pastila mea rosie

[pana refac layout-ul blogului suportati-ma si asa stricata, caci macar va scriu si stiu ca trebuie sa scriu, asa ca here it is]

Se intampla sa am noroc cateodata. Pot sa ii spun si-asa din moment ce nu sunt nevoita sa ridic nici doua degete ca sa am parte de el.

Se intampla sa nu am deloc, cu toate degetele ridicate, nu numai pe cele mijlocii, sa ne-ntelegem. Dar astea, inserand acum pastila optimista=red pill, sunt nimicuri, nimicuri peste care trec usor, uneori mai greu, dar pana la urma le calc in picioare si tot le depasesc.

Se intampla sa am niste poze care imi plac, dar pt care sa nu imi fi dat silinta foarte tare. Adica sunt unele cadre care imi ies din a 30-a incercare, yes, I`ve been there. : ) Dar sunt poze care ies genial, din prima, cu aparatul pus cu toate setarile pe modul Auto. Pur si simplu the perfect timing. Adica am fost acolo, cand a trebuit, avand lumina potrivita ... si a fost sa fiu eu cea care apasa pe buton.

Dar eu pana acum am facut cam 30.000 poze, din care am sa-mi aleg maxim 70 ca fiind frumoase.

Asa ca perfect timing-ul functioneaza, dar n-o sa ai parte de el niciodata daca astepti sa-ti cada din cer. Munceste. Si incearca mereu putin cate putin, pas cu pas, caci eu oameni chiar in halul asta de norocosi n-am cunoscut pana acum.

Am cunoscut in schimb oameni muncitori si optimisti, pe care-i plac de o mie de ori mai mult decat pe cei norocosi.

Stiti vorb-aia:

Norocosii naibii!!!!! Ce-au mancat cand erau mici??? : ))