such a sucker 2.0

Cand un om se poarta frumos cu mine si are o atitudine pro, atunci si mie mi se auto-impune starea lui de bine; si ma port cu tine in acelasi mod in care tu, ca om, esti om fata de tine. E adevarat ca nu toata lumea trateaza situatia la fel, adica sunt oameni cu care degeaba ma port eu frumos, ca tot magari sunt. Si atunci iata cum fac eu ochii mari si uneori ii si inlacrimez, caci ma simt ca un copil debusolat care nu intelege de ce i se desparte lumea intre doi parinti care se cearta si de ce trebuie sa piarda atata timp intre sufrageriile celor doi cand altadata era asa usor sa stea cu ei, in aceeasi incapere.

Si mai e ceva. Nu prea stiu sa ma port frumos cu oamenii. Ma refer la aia tristi, deprimati. Stiti cum sunt figurile alea pe care le vezi in treacat si care ti se pare ca ar cere pumni? Des nu ma lovesc de sentimentul asta. Dar sunt unii, nene, unii ... la care nu figura exterioara, nu ambalajul ma deranjeaza.
Conceptiile, [de]motivatiile, [auto]ironiile ATAT de cinice [da, la tine ma uit], lipsa de dorinta, de pasiune,
ticurile nervoase auto-distructive [incepand cu aparent cea mai simpla si mai nevinovata dintre ele, roaderea unghiilor],
ingroparea in aceeasi mizerie din care numai dorinta de a iesi se afla la suprafata, dar interiorul ii spune ca merita sa stea in rahat pana la nas.

Oamenii astia, care par a avea nevoie de ajutor, de fapt nu au. Au, cel putin prin comparatia naturala, caci eu asa cred, ca au; dar nu-l vor. Oamenii astia mie mi se pare ca-mi cer sa le dau palme pe psihic.

Esti frumos, mi-e imposibil sa ma port urat cu tine. Profiti de asta, problema ta, esti gaunos. Ranchiuna mea se vindeca mai repede decat tine.
Esti urat, hai sa ne vedem mai rar. Ma feresc de ce-mi poate face rau. Si cum eu sunt copilul rebel care nu intelege de ce sufrageria ta difera de a celorlalti oameni, pai, atunci, buh-bye, ma duc sa ma joc. : )

Disclaimer: toti avem zile bune si zile rele. Dar nici asta nu mai e o scuza atunci cand devine o replica permanenta.