Din domeniul foarte bine cunoscut pana acum: people change.
Daca atunci cand i-am cunoscut pe Urs si apoi pe a lui sora, Pishku, ei erau consumatori de electronic-shit si minuni apropiate, gen Digweed, par example, iar eu eram inca rapperitzo-rockeritzo-smth hippie in the middle-like, iata cum Ursu e mare rocker brit acuma, Pishku asculta vesela Mugur de Fluier in camera de langa, iar eu visez audio la Sis cu a lor Trumpets, muzica de Ibiza de anul trecut. Nu mai pun ca am fost foarte entuziasmata ca plec la Sensation, iar ei nu. : ))
Nu e panica, Last FM-ul meu poate dovedi oricand ca inca stiu ce e aia muzica frumoasa, dar oricum am asa un zambet in coltul gurii. Am crescut, gustam din toate sa vedem ce si cum, ne facem mari. :)

Va las cu zbenguiala mea:

Sis - Trumpet [Original Mix]
[sariti la min 0.35 :D]

Poveste aleasa si culeasa de aici: Proiecte urbane pentru viata

"Era un sat de la munte, un sat cu case acoperite cu tiglă visinie si garduri de scândură vopsită în verde. Un sat frumos cu copii care jucau turca în curtea scolii până seara târziu, un sat din care tinerii plecau să facă armata la oras si unde în fiecare vară după jumătatea lunii iulie venea un bâlci si aducea vată pe zahăr, ursi, clovni, înghetată, leagăne, jocuri cât să stai o zi si-o noapte acolo. Prin mijlocul satului trecea un râu care izvora din munte. Avea un izvor mic si firav, ascuns sus în pietre, acolo unde numai pădurarul urca să aducă mieii rătăciti de la turmele din jurul satului. Primăvara, când gheata se topea pe munte si râul venea furios către câmpiile de dincolo de sat el aducea aruncate în spuma lui, printre busteni si crengi de brad, de pe vârfurile cele mai ascutite unde zăpada stă în echilibru, uneori doar petale alteori întregi flori de colt. Copii stăteau fie prin curtile de lângă râu, aplecai peste garduri, fie pe poduri cu undite făcute din crengi de salcie fie cu cosuri din crengi de alun pe marginea râului, fiecare după cât era de curajos si pescuiau florile de colt. Le pescuiau si apoi le uscau pe sobele de teracotă si fiecare casă care avea copii se umplea de miros de flori de colt. Casele unde erau mai multi copii sau mai mari si mai pricepusi în ale pescuitului le stiai de cum treceai prin fata portilor lor, miroseau atât de tare încât de mirosul florilor de colt se bucurau si bătrânii care locuiesc singuri...

Cum ar fi să rupem povestea în acest loc? Si să spunem că într-o primăvară au venit apele atât de mari încât suvoaiele care obisnuiau să transforme copiii în vânători de lucruri frumoase, i-au alungat din casele lor pentru că le-au dărâmat si astfel amintirile lor despre copilărie s-au încheiat cu tragedia asta? Cum ar fi dacă toate povestile s-ar termina brusc si tragic, nedemne de viata unui copil? Cum ar fi dacă viata copiilor s-ar termina ca o poveste urâtă? Pentru că uneori se întâmplă, pentru că uneori copiii nu ajung să asculte povesti si nici să le citească. Uneori copiii nu ajung să devină povesti si amintirea lor se învârte în jurul unei tragedii.
Noi vrem să dăm înapoi povestile frumoase copilăriei. Vrem să oferim fiecărui copil o sansă la a asculta povesti si la a le visa, vrem să oferim fiecărui copil sansa să aprindă un foc de tabără si să cânte cu prietenii lui în jurul focului. Vrem să oferim fiecărui copil sansa să devină o poveste frumoasă.
De aceea mergem vineri seară de la ora 19.00 (28.08.2009) la Motoare si vinerea viitoare la Twestival să strângem bani pentru copiii bolnavi de cancer de la spitalul Marie Curie - Bucuresti. Pentru că bolile nu sunt decât povesti urâte iar noi putem să oferim copilăriei povestile frumoase înapoi.
Ce poţi tu să faci? Să vii cu noi, să cumperi din surprizele pe care le avem pregătite, să scrii despre noi în emailurile tale şi pe blogul tău, să îţi aduci prietenii şi colegii de serviciu, să le spui tuturor celor pe care îi cunoşti despre Paşi Către Viaţă. Depinde de noi să facem poveştile copilăriei ... frumoase!"

Eu ma duc cu Mendi, Pix, Horia si cu Codrutz, sa bem limonada si sa vorbim. Imbinam utilul cu placutul. Si facem si-un bine. :)

Am primit un e-mail pe care vi-l reproduc in cele ce urmeaza si-l las sa vorbeasca de la sine:

Stimati Clienti www.bilete.ro, Organizatorul Events anunta mutarea Concertului lui Leonard Cohen din data de 4 septembrie pe Stadionul Tineretului - Iolanda Balas Soter.

Bilete achizitionate raman valabile, vizibilitatea locurilor va fi pastrata in functie de categoria biletului achizitionat, insa, datorita configuratiei noii locatii, amplasarea sectoarelor va fi usor diferita. Harta noii locatii va fi disponibila incepand de maine 28 august pe www.bilete.ro la sectiunea Concert Leonard Cohen 2009.

Bere contra muzica?! Leonard Cohen pleaca de langa Tuborg Green Fest

Initial, concertul era programat in Piata Constitutiei, dar la doar 500 de metri distanta si in aceeasi zi, Tuborg organizeaza un festival al berii cu acces liber, care face imposibila desfasurarea in conditii optime a spectacolului lui Cohen.

“Concertele lui Leonard Cohen se asculta cu mana pe buze pentru a pastra tacerea, cu ochii inchisi pentru a degusta atmosfera. Pur si simplu nu putem risca, in Piata Constitutiei, ca peste „Hallelujah” si „Dance me to the End of Love” sa se auda muzica unui intreg festival din parcul Izvor. Suntem profund dezamagiti ca Tuborg, pana acum unul din suporterii cunoscuti ai muzicii in Romania, a ales sa-si organizeze evenimentul in aceeasi zi, si atat de aproape de concertul lui Cohen, demonstrand o lipsa elementara de respect fata de mii de spectatori. Festivalul a fost anuntat pe 22 iulie, dupa aproape trei luni de la punerea in vanzare a biletelor pentru concertul lui Leonard Cohen (5 mai). Solutiile propuse de Tuborg si Emagic, producatorul festivalului, dupa saptamani de negocieri, si anume orientarea scenelor si a sistemelor de sonorizare in directii diferite sunt nerealiste. Discutiile purtate cu reprezentantii Primariei Capitalei in ceea ce priveste decalarea intervalelor orare ale celor doua concerte nu au dus, din pacate, la nici un rezultat. Nu stim daca aceasta situatie este rezultatul neglijentei sau nepasarii celor doua companii, dar din respect pentru muzica si pentru spectatori, am hotarat schimbarea locatia pentru a avea un concert in conditii optime” afirma Sorina Burlacu, Director General Events.

Rob Hallet, Presedintele AEG Live International, promoterul international al turneului lui Leonard Cohen: „Tacerea este un deziderat imposibil de atins la un festival al berii... chiar si fara concursul muzicii live, oamenii vin acolo sa se distreze si nu o fac niciodata in tacere. Nu am fi fost de acord ca Leonard Cohen sa vina la Bucuresti si, din acest motiv, sa nu poata sustine un spectacol exceptional, asa cum o face in orice alt colt al lumii”. [...]

In toamna anului trecut, artistul canadian si-a serbat ziua de nastere in aplauzele a 10 000 de fani romani, intr-un concert special, cu casa inchisa. „Stim din mesajele fanilor ca o mare parte din ei vor vedea concertul pentru a doua oara. Ei stiu ca muzica lui Cohen, romantica, intunecata si poetica, chiar cu boxele date la maxim, nu poate coexista cu un eveniment la care «principiile fundamentale sunt reprezentate de show-urile live explozive, berea de calitate si atitudinea nonconformista». Ne pare rau ca berea bate de data asta poezia!”, mai spune Sorina Burlacu.

Pentru orice detalii suplimentare va stam la dispozitie la contactele de mai jos:
Echipa www.bilete.ro
Tel: 021.311.93.23 (Luni-Vineri h 10:00-17:00)
Fax: 031.816.32.39
E-mail: office@bilete.ro

"Festivalul Medieval "Cetati Transilvane" - Sibiu se apropie de momentul de start cand, vineri, seara lui 28 august, de la ora 21:00 sute de participanti se vor aduna pentru parada festivalului la Cazarma 90.

Si apoi, dimpreuna cu publicul, vor porni cu faclii aprinse spre Piata Mare pentru deschiderea celei de-a noua editii a unui eveniment "made in Sibiu"."
sursa: BLOG CONTEMPORAN DE FESTIVAL MEDIEVAL

Sibiul mi-e tare drag. Mi-e asa de drag incat m-as muta acolo ca sa-mi fac copiii si sa mi-i cresc. :)
Prietenul meu care obisnuia sa ne zugraveasca diverse chestii, Mihai, m-a rugat sa postez pe blog un banner. Il gasiti pe undeva pe aici, dar in acelasi timp va indemn sa mergeti pe la Sibiu saptamana viitoare, la Festival. Ma gandesc sa merg si eu cu ai mei, macar in weekend, mama vrea sa urcam Transfagarasanul, iar eu vreau sa dormim la Paltinis, deci ne-am putea combina nitzel cu niste Sibiu intre timp. : )

Program si detalii: Unul pentru toti! :)

Ziua 10 - Timisoara - acasa [la Urs, ai mei inca sunt in renovare]

In ritmuri binecunoscute, de Beatles dragi si scumpi, va spun cu parere mare de rau ca ne-am intors.
Back home, back again.

The End

Ziua 9 – Viena – Timisoara

Ne-am trezit tarziu. Vremea Vienei nu e asa prietenoasa cum era cea din St Johann.

Oricum, n-avem prea multe de facut, inca ne gandim daca sa ne oprim la Timisoara sau sa tinem fir intins pana la Paltinis, ca sa mai lungim putin leneveala. : )
Mai mergem o data la Hundertwasser Haus [which I love, culori multe + asimetrie = love, desigur], gasim deschis si Village-ul, facem niste poze si niste shopping si plecam. Asta numai dupa ce cumparam ceva de mancare. Of, nu-mi plac drumurile cu masina, zilele respective inseamna sandwich-uri din benzinarii, care nu-mi plac in mod deosebit.
Acum am intrat in Ungaria, care, ca si semnalul Roamingului, ne intampina cu 10km inainte de granita cu ploaie maruntica, apoi, imediat ce-i trecem granita, cu ditamai potopul.
Eu, somn, nu pot sa ma abtin, mereu mersul cu masina ma trage la somn, acum mai e si ploaia asta …
Trei ore mai tarziu deschid ochii. Nu stiu ce am cu Ungaria, mereu dorm cat o traversam. Si n-am nimic, ma jur, doar ca asa ma trage la somn … :D

Am intrat in tara. Avem niste zambete obosite si un oarecare dor de casa …
Am vb la telefon 40min cu Mireille, vreo 5 cu Codrutz, 2 cu mama. Oamenii importanti si pe care imi doream sa-i aud, desi nu ma gandeam ca asa de mult. Si mie mi-a fost dor, dar oricum. : )))) >:D<>
Buuuna, Marketiiinguuu` … : )))

La Timishuawa suntem cazati la verii cei olteni. Asta dupa ce o culegem pe vecina de la ziua nepoticai de 6 ani – cheia noastra era la ea, pt ca baietii sunt plecati in concediu. Vecina, o bunica simpatica se mira incontinuu de precizia GPS-ului, caruia ii spune “robot”. E draguta foc, mi se face dor de bunica din partea mamei. : )
Cu ocazia acestui drum am strabatut niste km buni din oras, l-am vazut si noi macar putin si macar pe fuga – imi pare rau ca n-am putut sa si stau, aveam eu niste oameni de imbratisat si de povestit la o cafea. :*

Maine plecam inapoi la oras.
Acasa ne asteapta servicii [bine, pe mine de miercuri, deci mai e timp de leneveala :D], familie si prieteni, dar parca mi-as dori din nou aer curat si munte si cer albastru si apa termala si gheata si canion si terasa la apus si chiar si miros de balegar si iarba tunsa si miros de fan cosit si liniste si suc de mere si cartofi copti de la Tschecherl si din nou, munte, pentru ca e cat vezi cu ochii si verde si harti si suveniruri si zambete si civilizatie si organizare si oameni de toate natiile si culorile si varstele si … si … concediu …

End of day 9 … : (

Ziua 8 - Werfen - St Johann - Viena

Azi la 9 am dat trezirea. Ursu e setat pe weekend, toata saptamana s-a trezit cu noaptea in cap, azi n-a mai dat acelasi randament. ;))
Vremea e frumoasa ca si ieri, I'm still happy.

Am luat-o, asa cum tot astept de marti si cum spuneam si in postarea de ieri, spre Werfen, de unde vom urca la Eisriesenwelt, cea mai mare pestera de gheata din lume, situata la 1600m altitudine.
Punctul in care lasam masina e situat la cota 1048m, cee ce inseamna ca vom avea de urcat. Traseul e impartit in mai multe parti: intai parchezi masina si urci vreo 10 minute.
Apoi iei biletul de intrare, care nu e inclus in Salzburg card si mai urci vreo 20 minute.
Te opresti la un snack si stai la coada la telecabina.
Iei o telecabina care merge ff repede si are geamul din fata deschis, deci e curent de mori, te urca vreo 200m in altitudine si apoi, ati ghicit, mai mergi 20 minute pe jos.
Cand ai ajuns la capatul urcusului printr-un soare lesinator si esti transpirat tot, iata ca ajungi la intrarea in pestera minunata, unde vezi pe toti cei care ies ca stau intinsi pe pietre, la soare, ca reptilele, iar pe cei care se pregatesc sa intre, ca se echipeaza cu chestii din lana, goretex si piele.
Inauntru e frig, cel putin asa imi spune aerul rece care vine de fiecare data cand se deschide usa. Ati auzit, desigur, probabil ca ati si folosit expresia "alau, n-ai usa la pestera?". Ei bine, austriecii astia sunt unsi cu toate alifiile, domnule, au pana si usa la pestera. :))
Asteptam sa fim preluati de unul din ghizi; tururile incep o data la 6 minute, iar la inceputul fiecaruia suntem intrebati daca dorim explicatii in engleza, caz in care suntem poftiti in fata grupului, sau in germana. Mie evident ca mi-a suras ideea englezei, ca sa intelegem toate explicatiile, am zis ca, las', am mai fost eu la d'astea si avea ghidul o germana de-am inteles numai anii si substantivele proprii : )) In fine, acceptam oferta si trecem cap de coloana.
Acum asteptam cuminti sa ne rupa biletele si pasim pe portita mica din lemn.
Toti ghizii cred ca fac asta ca summer job, pt ca niciunul nu imi pare a avea mai mult de 21 ani. Al nostru pare si el rece ca pietrele pe care urmeaza sa ni le explice. : )
Incepe sa ne vorbeasca, are o engleza impecabila si o germana genial de clara, astfel ca daca raman in urma la vreo informatie in engleza, recuperez in germana. :D
La intrare suntem asezati in coloana de cate 2, ni se da cate o lampa si ni se spune sa incercam sa nu ne dam foc, pe cat posibil. Zambeste, we scored! :D
Apoi ne spune ca e curent la intrare, fenomen natural cauzat de aerul rece care se arunca cu graba afara. Iarna fenomenul se petrece invers, e mai cald inauntru decat afara. : ) Ne mai spune ca pestera are galerii de 46km, dar ca noi vom merge doar pe unul, care este si cel mai frumos, fiind plin cu gheata.
Merg fix in spatele lui; paseste rar si cu calm pe fiecare din cele 700 trepte ale muntelui de gheata si face pauze din cand in cand pt explicatii si pt a-si vedea tot grupul adunat. Avem cu noi copii si batrani, europeni, asiatici si americani, oameni imbracati bine sau doamne in sandale, cu pedichiura rosie. Noi suntem primii si vad ca ma tin de pasul lui. Din cand in cand imi zice sa merg pana intr-un anumit punct, apoi il aud din urma cum imi zice sa ma opresc. Iar eu, cuminte, stau. Apoi topaie si aluneca pe gheata pana la noi si ne continuam traseul.
Peisajul e genial, ni se spune inca de la inceput ca nu avem voie sa facem fotografii, asa ca ne conformam, dar eu daca inchid ochii ii simt si acum cum li se face frig in timp ce incearca sa memoreze formele de gheata. : )
Gagiul ne explica diferenta dintre stalactite si stalagmite si din cand in cand se catara si mai aprinde cate o lampa in grota de gheata, iar lumina trece prin blocul de gheata si se vede genial. Observam diverse forme create in mod natural: castelul uriasului - cea mai mare, o balena - formata la intalnirea unei stalactite cu o stalagmita si un elefant. Ajungem la peretele cel mai mare, inalt de 11m si gros de 25m si il urcam pe o scara abrupta, inclinata la 45grade.
Am pe mine tricou, pulovar si hanorac+blugi, dar deja mi-au inghetat mainile si picioarele si sunt recunoscatoare Cristinei si lui Robert pt esarfa bleu, tine de cald! :*
Baietasul cel rece ne mai spune ca scandurile de lemn pe care calcam se afla direct pe gheata, dar ca acum 90 de ani, gheata era cu 10m mai jos. Ma gandesc in momentul asta ca iar avem noroc, peste cativa ani cine stie daca am mai putea vizita - desi sunt convinsa ca gasesc ingeniosii astia o cale. O tara de ingineri, jur! 8->
Ajungem la capatul turului nostru, intr-o ditamai grota, numita Catedrala lui Alexander von Mork, primul om care a escaladat Marele Zid de Gheata, in 1913; acesta a murit in 1914, in timpul WW2, ultima dorinta fiindu-i aceea de a fi ingropat in pestera. Ni se arata urna cu cenusa acestuia, I get the chills si o luam inapoi.
Pe drumul de intoarcere ni se mai spune ca pestera are 110milioane de ani si I get the chills din nou. : ) Apoi coboram prin Marele Zid, sunt treptele sapate direct in peretele de gheata si trecem printr-un tunel!
Ajunsi la capat, ii multumim pustiului calm si ne apucam de dat toalele jos de pe noi. Stam la soare, sa ne curga din nou sange prin degete. Apoi il observam si pe el cum se tolaneste pe o platforma de piatra, la soare. Inchide ochii si plecam si noi inapoi spre St Johann.
Foto frumoase: aici.

Am facut o boacana, credeam ca mai avem de stat si in seara asta, dar se pare ca nu e asa, astfel ca ne gasim apartamentul locuit de altcineva si lucrurile stranse la gazde in casa: cele 2 valize cu care am venit plus 3 cutii si o punga cu ce mai aveam prin frigider. Ma simt data afara din concediul meu linistit, dar n-am ce sa reprosez oamenilor, mai ales ca vina e a noastra, iar bagajul nu e chiar facut in sila, asa cum recunosc ca m-as fi asteptat sa fie... :)

Mi se pare ca azi toate merg prost, deja mi-a trecut entuziasmul de gheata... Am cerut o cafea la pachet si mi s-a dat un capac mic, pt ca altul mai mare n-avea, asa ca beau cu un servetel pe o parte, pt ca e crapat si curge. Sunt nitel grumpy, asa ca m-am apucat sa scriu si vedeti ce cearsaf am asternut.
Oricum, am luat-o spre Viena! MammaBear ne-a facut rezervare la un hotel din centru si se pare ca avem inca ceva de vizitat, macar atat cat ne va tine oboseala: Viena noaptea, Viena pe timp de vara ... : )
Ursu are o durere de cap. E vina lui, o merita! Se plictiseste repede, mai ales cand scriu, pt ca e obisnuit sa ma auda vorbind despre nimic, asa ca s-a gandit sa se joace: in fiecare tunel isi tine respiratia, astfel ca la 2 legate, unul de 2.3km si altul de 1.4km i-au cam pocnit niste neuroni neoxigenati si acum se vaita. : )) Apoi a gresit si autostrada, suntem in drum spre Munchen! =)) Nu-i nimic, ce se poate intampla mai rau? La un moment dat se aude un zgomot ciudat si ne dam jos sa verificam masina de pana. Alarma falsa, dar tot mergem cu inimile mici, vreo 60km, pana se schimba asfaltul si ne dam seama ca, puff! :D

Viena! :D Cineva mi-a spus ca e frumoasa noaptea, asa ca vom profita de aceasta intamplare numita Viena ... : ) Ne-am cazat la hotel, ne-am schimbat repede si am luat-o la pas, asta dupa ce am gasit loc de parcare - complicata treaba. : ) Acum suntem la Mc, n-am mancat de dimineata si totul pare plin, iar locul asta ne aduce aminte de casa. :D
Ne-am plimbat putin, am facut cateva poze, apoi ne-am recunoscut oboseala acumulata in drumul spre, prin si dinspre pestera, asa ca la 11pm mai faceam eu 2 poze la Hundertwasser Haus [altceva care mi se pare demn de apelativul “genial” : )], in timp ce Ursu se plange de gusturile mele artistico-nocturne si o luam inapoi spre hotel Ananas. Ce, daca asa se numeste … ce? : ))) Vi-l recomand, e curat, aproape de centru si nici nu e scump. :)

End of endless day 8! : )

Este incredibil cum inca nu s-a terminat concediul asta, iar eu deja visez la altceva ...

Probabil ca asta este efectul visarii mele sau, cum imi place mie sa zic, sunt drogata cu muzica:

James Last - Biscaya

Iata, efectul drogului numit Biscaya ... imi aduce aminte nu numai de un om drag, ci si de multe nopti de scris frumos si mult si linistit, de conversatii placute, de pauze si reluari, de ... de ... :)
Am multe planuri, vreau sa vad lumea asta, vreau sa am posibilitatea de a ma simti din ce in ce mai norocoasa pentru ce am, pentru ca pot sa vad, sa simt, sa gandesc si sa ating atat de multe lucruri, arome, gusturi, oameni, idei si culori.
Nu stiu cui sa multumesc pentru toate astea; nu cred in nimic din ce nu pot atinge, si asta desi sunt o visatoare si un om suficient de romantic intru toate, incat sa mai dau gres de amorul artei, dar daca as putea, "as striga in gura mare, cat ma tin plamanii, vocea si orice alt organ care participa la momentul de fericire": MULTUMESC! :)

Ziua 7 - Bad Gastein - St Johann

Azi e soare.
Ma bucur sa va comunic aceasta superba prognoza meteo! :D

Azi, pentru ca e frumos afara, mergem la Bad Gastein, la bai. Da, am zis bine, la bai. Termale sau nu, au si-un parc de distractii si ce-o mai fi pe-acolo. Abia astept! :D
Mai aveam in plan sa ajungem la Eisriesenwelt, mi-a ramas in cap de zilele trecute, dar pt ca se poate vizita si pe timp urat iar maine se preconizeaza ploi, din nou, am lasat pe maine si am decis ca azi sa stam ca reptilele la soare. :D
Trecem prin niste sate, am deschis geamul si miroase a fan cosit. Imi place de mor, as lenevi o zi intreaga la umbra unui mar, cu o carte in mana si o sticla de apa langa mine, iar aerul sa miroasa asa. Stiti ce vreau sa spun: genial! : )
La bai … E foaarte tare, am lesinat pe un water bed, d’ala cu bule, as fi stat acolo o mie de ani. Si mi-a mai placut piscina cu apa de 30grade, e ca o cada imensa cu oameni mai multi, iar pe centru sunt si 3 guri prin care apa iese cu foarte mare presiune, am stat acolo ca o oaie, mi-a masat spatele si tot corpul ... ce masaju` meu de joi seara, sa stai juma de ora acolo, pleci cu corpul cum e carnea de mici. :D Si mai e o grota, in interior, unde din cand in cand incepe sa curga apa de undeva de sus, e ca si cum ai sta sub o cascada – cred ca de-aia ma doare capul acum, da cine mai e ca mine, sa stea sa fie lovita de apa in crestet cand ma pandesc migrenele ca pe hotii de cai ... : )))
Stau cu fata spre munte, iar in casti am Emilie Simon, muzica mea de ascultat pe plaja, la mare … : ) Soarele e fierbinte ca la noi la Agigea, dar si cand intra in nori, parca ti-aduci aminte ca afara nu-s decat 24 grade… L-a lesinat pana si pe urs al` mic...La vestiar observ ca am prins si bronz de munte - “d’ala de-l dai cu spaclu` jos de pe piele” – na, ca am dat-o pe post, a ras Ursu` de mine azi, m-a intrebat de la cine am auzit asta : )))

Am luat-o inapoi spre casa, mergem sa mancam tot la localul ala, Tschecherl - am realizat ca nu e cehesc, dar cui ii pasa, mancarea e buna si isi merita fiecare banut si le-am promis ca ii recomandam. Mi-e foame. :D
Am mancat, am mancat asa mult si e asa de cald afara, incat mi s-a facut rau. Ursu zice sa conduc eu pana acasa, cred ca face misto de mine…

Am ajuns intr-un sfarsit acasa. Acum stau cu burta in sus, pe terasa, inca imi miroase a fan. Cum ii spuneam lui Codrutz azi, inca e frumos, sun is shining, e bland, am sosetele mele mov si pufoase in picioare, stau pe un sezlong, mananc ciocolata si ma uit la Scrubs. Astept sa moara ba[c]teria de la laptop ca sa ma forteze sa intru in casa. Bateria laptopului si mirosul de balegar. Nu stiu ce au oamenii astia, ca n-am vazut picior de animal pe strazile astea, da` in fiecare seara te pocneste un miros asa, de natural… :)

Am facut poze putine azi, am scris putin ... am fost ocupati cu balacitul si simtitul de-a soparlele, dupa atata purtat de blugi si adidasi, azi am dat-o pe sandale si pantaloni scurti, eeeehh, life… :)

End of lazy day 7! : )

Ziua 6 - Hochalpenstrasse: Varful Grossglockner [3798m] + Ghetarul Pasterze - St Johann

Si azi e soare!
Un soare genial, un cer senin, genial, am zis, genial! :D

Am zis sa mergem totusi pe Hochalpenstrasse, drumul transalpin, ala de ne duce inspre 3800m, daca tot avem oferta pt vreme buna si luni n-a fost sa fie. Sunt 21 grade aici, in localitate, si deja stranutam amandoi de nu se poate, m-a prins teama unui guturai. : )
Am trecut de intrare si am inceput sa urcam, cu mici pauze pt poze; am tinut fir intins pana la 2400m, unde am parcat si am inceput sa luam la picior un deal care ne ducea la 2571m. Ne-am oprit pe drum, pt ca mai era ceva pana sus, dar … poze, poze, poze, un aer rece, o multime de oameni de toate varstele, culorile, natiile si religiile, m-am simtit ca pestele in apa; m-a incantat mai putin oboseala acumulata, dar a fost placut, deci a meritat fiecare rasuflare. :D
De aici ne-am continuat drumul pana la punctul in care ne-am dat cu punga pe derdelus. Nu m-am gandit niciodata ca m-as putea da pe zapada in tricou, dar uite ca azi a fost sa fie:
Am avut un mic soc termic, pentru ca am pus mainile in zapada, ca sa ma sprijin, iar pe urma ma vaitam de stanga, pentru ca n-o mai simteam pana la incheietura, in mod deosebit vreo 3 degete, asa. Copil nepregatit. : ))
Intr-un sfarsit am ajuns la Kaiser Franz Josephs Hohe, un soi de varfu` lu` regele Franz Joseph, care in 1856 a ajuns pana acolo cu a lui Sisi. Nush cu ce au ajuns ei pana acolo si in cat timp, ca noi am facut juma de zi cu masina. M-a minunat ideea. :) De acolo am mai mers noi nitel pe jos si am dat cu ochii de marmote adevarate, marmote cu blana groaaasa si umflate, care nu ambaleaza nimic, nicio ciocolata, marmote libere de magia sclaviei staniolului! Geniale mi s-au parut, fff haioase! :DDupa ce am mai mers noi nitel, am dat cu nasurile si cu ochii si cu lentila aparatului de vestitul varf Grossglockner – 3798m, cel mai inalt varf al Austriei si de ghetarul Pasterze, care impreuna compun o imagine fenomenala, colosala si absolut geniala. Am luat la un moment dat un mic funicular, care ne-a coborat un pic spre ghetar, apoi am luat ditamai dealul la picior pana am ajuns cu sufletele pe gheata. “Dealul” a fost odata suport pt malurile ghetarului, stiu asta pentru ca din loc in loc am gasit pe carare semne care aratau nivelul ghetarului, din 5 in 5 ani, incepand cu 1960. E incredibil cat de mult a scazut in aproape 50 de ani, ma gandeam cu groaza la un moment dat ca daca mai continua asa, peste 20 de ani se face traseu de o zi pana ajungi jos. : )))
Si, am ajuns. Astazi, eu si cu Ursul si cu urs al` mic ne-am plimbat pe un ghetar. :) Apa era rece si era frig rau, iar Ursu a alunecat la un moment dat pe un maldar de pietre care aveau gheata pe dedesubt si s-a lovit la mana. : (Dar plimbarea asta m-a facut sa imi dau seama si mai mult de cat de norocoasa pot sa fiu, ca am ocazia sa vad asa ceva, ca sunt sanatoasa sau macar asa sper eu, ca ma cam inteapa nitel inima dupa ziua de azi : )))) Si, sunt fericita si partial linistita, dar le dovedesc eu pe toate. : )La intoarcere, pe acelasi drum, am mai oprit de 2 ori, o data la 2571m, la Edelweissspitze, sa facem poze celor 30 de varfuri de peste 3000m ale Austriei si care se vedeau din acel punct, apoi inca o data pentru poze si … am zis sa fie drum spre casa. :)
Bine, am uitat sa mentionez ca toata ziua am cautat un loc in care sa ne asezam sa mancam, dar pentru ca nu ne-am hotarat la niciunul, la 7 seara goneam infometati, ca niste nebuni, spre St Johann, sa mancam la localul cehesc din care a iesit spartanul muntelui zilele trecute. Eu cand am o pata pusa… : )))) Si, am avut dreptate, mancarea buuuuna si muuuulta, asa ca bacsis gras, mai mancam. Instinctul meu de fata… nu ma inseala! :P A, da, am mancat salata, la care visez de cateva zile, dar o salata gigantica, deci s-a dus dracului planul de mimoza! :))
Home, stam lesinati, iar eu inca ma minunez… : )
End of brilliant day 6! :)

Am folosit in postarea de azi cuvantul “genial” de mai multe ori, ca sa va dati seama ce a insemnat ziua asta pentru mine. :)

Ziua 5 - Liechtensteinklamm - Alpendorf - Geisterberg
Azi e soare. : )

De cu dimineata, inca de pe la 12 :D, am luat-o inspre Liechtensteinklamm, un canion; dar ce zic eu, canion, e de fapt o minune a naturii, aranjata de om pt alti oameni. Imaginile sunt geniale, o carare sapata in munte, apoi piatra cat vezi cu ochii si un fir de apa care curge furios printre atatea stanci. Sus, punctul culminant al spectacolului, ceva demential, o cascada care curge frenetic pe unul dintre peretii muntelui si care ne imprastie stropi pe tot corpul. Azi n-am mai scos pelerina de ploaie, apa asta e placuta. : )
Noi, eh, noi tocmai ce ne-am certat pe aparat si pe experimente. Parca suntem doi copii. Dar eu si urs al` mic va transmitem salutari din fata acestei minunate cascade. :)
Am coborat, am simtit pe drum miros de cafea, asa ca acum necesit cafea. :D Si suc de mere, e o fitza de-a mea, de strainataturi, si-asa beau Cola si rahaturi f rar, asa ca macar suc de mere sa-mi permit. : )
Am ajuns la Alpendorf, o statiune pt ski, banuiesc eu, are tot felul de instalatii si magazine cu articole sportive pt iarna, la reduceri :D de aici luam telegondola si apoi mergem pe jos vreo 15 minute pana la Geisterzug, trenuletul care ne va duce si mai sus, la un parc de distractie pt copii! - Geisterberg :D
Fu fun, descoperii fantome si m-am speriat pe podul Fantomelor de aer. Recunosc, mai mult Ursu, decat eu, pt ca eu tocmai vazusem pe cineva care a trecut inainte si stiam ce urmeaza. Lui nu i-am spus ce-am vazut, asa ca l-am lasat sa se descurce ... >: ) And I stood by and enjoyed the show, mwahahhaaa. : ))
La intoarcere am luat ultima telegondola, ditamai coada, pliiiiiin de copii, zic "sa vezi ce mai stam si p-aici, o ora, pe putin!". Si, sa vezi surpriza dracului, in 15 minute eram in drum spre planeta Pamant, nu stiu, domn`e, nu stiu ce e cu oamenii astia si cu eficienta, jur, pe mine, ca om infestat cu microbul organizarii si al timpului consumat cu folos, sunt U-L-U-I-T-A!!!

Cand am coborat din taramul fantomelor, inapoi pe Pamant, am fost sa mancam ceva in centru, ca baietii. Am repetat cuvantul pizza in telegondola de cateva ori, incat fetita care ne insotea [impreuna cu parintii ei], a scapat la un moment acelasi cuvant pe gura, cu o usoara pofta in voce. Hihi, me felt devilish, am chinuit un copil. :)) Imi plac copiii, don`t get me wrong, la multi ani lui Teo al nostru, ieri a implinit 2 ani! :) >:D<
Am ajuns in oras si am parcat in spatele liniei albastre - adica acolo unde parcarea e gratuita :D Ca vorbeam de oameni eficienti, au un sistem, toate stradutele care dau in centru au in capetele orientate spre acesta cate o linie albastra, desenata orizontal; asta inseamna: centru pana la linia albastra = platesti parcarea, restul = 0. Smart!
Parcati si infometati, am luat-o inspre localul din care zilele trecute l-am vazut eu iesind pe spartanul muntelui, m-am gandit ca daca e localnic si iese cu pizza in mana, stie el ceva. In fine, in drum spre, am gasit o terasa foarte chic, eleganta si cu gust, asa ca am zis ca ar merge sa ne bagam adidasii innamoliti nitel pe varfuri direct de pe munte pana sub o masa de-a ei. Ideea e ca salivam la o salata si-un suc de mere de cateva ore bune, dar cum, precizez din nou, ne era FOAME, uite cum s-a dus dracului mancatul sanatos si iata ca m-am trezit cu ditamai sirul de coaste in farfurie... :D

Acum, acum suntem acasa, stam pe terasa la care am tot visat de cand am rezervat apartamentul si inclusiv zilele astea cand totul era ud si rece si innorat. : )
El e fericit, sta cu laptopul deschis la 2 meciuri, bea bere si vorbeste pe net cu oameni apropiati, iar eu... : )
MiezuRau: iti scriu de pe o terasa care da inspre munte
MiezuRau: beau suc de mere si mananc pufuleti
MiezuRau: ascult REM si scriu blog
MiezuRau: if this ain`t perfection...

Song for today:

REM - Shiny Happy People

This is the end of beautiful day no 5! :)

Am pus ceva pe Facebook si mi s-a zis ca trebuie sa fie pe blog, so here goes. E vorba despre un tag primit de la vreo 3 omuleti, sa cresteti mari:

My life according to Frank Sinatra ... : )
Today at 12:29am
Didi, Rat and Mish had smth to say, but, tonight ... it`s my turn! :D

'Using only song names from ONE ARTIST, cleverly answer these questions. Pass it on to people, including me. Try not to repeat a song title. It's a lot harder than you think! Repost as "My Life According to (BAND NAME)" '


Pick Your Artist:
Frank Sinatra

Are you a male or female?
Just one of those things

Describe yourself:
Come fly with me

How do you feel:
I`ve got the world on a string

Describe where you currently live:
Lets get away from it all

If you could go anywhere, where would you go:
April in Paris

Your favourite form of transportation:
Witchcraft

Your best friend is:
That old black magic

You and your best friends are:
High hopes

Your favourite colour is:
Learning the Blue[s]

What's the weather like:
September in the rain

If your life was a TV show, what would it be called:
They can`t take that away from me

What is life to you:
My way

Your current relationship:
I`ve got you under my skin

Breaking up:
Love & Marriage

Looking for:
Too marvelous for words

Wouldn’t mind:
It`s nice to go traveling

Your fear:
Fools rush in

What is the best advice you have to give:
All the way

If you could change your name, you would change it to:
My funny Valentine :)

Thought for the day:
I get a kick out of you

How would you like to die:
Dancing in the dark

Your motto:
I could have danced all night


Nu dau mai departe, da` daca totusi vrea cineva sa se distreze, enjoy! :)

Ziua 4: Werfen – Salzburg
M-am trezit pisiceste si destul de tarziu. Am o lene de nedescris, dar o sa ma dau jos din pat pt ca imi doresc sa vad cat mai multe, mai ales ca Ursu a stat aseara si a facut un plan. Avem treaba, deci.

Ce sa zic, ploua. Sunt 15 grade si ploua. Mda. Bomban si sunt cam cu acela in sus.
Am vrut sa vizitam pestera de gheata Eisriesenwelt, dar chiar la bariera de la intrare, un pusti fistichiu ne-a zambit printre aparatul dentar si ne-a zis ca e full, sa revenim intr-o ora. Ne-am reorientat spre castelul ......., unde si-acolo e full. Plini de idei, am luat-o spre Salzburg, unde eu sper ca o sa beau un Latte Macchiato ca la mama lui, intr-o cafenea burgheza. Poate facem si niste shopping. :D
Suntem inca pe drum, ascultam pe Nina, cu Remixed si Reimagined - I recommend. Imi place ataaat de mult, incat mi-as boteza un copil dupa ea. Dar n-o s-o fac. Ar insemna ca pe celalalt sa-l cheme Frank, so these ideas are quite a pair of No-Nos! : ))
Au astia un trafic in Salzburg, domn'e, zici ca-i la noi la Bucuresti, am stat de 9 ori la acelasi semafor...
Ploua, desigur. Am pe mine pelerina de ploaie a lu' Pix [scade 50mii din datorie :P], e mare, abia ma vad din ea. Ursu' are o umbrela cu Amsterdam, am observat-o abia cand a desfacut-o. : )) ceva ma tot trage spre A'dam ... : )
Am intrat sa bem o ciocolata calda la Cafe Tomaselli, in Alter Markt. E un loc semi-ocupat, in care urmatoarea persoana ca varsta, dupa mine, are cel putin 50-55 ani, inclusiv personalul ce serveste. Pe meniu scrie ca dateaza din 1705, probabil ca nu s-au schimbat prea multe de atunci : )) Dar, nu, nu vreau sa fiu rea, e un loc cochet, cu tapet floral, perdelute roz pal si cesti din portelan. Suntem serviti de un domn maruntel si blond, pe nume Herr Franz, asa scrie pe ecusonul lui. E simpatic, zambeste atat cat trebuie si serveste foarte elegant. Sunt incantata. : )
Suntem fericiti. Eu am gasit Kesse Bretzel, apoi am asistat la o partida de sah stradal, iar el ... el a reusit sa-mi apara in toate pozele artistice. : ))
La Spielzeug Museum am mai fost noi doi, dar in Munchen, asa ca am vrut sa-l vedem si pe asta de aici. I had fun si-am facut poze artistice :D
Apoi am iesit si ne-am dus la Haus der Natur, un muzeu al naturii, asa cum nu tre' sa stii germana ca sa-ti dai seama, cu de toate ale naturii, animal, piatra, om, spatiu, stiinta = love. : )
Suntem pe drumul de intoarcere catre St Johann. Mi-e foame si somn, probabil ca somnul vine iti tot vine si de la vremea asta. De cand am venit n-am vazut soarele la fata. Tot e bine ca macar nu mai ploua si am senzatia ca parca si cerul s-a mai luminat nitel. Poate maine o sa fie mai frumos ... :-<

Am ajuns acasa. Am burta plina, a gatit. E dragut cand gateste. :)
Azi inca un film, se pare.
Incep sa ma linistesc, azi parca mi-a fost mai bine ... daca maine iese si soarele, calitate garantata! :)

End of day 4! :)

PS: poze tot pun in fiecare zi pe Facebook, vedeti acolo, cine are acces; o sa fac album si pe Picasa, dar sa se mai adune. :)

Ziua 3: St Johann si imprejurimi
Ne-am trezit la 10. If this ain't Heaven, I don't what is : ) am fost sa cautam punctul de informatii, unde ne-am umplut cu harti [:x] si pliante si mi-am dat seama ca ne-ar mai trebui vreo 2 saptamani in plus ... : )
Am reusit sa si mancam intr-un restaurant traditional, desi de fiecare data imi zic sa nu mai comand cine stie ce, pt ca niciodata nu termin din farfurie si mi-e rusine de oamenii care servesc... In plus, mancarea e destul de grasa, iar eu sunt o delicata si nu servesc asa ceva-uri. ;;)
Ne indreptam spre Grossglockner [Hochalpenstrasse], e la 3798m, cel mai inalt varf al Austriei. Pana acolo se ajunge parcurgand cu masina un soi de Transfagarasan de-al lor, de vreo 46km, pana la 2369m, apoi cu telecabina. Banuiala mea e ca o sa ne fie frig acolo sus - daca in St Johann sunt 17 grade, oare cum o fi la 3800 m ... ?
Am intrat pe drumul cu pricina. Iar ploua ca naiba, nu pot sa fac poze de nicio culoare, e ceata coborata pana in oras ...Mda, nu e combinatie. E ceata atat de deasa incat nu se vede nimic, nimic. : ( pe la 1700m am hotarat sa intoarcem si sa revenim intr-o zi cu vreme buna, daca vom avea parte de asa ceva ... Asta mai ales ca avem parte de o chestie desteapta - oamenii astia chiar ca s-au gandit la tot. Pe pliantul primit la intrare zice asa: oferta speciala pt zilele in care vremea e urata: pe baza biletului platit la bariera putem intra inca o data, cu doar 4EUR, conditia fiind sa utilizam acelasi autoturism. So, scoatem harta si ne hotaram la altceva ...
Ploua si mai tare. Ne-am oprit intr-o parcare. Am scos harta, dar tot ce arata mai bine e in aer liber, pt ca muzeele nu ne pasioneaza, asa ca am hotarat sa ne retragem la barlog and call it a day, unde-i cald si bine si-avem nudel suppe. Prietenii stiu de ce : )) Poate azi apuc sa vad si Fight Club sau daca nu, macar sa apuc sa mai citesc cate ceva.
Ursu vrea sa ne luam o rulota, sa mergem ca melcii, cu casa dupa noi si cu bicicletele atasate de ea. Eu sunt de acord. : )
Tara asta e formata din alb si verde. Culorile astea sunt preferatele mele, cred ca m-as muta aici. E ingrijorator cum am feelingul asta, ziceam ca nu m-as muta niciodata de acasa ... Acum 2 ani am zis ca poate as face-o, daca ar fi sa fie in Munchen ... Acum o luna am zis ca ar merge si niste Amsterdam, pe care il ador pentru cum m-am simtit acolo ... Acum, intr-un timp atat de scurt, iar am dorul ala de duca ... Cineva foarte drag mi-a spus odata ca sunt ca o floare cu petalele colorate diferit, na, ce sa zic acum ... niciodata sa nu spui niciodata? : )

Ba, ce ma seaca vremea asta! S-au dus dracu cele 3 costume de baie, visul la bronzul de munte, cu nuanta ETERNA, terasa apartamentului, pe care nu putem sta sa bem si noi un vin pt ca are scaunele UDE, cele 2500 de poze, MINIM, pe care mi le programasem ......
Revenind la ganduri mai bune ... Am chef de-un rafting, poate propun un team building la intoarcerea din concediu! :D
Au astia niste dealuri in loc de strazi, trage Sputnik a mea la deal, ceva de necrezut, micutza, draga de ea ... ;; )
Hihi, am vazut un tip dragut ... Lucreaza la pestera aia de gheata la care o sa mergem maine, daca ne tinem de plan. Scrie pe spatele gecii lui de spartan al muntelui. :D

Back home :) Am revazut Fight Club si mi-a mai ramas niste timp. Nu e combinatie cu laptopul, am acces la mail si la messenger, nu reusesc sa ma desprind de casa si de munca asa cum mi-as dori ca sa pot sa ma gandesc la ale mele si la linistea la care am tot visat. In mare, ma las afectata si de vreme, dar si de altele cate imi dau prin cap. N-o sa ma pot linisti asa cum mi-am dorit. :(
End of day 3 ...

Ziua 1: Bucuresti – Timisoara
M-am apucat tarziu de scris, si oricum am dormit pe Valea Oltului ca placinta cu mere, iar pana acolo nu fu mai nimic de relatat. : ) Multumesc ideii de a scrie o carte, dar ar fi prea mult si prea obositor; uite, macar am inceput sa-mi notez din idei : )

La Rm Valcea am vazut 2 cai care se iubeau, se dezmierdau reciproc, inhamati fiind; n-am vazut niciodata atata iubire cabalina ca intre ei doi;
La Sibiu m-am incapatanat sa nu scot GPS-ul de sub scaun, unde-l pitisem bine, sa nu dea Ursu de el : )), am zis ca sunt ghid si stiu sa ma iau dupa indicatoare, cel mult sa cumparam o harta. Am cedat nervos pana la urma, la insistentele lui, am intrat pe net de pe telefonul ala smecher, cum are si Pixelandra [50de mii :D], pe Via Michelin si ne-am lamurit. I was right and it's always a question of trust : ), altfel ne-am scoate ochii;
La Sebes am cumparat si harta rutiera a Romaniei ... Adevarul e ca mi-o doream de mult, asa ca situatia tensionata din masina n-a fost decat un pretext pt indeplinirea planurilor mele meschine, mwahahhaaa. Sht, sa nu afle Ursu'. urs al' mic doarme in geanta camerei foto, la locul lui. Azi noapte a fost in club de fitze, cu ftl, bautura si femei, eheee... : )
Imi place partea asta de tara, de fiecare data cand am trecut sau chiar poposit pe aici m-am simtit f bine, Sibiu, Sighisoara, Medias, Sebes, dap, ff frumos, oameni serviabili, iar pe mine stiti ca ma incalzesc amabilitatile ... : )
Drumul de face stanga la Vetel, ala de ne duce la Timisoara, e ca un muzeu de tipuri de asfalt, a zis Ursu. Pe langa materialele utilizate, de toate soiurile, culorile si compozitiile, am descoperit o sumedenie de forme crescute in mijlocul drumului si cand ti-e lumea mai draga, na ca tre' sa dai cu frana ... Nu de alta, dar n-am vrea s-o ranim pe iubita mea ... nu Sputnik, ci MZU! ;;)
Am scos camera, in sfarsit, nu stiu de ce n-am facut poze pana acum. Cred ca m-am lasat furata de peisaj : ) chiar ma gandeam mai devreme, incepuse sa ploua cu soare ... Cateodata ma simt de parca as fi un curcubeu, mi-am dat seama ca stiu sa ma bucur de orice maruntis, orice detaliu care ma face sa zambesc macar putin, il iau si-l trec prin filtrul personal si ma bucur de el cat pot de tare; sunt o visatoare si-o romantica ... si mi-e bine asa, chiar daca peisajul ma mai fura si nu-mi mai da drumul ... : )
Suntem in Lugoj, ne-am amuzat la citirea numelui, suntem obositi si ne e foame ... noroc ca ne oprim la Timisoara, unde o sa cumparam ceva de mancare, facem o baie si ne uitam la meci, ca bajetzii ;;) as manca o ciorba de legume, mmmm :D
Am auzit ca oamenii de la CSKA au afisat msj: "Becali, go away from Ghencea!" cool, nu? PS: gimme the sound of a rolling stone, asa ne zice a lu' Chirila in boxele jmen. PS, v-am zis vreodata ca imi iubesc masina? : )
Suntem la Recas, ar fi bun un vin de vara, sa-l sorb acum cu atata sete cata port de atatia km incoace ... : )
Timisorenii au mijloace de transport Milka. Ursu' a zis ca sunt depresive, dar eu stiu ca s-a gandit la ciocolata si n-a vrut sa recunoasca! :D
Ma uit la un film pe care l-am ales la recomandarea unui prieten. Blindness ii zice. Nu e de concediu, dar imi place; ma face sa gandesc si mai mult la cat de multe poate face un om, cu atat mai mult unul ajuns in pragul disperarii. Vointa exista, motiv sa iasa la iveala sa fie. Si, sa nu uitam vorba celebra, never say never ...
Somn usor, end of day 1!

Ziua 2: Timisoara – St Johann
Am plecat la 9, asa cum am stabilit. In masina vruram sa setam GPS-ul, dar el nu ne-a vrut pe noi, asa ca am luat altul. In drum spre Cenad ne minunam de drumul prost care ne scoate din tara.
E plictiseala majora pe autostrada ungureasca, asa ca mi-am lasat scaunul pe spate si ma uit la cerul de un albastru neintrerupt. El urla, a cerut Cranberries, dar pt ca e hipertonico-obositor, acum urla pe Anarhia celor de la Cargo. Somn for me ... ;;)
Ce copilot prost, am dormit toata Ungaria si ceva din Austria, vreo 3 ore jumate. L-am alimentat cu ipod si apa, apoi away I went. Si-am si-un somn de padureanca din aia, nu ma trezesti cand vrei tu, ci cand ma satur eu de somn. Astfel, 4 ore mai tarziu ... M-am trezit in apropierea Vienei, fix langa Parndorf. Instincte de femeie shoppingareasa, wow : )) Am mancat cate-un sandwich cu sosuri [not my kind] si ne-am continuat drumul.
Incep sa rasara muntii. Ma gandeam ca n-am mai fost vara prin zona Austriei de prin 2003, in drum spre Germania, cand oricum iesisem pt prima oara din tara, si nu stiam unde sa ma mai uit, eram intr-un autocar plin cu multe soiuri de oameni si, cunoscandu-mi obiceiul, mai mult ca sigur am dormit 80% din timp, ca sa-l fac sa treaca mai repede. :D In fine, ziceam ca vara n-am mai venit pe aici, n-am fost decat iarna, cand totul era alb si mi se parea ca sunt intr-o poveste. : ) E frumos si vara, e mult verde, cum imi place mie. :D
Miezu, creating her moments since ... : ) Daca tot m-am trezit, am schimbat ipod-urile, acum ascultam de pe al meu. Ce altceva, Beatles - Here Comes the Sun [this is, LIKE, my song! :x ], melodia asta imi da o stare incredibila, de liniste si cuddleness, asa, ca mine! :D
Am vazut ceva genial: zona de deal, acoperita cu un lan de grau, cu un drum mic prin centru, care avea marginile de un verde genial, zici ca era pictata imaginea, asa frumoasa era si lumina de pica peste...
Sfinx - Intr-un cer violet ... imi place de mor melodia asta, o ascultam acum. Culmea e ca cerul nu mai e chiar albastru, are niste usoare tente de violet ... This is one of those moments cand mi-e dor de bucati de acasa ...
Am intrat intr-o perdea de ploaie, ploua de rupe; adio peisaj, nu vedem la 2m in fata noastra. : ( Ca sa nu mai zic ca temperatura a scazut brusc, de la 33, la 20 grade ...
Mai avem 20 km. Inca ploua, e ceata si frig. Urmeaza sa fac un dus. Cu apa calda. :D El nu mai are rabdare, de cateva sute de km vorbeste despre orice, numai sa fie galagie si mai ales cand ma vede ca fac ceva, in mod deosebit cand scriu. : ))
Am ajuns acasa, acolo unde acasa va fi in urmatoarea saptamana, acolo unde in fata casei se gaseste aceasta imagine:
Ma urmareste un curcubeu mic. Intai l-am vazut la Tg Mures, saptamana trecuta, acum aici, ajunsesem de 2 minute si s-a format cat sa apuc sa-l vad si sa-i fac poza... : )

Pana acum am scris pe telefon, acum scriu de la PC.
Public blogul asta si ma duc sa fac dusul mult visat! : )

PS: azi ma uit la Fight Club, daca nu adorm. Am de vazut cam cate un film pe zi, in ordinea alfabetica. [mai am 6GB liberi pe hard, panica!, asa ca am hotarat sa ma uit la filmele pe care le tot tin acolo sa le vad/revad, ca sa pot sa fac loc :D]]
End of day 2, cius! :*