Sunt anumite cazuri in care efectiv mi-e sila sa-mi cer drepturile.
Adica un om obiectiv imi va spune ca am dreptate sa cer ceea ce mi se cuvine. Si-o sa vin si eu, Balanta trup si suflet [pentru culori], sa spun ca lumea ar fi un loc mai bun daca toti am vorbi deschis si daca am fi corecti. Dar nu suntem. Din cati oameni am avut placerea sa cunosc, pe nici macar unul nu il pot arata cu degetul si sa spun "da, nene, ASTA E, el e, CORECTUL!". In mod evident, nici macar spre o oglinda nu pot sa fac gestul cu degetul, dar o sa supravietuiesc; sunt relativ multumita de mine, asa ca the hell with everything else. : )
Dar nu pot s-o zic mereu p-asta cu "lua-le-ar dracu pe toate", pentru ca nu mereu picam pe subiect. Iar eu mai dau si gres, devin subiectiva cand vine vorba de dreptatea mea.
Revenind la relatarea si nevoia mea acerba de exteriorizare [/exorcizare : )], se intampla cateodata sa ma auto-sufoc incercand sa caut modalitati prin care sa cer ceea ce mi se cuvine. Se intampla asa pentru ca incerc sa nu deranjez. Pare a fi simplu spus, dar asta incerc sa fac. Sa stau cuminte in conul meu de umbra, unde sa-mi traiesc viata mea linistita in care toti norisorii sunt albi si foarte pufosi. Si asta chiar daca imi place mie atentia, dar de fapt atentia asta o vreau numai daca am facut ceva frumos pentru altcineva; am mai zis mai demult si nu dezvolt din nou, ca imi place de mor sa stau in umbra unei surprize, sa-l vad de la distanta pe surprins ca e fericit si, fara sa-i spun, totusi sa-i increteasca o idee in minte care sa-i spuna ca eu am fost dubioasa care a facut formalitatile.
So yes, mi-e sila. Am tendinta de a impune, mai ales pentru ca stiu ca mi se cuvine; si daca nu impun, am senzatia ca cersesc. Of, mama lui de orgoliu. De aia mi-e sila. De ce trebuie sa cer voie sa am parte de ceea ce e al meu?
Oricum, lectia de azi, copilasi, este ca dupa ce ai cerut si ai primit, oricum ar fi fost traseul conversational, nu te mai uita inapoi; capul sus, macar te-ai ales cu ce-ai vrut. :D
Si p-orma o sa vedeti voi ce-o iesi. Le-om trece pe toate cu bine. :)
Adica un om obiectiv imi va spune ca am dreptate sa cer ceea ce mi se cuvine. Si-o sa vin si eu, Balanta trup si suflet [pentru culori], sa spun ca lumea ar fi un loc mai bun daca toti am vorbi deschis si daca am fi corecti. Dar nu suntem. Din cati oameni am avut placerea sa cunosc, pe nici macar unul nu il pot arata cu degetul si sa spun "da, nene, ASTA E, el e, CORECTUL!". In mod evident, nici macar spre o oglinda nu pot sa fac gestul cu degetul, dar o sa supravietuiesc; sunt relativ multumita de mine, asa ca the hell with everything else. : )
Dar nu pot s-o zic mereu p-asta cu "lua-le-ar dracu pe toate", pentru ca nu mereu picam pe subiect. Iar eu mai dau si gres, devin subiectiva cand vine vorba de dreptatea mea.
Revenind la relatarea si nevoia mea acerba de exteriorizare [/exorcizare : )], se intampla cateodata sa ma auto-sufoc incercand sa caut modalitati prin care sa cer ceea ce mi se cuvine. Se intampla asa pentru ca incerc sa nu deranjez. Pare a fi simplu spus, dar asta incerc sa fac. Sa stau cuminte in conul meu de umbra, unde sa-mi traiesc viata mea linistita in care toti norisorii sunt albi si foarte pufosi. Si asta chiar daca imi place mie atentia, dar de fapt atentia asta o vreau numai daca am facut ceva frumos pentru altcineva; am mai zis mai demult si nu dezvolt din nou, ca imi place de mor sa stau in umbra unei surprize, sa-l vad de la distanta pe surprins ca e fericit si, fara sa-i spun, totusi sa-i increteasca o idee in minte care sa-i spuna ca eu am fost dubioasa care a facut formalitatile.
So yes, mi-e sila. Am tendinta de a impune, mai ales pentru ca stiu ca mi se cuvine; si daca nu impun, am senzatia ca cersesc. Of, mama lui de orgoliu. De aia mi-e sila. De ce trebuie sa cer voie sa am parte de ceea ce e al meu?
Oricum, lectia de azi, copilasi, este ca dupa ce ai cerut si ai primit, oricum ar fi fost traseul conversational, nu te mai uita inapoi; capul sus, macar te-ai ales cu ce-ai vrut. :D
Si p-orma o sa vedeti voi ce-o iesi. Le-om trece pe toate cu bine. :)
Femeia lui Lot, care a privit în urmă împotriva sfatului îngerilor, a fost prefăcută într-un stâlp de sare (Facerea 19:1-26).
2 alarm clocks:
Iti cer sa dormi, femeie!
and so I did :)
Post a Comment