Oameni buni

“04 mai 2009
va rog din sufet ajutati-ma,am deschis un teledon la romtelecom. 0900900092- 2 euro 0900900095- 5 euro 00900900090 - 10 euro “

Nu ştiu dacă fata asta încearcă să escrocheze oamenii sau nu; dacă aşa face şi are cât de puțină încredere în Dumnezeu, atunci cred că ştie că nu face bine.
Dacă însă e atât de incredibil de bolnavă, atunci haideți s-o ajutăm pe Florentina!

Nimic nu mă impresionează mai tare decât suferința de boală şi neputința mea de a face să fie mai bine. N-am temere mai mare decât aceea a îmbolnăvirii celor dragi sau, cine ştie, pierderea lor. Ştiu că ai mei vor îmbătrâni şi vor avea nevoie de ajutor din ce în ce mai mult. Ştiu că pe amândoi o să îi macine să ceară ajutor, deh, mândrie de oltean pe de-o parte, mândrie de femeie pe picioarele ei, de cealaltă. : )
Ştiu că trecerea timpului e inevitabilă. Urăsc inevitabilul. E unul din puținele lucruri pe care chiar le urăsc … poate ați remarcat că folosesc rar cuvântul ăsta.
Şi mi-e frică de moarte; mai demult mi s-a spus că oamenii care se tem de moarte sunt slabi. Dimpotrivă, nu mi se pare slăbiciune să recunoşti asta şi să accepți că e ceva ce se va întâmpla până la urmă tuturor, că ne convine nouă sau nu. Tocmai, cred că sunt oameni care pe măsură ce conştientizează faptul că o să vină şi vremea luminiței de la capătul tunelului : ), parcă mai tare vor să trăiască ce-or mai avea de trăit. Eu aşa vreau să fiu când o să fiu mare. : )

Mai mult decât atât, nu mi-e frică de moartea mea, cât mă îngrozeşte gândul că s-ar putea întâmpla ceva celor la care țin. N-am să fiu ipocrită, dacă îmi spune mama că a murit o rudă mai îndepărtată, îmi pare sincer rău, dar atât timp cât eu nu am prea multe amintiri legate de omul respectiv, nici nu am cum să simt durere foarte mare. În schimb, dacă s-ar întâmpla ceva … dar nici nu vreau să mă mai gândesc.

Vă las cu o melodie mai frumoasă decât ideile astea …

Bob Marley & The Wailers – Could You Be Loved

Gânduri plăcute şi gesturi bune vă urez!