce voiam sa imi notez si el scoate unul din torpedou, cu 2 culori, una albastra… cealalta …te iubesc … rosie. : )

De atunci nu ma mai uit, pur si simplu vad, vad perechi. Imi place simetria de mor si imi plac perechile, imi place sa imperechez, lucruri, situatii, discutii si uneori, desi mult mai rar, oameni.

De aceea imi plac coincidentele. Pentru ca ma ajuta sa gasesc perechea a ceea ce mi se intampla si a ceea ce gandesc si asta, dragilor, e un sentiment de-a dreptul minunat.

Astazi este inca o zi de Andrei. De data asta este vorba despre cel mai Andrei dintre toti Andreii. Sa te faci mester mare, fluturasule! Te pupa copilul tau ranchiunos si gaunos.

Poza asta e facuta de mama, unuia din cei 12 copii ai ei. Mi-e dor sa mai merg cu mama in tabere, intotdeauna si-a dus copiii prin cele mai frumoase locuri si i-a invatat cele mai frumoase lucruri… : )

In fine, am cam crescut, poate ca nu mai sunt eu de mers cu copiii in tabere. Mint, sa stiti. : )
Ma gandeam zilele astea cat de blender este viata asta de-o traiesc acum.
Cum amestec in el bucati de timp, franturi de oameni si cuvinte, betii si dureri de cap, melodii cu idei “printre randuri”, vise si cappuccino vienez, elefanti de plus si buze crapate de vant, prieteni vechi, oameni noi si tequila, porecle noi si zambete, costume business si masti, dezordine si pauze, sms-uri de departe si ciocolata cu nuca, link-uri de net si planuri, gutui din toti gutuii, tramvaie si masina verde, muzica in casti si dupa program, vin alb si vin rosu, telefoane si poze, vecini si prieteni vechi, proiecte de/din suflet, incredere si responsabilitate, pisici si rasfatz, caldura si miros de fum, liniste si episoade cu draci, locuri noi si iesit cu fetele, cu prietenii vechi, cunostinte noi, masterat, germana si cuvinte noi, morfologie si sintaxa, gramatica umana si literatura universala, fluturi si frig.

Un suc proteic, va rog! : )

No more stupidity, please.

Revin cu rugamintea de a-ti face repede, repede rost de o viata noua ca apoi sa poti beneficia de mirifica ocazie de a ti-o lua.
Succes si du-te dracului, pe ambele ti le urez din sufletzul asta mic si negru al meu! : )

PS: Foto de la meciul Steaua-Univ Craiova. Galeria noastra rosteste si ea din suflet.

Daca machiajul de mai sus va place, vizitati site-ul Ralucai Butnaru, Make-Up Artistul care se joaca in felul asta cu tonuri si idei de culoare. :)

Click pe site-ul Ralucai Butnaru!

Chiar imi place cum lucreaza. Si mi-e si dor de ea... :)

Stand back, I`m having a seizure.
Ciocolata sau nu.

Astazi este ziua unui fost coleg din liceu; la multi ani, Andrei. : )

Zilele astea imi este teribil de somn. Nu reusesc decat sa ajung acasa si sa stau putin pe net, imi iau portia de socializare, apoi alunec usor spre baie, unde mai am putin si adorm cu dusul pe mine. Apoi ajung in pat si adorm in nici 2 minute.
Uneori.
Alteori, citesc cate ceva si ma arunc pe ganduri. Intotdeauna ascult muzica, mereu imi place sa fie putin cald si sa mananc o banana inainte de culcare. Am inceput sa beau lapte la serviciu, chiar daca ii pacalesc gustul cu cafea, dar macar consum si eu ceva cu Calciu. Incerc sa urmez sfatul prietenului L, sa merg mai devreme la somn, dar nici macar micile mele ritualuri nu-mi trec peste starea deosebit de ciudata pe care uneori, din nou, uneori, mi-o induc.

Dar astea sunt doar micimi de obisnuinte si aschii de gandire, stari psihice amestecate cu distractie si ochi intredeschisi.

Sunt cativa oameni apropiati mie pe care ii respect din tot sufletul. Sunt acei oameni pe care ii iubesc pentru ceea ce sunt, pentru ca sunt oameni, inainte de toate. Urma sa scriu aici si cateva nume, dar o sa dau maine niste telefoane, sa le multumesc pentru tot - tot la ideea prietenului L, adaptata situatiei mele. Pentru omul care acum este in Mexic o sa scriu un mail, sa stie ca mi-e dor. : )

Multumesc.

LATER EDIT: Ce poate sa fie mai frumos decat vocea lui Charles Aznavour?

Vocea lui Edith Piaf langa vocea lui Charles Aznavour.

Am zis ca nu-mi voi murdari pagina de blog cu subiecte care nu-si au verdele lor. Am ocolit barfismele, cancanurile si rahaturile, mai pe scurt.
Zilele astea ma faceti sa dau pe-afara, asa ca refulez. Am primit mass-uri peste mass-uri, mailuri atat pe adresele de e-mail personale, cat si pe cel de serviciu. Mai oameni buni, voi ati innebunit de tot?
VAI, Monica si Irinel au facut sex oral in restaurant!!!!!!!
[ca stiu ca-i plac Mirelei semnele de exclamare]

Asa si? :)
Hai sa lasam ipocrizia deoparte, ok? Sunt o gramada de oameni care fac sex oral. Cei mai multi. Nu mai e de mult considerat nici macar a fi perversiune. Asa ce dracului se intampla cu oamenii care gusta astfel de cacaturi si fac mare caz de asta?

PLUS, ca azi am ceva cu plusurile, s-a intrebat vreunul ce fel de om poate sa fie ala care a stat atata timp cu telefonul, pe gaura cheii??? For fuck's sake, stiu ca a primit 3.000 de EUR de la nush ce revista care rascoleste rahatul, dar nu stie ca in atatea minute ar putea face altceva cu viata lui?
Omule, get a life.

Ia-ti-o pe a ta. :)

Punţi, ne zbatem sa cream aceste punţi.

Apoi ne folosim de ele pana uzam franghiile pe care ne insiruim mainile. Ne mai folosim de ele pentru a ne vindeca temeri si pentru a creste altele in loc, mai mici sau mai mari, temeri sau nu.
In final, daca s-a rupt o scandura, poti face pasul peste gol si poti spune ca ai trecut mai departe.

Totusi, sa nu uiti ca pentru macar un moment ai fost in pericol.