May 26, 2009

Cum ne respectăm campionii, auzi.

Ați văzut asta?



Ce javre ordinare, bine că şi-au luat toți gherțăii vilăh la Snagov, că şi-au cumpărat şi lacu` şi nu mai poa` să doarmă dimineața pân la unşpe de atât zgomot, dom`ne.
Să mor, ce e cu țara asta, nu ne mai trezim odată, nu se mai împuținează leprele astea sociale, odata. Rareori zic asta, da` mi-e aşaaaaa o silă de ce văd în jurul meu, pe cuvânt, îmi vine să mă duc şi să nu mă mai întorc.
Şi, cât îmi place mie fotbalul, să mor de nu mi s-a luat să mă uit la rahatul ăsta românesc, mai ales că am nişte termene de comparație de nu se poate. Mă oftic că a devenit o modă, când sunt alte atâtea sporturi care presupun mult mai mult efort fizic, mult mai mult timp consumat, muuult mai puține fițe de vedetă şi mult mai mult bun simț pentru ceea ce înseamnă ideea de sport.
Mi se pare că cine reuşeşte să se țină de un sport şi să ajungă la nivel de Olimpiadă, Campionat European, etc, e un om pe care ar trebui să-l respectăm dacă nu pentru medalii şi recunoaştere, măcar pentru voința, determinarea şi ambiția pe care le foloseşte pentru a se împinge pe sine dincolo de limite. Nu neg, campionii luptă pentru țară, etc, dar luptă şi pentru propriul egoism, iar eu apreciez oamenii care se zbat să facă mai mult, chiar şi numai pentru propria persoana – bineînțeles, atât timp cât nu calcă pe stârvuri ca să ajungă acolo. : )

Mă duc la somn, am fost prea indignată să nu zic nimic.


Sursa: Antena 3

0 alarm clocks:

Template by:

Free Blog Templates