De dragul lor as trai milioane de sarbatori, doar sa-i vad pe ei zambind.

Daria si Theo, in vizita la bunici.

Maine dimineata plec pana la vecinii bulgari.
Las in urma serviciul si cafeaua de dimineata cu Mireille - mergem sa ne-o bem a leneveala, la Nessebar.
Las in urma parintii care ma vad acasa din ce in ce mai rar, pe mama care face pasca buna si pe tata cu care ma uit la stiri.
Las in urma meciuri de fotbal si "nuuuuuuu"-uri, "goooooool"-uri, "hai baaaaaaah"-uri, goluri in stomac si unghii roase de draci.
Las in urma prieteni mai vechi, mai noi, conversatii telefonice prelungite si cocotari dupa corcoduse.
Dramatizez, ma intorc duminica; voiam doar sa va spun ca ma duc SA FAC NIMIC si sa lenevesc cu nasul in briza [rece] a marii, muhahahaa.

Asculta Saint Etienne - Stranger in Paradise, de pe albumul "I Love to Paint". Vi-l recomand in intregime - melodia asta imi rupe bucati din suflet.

PS: si mai las in urma pe EL, doar sa-l vad zambind cand ma intorc. :)

Aseara am fost cu R0x, cu Rat si cu Andrei, la concertul inca unui artist Ninja Tune, domnul Amon Tobin, in club Session, pe undeva pe str Elefterie.

Concertul, well ... mi-ar fi placut mai putin dnb si mai mult Cujo, n-am nimic cu drum-ul, dar ce-i mult dauneaza grav sanatatii:
Pishku`: trompa lui eustachius
Pishku`: care face legatura intre urechea medie
Pishku`: si faringe
Pishku`: ca sa se egalizeze presiunile aerului
Pishku`: d-aia ti se desfunda urechile cand casti :)))

Merci, smart soon-to-be-medicine-doctor-Pishku`. :D
Da, dupa cum spuneam, cam dureros pentru trompa mea si a lui Eustachius, sa combini zgomotul sonorizarii nu prea stralucite cu fumul fumatorilor din jur - am 7 saptamani si 5 zile de la ultimul fum!!!, give it up for Andrei care azi aniverseaza a 8a sa zi fara tigari! :D

Acel Amon Tobin care imi place mie se gaseste cu o melodie [Cat People], pe fundalul acestui video:

Ventrilo Harassment - All the rabbits have butterflies


Revenind, clubul arata ok, imi plac numele de pe afisele concertelor sustinute acolo; mi-as dori sa fie mai multe loculete din astea in Bucuresti. E drept, nu prea sunt eu in masura sa fac comparatie si e clar ca am alte gusturi decat majoritatea, de exemplu [prepare yourselves! :))], in Bamboo n-am fost pana acum si recunosc ca am o curiozitate, dar nu e foarte arzatoare, in Fratelli, lac-nelac, nou sau ars, nu imi place, in Gaia DJ-ul suge rau de tot si lista poate continua.
Asa ca poate se gasesc niste neni cu bani si mai plimbati pe afara sa faca mai multe locuri gen fabr.ica, de care imi place pt ca are concerte misto, arata mai underground, e aproape de casa si are alt soi de clienti - desi am si aici de obiectat, s-a creat trendul fetelor tunse pana la umeri, cu breton mai lung decat parul si care le aluneca pe langa barbie, cu rochite de gravide si incaltate in balerini fistichii, cu gentute colorate sau cu forme ciudate, dar e ok, macar sunt simpatice, chiar daca arata toate la fel. :P

Pe vremea mea ... La naiba, daca stau sa ma gandesc, ma simt intre generatii acum. :) Nici ca fetele alea gravidute nu ma simt, nici in categoria tipeselor incaltate pe tocuri in orice ocazie nu ma incadrez, desi si mie imi place sa fiu funky sau sexy ass bitch, dar nu tot timpul. Ce ma fac, cum combin romantismul adidasilor, curelelor colorate si a urcatului dupa corcoduse prin toti pomii cu aroma vestei din piele si a pantofilor croco?

Pe vremea mea, uatevar. Ma duc sa imi pregatesc bagajul, poimaine plec IAR sa ma plimb! :D
Intre timp, sa ascultam niste Timpuri Noi - Perfect, daca tot discutam de vremi.
Poza: Miez asculta, by miEZ.
Cheers, darlings!

Sunt curioasa cum de am inceput sa scriu din nou cu sufletul.

Am avut o perioada in care imi lipeam degetele de taste din obisnuinta, "bagam" blog pentru ca nu mai scrisesem de mult si imi pierdeam vizitatorii.


Banuiesc ca facem multe lucruri pentru ca asa ne-am obisnuit sa facem...
Banuiesc ca ne obisnuim sa avem ceva acolo, sa stim ca e al nostru si nu ne gandim niciodata ca ar putea pleca din cadrul societatii personalitatii noastre.
Banuiesc ca asa procedam si in cazul oamenilor din jurul nostru, ne obisnuim sa ii avem acolo. Nu stiu cum sunteti voi, dar eu am o problema mare cu asta, imi place sa stiu ca oamenii au un confort in relatia noastra, dar nu-mi place, ah, cum e expresia aia englezeasca: "taking things for granted", da, nu-mi place sa stiu ca oamenii au senzatia ca ma cuvin lor, oricare ar fi specificul relatiei dintre noi. Imi pare rau, poate iert anumite lucruri, dar ma laud cu o usoara ranchiuna. Nu uit. Si plec.
Deci, don't take anyone for granted. Mie nu-mi place, de ce-as face-o? De ce mi-ai face-o?

In fine, nu stiu ce mi-a venit sa scriu asta, probabil niste scheleti din debaraua-mi s-au gandit sa scoata craniul la suprafata si sa dea din maxilar.
Dar voi sa siti ca sunt fericita si zambareata, plutesc pe norisori albi, sunt mandra de ceea ce am, abia astept sa plec marti de acasa spre serviciu... :)

Foto: Lucky Bastard by Miez. L-am gasit azi, in parcul Carol, in plimbarea cu Dan; mergand, m-am uitat pe jos si, intr-un imens covor de trifoi pur si simplu l-am vazut pe acela cu 4 foi. Lucky good-sighted Miez :)
Asculta Adriana Evans - Lucky Days

Ce pasca buna a facut mama anul asta. Ce bleaga sunt, ea face in fiecare an, dar nu stiu, nu mi-e pofta. Nu mananc, nici pasca, nici cozonac, abia astept drobul si cam atat. Azi cred ca am mancat petru ca mi-as fi dorit sa fie aici, sa fim toti trei acasa si sa ne uitam la televizor. Anul asta a picat de garda taman azi, iar casa asta pare goala fara ea aici. Diseara o sa fie foarte obosita si o sa o lasam sa doarma. Si se mai duce un Paste.
Anul asta implinesc 25 de ani de casatorie, sunt mai mari decat mine cu un an; imi dau lacrimile de fiecare data cand imi dau seama ca eu am crescut si ei vor incepe sa imbatraneasca, mi-e frica de timpul asta care ni se tot duce pe langa noi... Inca o sarbatoare de Pasti, inca un 18 iunie de aniversat, pe urma mama pleaca in vreo tabara cu copiii, eu o sterg din tara macar 10 zile-2 saptamani, pe urma vine ziua mea, pe urma zilele lor de nastere, Craciun, Revelion, Sf Ion, alt Paste...

Tu ce-ai facut in seara de Inviere?
Probabil stii ca sunt atee. Nu o spun ca pe o lauda, nu stiu ce ar trebui sa fie, dar lauda nu e. Imi pare rau ca nu mai cred, imi pare rau ca am ajuns la stadiul in care am realizat ca totul e facut de oameni pentru oameni, in folosul altor oameni, folosindu-se de alti oameni. Oameni, atat. Omul, acest animal a carui complexitate i-o ador, acest obiect al studiului nesfarsit. Aceasta fiinta pe care o respir pana la saturatie, aceasta calitate, pe care [asa cum mi-ai spus, dragul meu EL], in cazul asta al credintei mele, uite ca o duc pana la extrem si o transform in felul asta in defect.
Nu e o lauda pentru ca anul asta, in Saptamana Patimilor, mi-am adus aminte ca pana in liceu credeam in Dumnezeu. Credeam si simteam sarbatorile astea, pe fiecare in parte. Acum mi-e sila de aglomeratia din jurul lor, de Cora, Carrefour, Real, baxuri de apa plata, kilograme de carne, cinspe paini, program non-stop ... Voi sunteti nebuni? Nu stiti ca si oamenii aia au o familie la care ar ajunge daca nu v-ati mai face voi cumparaturile in ultimul moment si n-ati mai fi producatori de profit handralailor hypermarchisti?
Hei, voi, credinciosilor, eu am un disclaimer, am spus ca nu cred, macar, n-am de ce sa ma simt vinovata pentru nimic din ceea ce am facut in aceasta saptamana obisnuita pentru mine.
Dar voi, voi, cei care va bateti cu pumnul in piept si nu-mi intelegeti realismul si umanul asta cu tenta negativa, inainte de a arunca o piatra, ia, ganditi-va ... cat de buni ati fost in postul asta? Cum ati respectat Saptamana asta Mare? Cat de mult v-ati abtinut de la a minti, a invidia, a injura sau a face sex? N-ati mancat carne, branza, lapte, oua? Saptamana asta nu v-ati pus otet in salata si n-ati mancat peste si v-ati uitat pe toate etichetele sa vedeti daca vreunul din ingrediente ar dauna credintei voastre? Crochetele alea au ou pe ele!? JOS MAINILE! Step away from the food, dudes, it hurts your beliefs!!!!!!!!

Stii, Andrei, pentru ca vorbeam cu tine:
MiezuRau: Christos a inviat, kid. Nu fii aiurea, nici eu nu sunt credincioasa, dar respecta-i pe cei care sunt. It's all about tolerance.
E pacat sa nu ii respecti pe cei care inca reusesc sa treaca de pragmatism si sa creada. Poate ca unii sunt naivi, poate altii o fac pentru ca asa au fost educati, poate doar sunt ignoranti, call them as you'd like.
E pacat sa nu ii respecti pe cei care inca au, asa cum s-a exprimat Vera aseara, credinta in suflet. Va respect pe voi, oricum ar fi credinta voastra, nu ma angrenez in discutii despre religie [multa dreptate are Lucian cand spune ca nu e sanatos sa discuti despre religie, politica si fotbal] si nu contest nimic din ceea ce sustineti. Nu este afacerea mea aici, ideea asta de credinta este taskul fiecaruia dintre noi si fiecare si-l manageuieste dupa cum il taie mintea si sufletul.

In perioada in care eram credincioasa ma gandeam mult inainte de a face ceva, macar cat tineam post. Ma spovedeam cu sufletul si simteam fiori cand primeam impartasania. Cantam Prohodul in Vinerea Mare si cand aprindeam lumanarea in noaptea Invierii simteam o caldura deosebita. De asta spun ca nu ma laud cu non-credinta mea. Pentru pustanii de varsta mea e un trend sa fii ateu. Mie imi pare rau ca sunt atee. Imi pare rau ca nu mai sunt capabila sa simt asa ceva, imi pare rau ca am pierdut soiul asta de intensitate.

Chapeau, credinciosilor! Jos palaria pentru un Paste linistit!
Ca sa fie totul complet[/x], Winampul meu zice ceva de Original Sin. Asculta, deci, Elton John - Original Sin.

Sshhtt ...
Observa, am pus fiecare litera de doua ori. O data pt tine, o data pt mine.

Asa cum de doua ori mai mult imi doresc acum sa fie liniste, muzica sa fie si ea linistita, cuvintele din jur sa fie date la volum mic, gandurile sa fie mai putin galagioase, oamenii sa mearga mai incet, iar claxoanele, aceasta unealta a maniei moderne ... sa nu mai existe.
Asa cum de doua ori vreau sa zambeasca fiecare dintre noi cand vede ceva frumos, cat de marunt ar fi el, iar in felul asta sa fie si acest ceva de doua ori mai frumos prin onoarea zambetelor noastre duble.
Asa cum de doua ori mai tare imi doresc uneori sa taci. Tot pentru liniste.
Asa cum de doua ori mai puternic imi e sentimentul de neliniste cand e prea multa liniste...

Nu stiu, intelegi? Diversitate... Mmmnu, asta e alt subiect. :)
Aici iti vorbesc despre un confort duplicitar ... De doua ori doi egal "noi". De doua ori tu, de doua ori eu, de doua ori linistea si confortul asta. De doua ori aceeasi melodie, dar gandeste-te ca e de doua ori dansata, de doua ori traita, de doua ori zambita.
De doua ori mai multe cuvinte, de doua ori mai multi pasi de dans, de doua ori mai multa energie.

Asculta: Black Machine - Jazz Machine

E o melodie anti liniste, dar macar e fara cuvinte. :)

Pana una-alta, una peste altu`, vorba [vedetei :P] Nasta, o sa revin cu indemnul pe care vi-l dadeam in blogul din ziua de Craciun...

De Sarbatorile astea ... mergeti acasa!
Sa aveti parte de liniste, de oameni si de putin timp numai pentru voi, de cateva momente pe care sa le dedicati credintei sau nu, daca nu exista aceasta credinta. Dar aveti grija sa fie un timp al vostru. Am senzatia ca suntem din ce in ce mai obositi de claxoane, de lucruri pe care le facem pentru ca trebuie sa le facem, chiar si de oameni, de toate maruntisurile care ne cresteaza fruntea din ce in ce mai adanc la varste din ce in ce mai mici.
Ia-ti 5 minute de liniste cu tine insuti, deci. Porunceste lumii sa taca si traieste-te!

Paste fericit!

Baiatul acela smecher, cu stil propriu si personal, vulgar, dar care are el ceva care atrage, iar eu chiar aleg sa-l promovez aici, Nico, mi-a adus in minte o afirmatie pe care eu nu stiam de unde sa o iau dar care in mintea mea era o replica draguta la ideea cum ca un trend de pe Bursa poate fi aplicat si in viata;

replica asta, zice Nico, "e o vorba din "copiii de la 402" desenul ala de pe Fox Kids:

"eu nu urmez tendintele, eu le stabilesc"."


Asadar, daca as transforma ideea cu trendul care nu poate fi pus sa mearga inapoi intr-o, hmm, sa-i spunem "lectie de viata", as putea spune ca daca trendul tot nu mai poate fi dat inapoi, atunci macar stii ca il poti urma si te poti mula pe situatia lasata de el in urma.
[cica trendul e ca dara aia pe care o lasa un melc prin curte, auzi comparatie aici :))]
Nu stiu, sunt sincera si extraordinar de inocenta [si rasfatata, de altfel :D] cand iti clipesc des si-ti spun ca nu ma pricep eu la chestiile astea cu Bursa ... :) ... sunt pasiunea altcuiva ... dar sunt convinsa ca voi pricepe eu ce si cum pana la urma si ma voi plimba dupa trendul asta pana o sa, pana o sa... Nu stiu, o sa vad eu ce si cum.

Foto: Parazitand, by Miez.

Si totusi, ca sa fiu rebela [si neaparat fara cauza! :))] pana la capat, sustin sus si tare ca viata aceasta, darlings...
uite, puff!, nu este chiar ca Bursa ...

"eu nu urmez tendintele, eu le stabilesc"! :)

Ce-am facut cu Miez, ma intrebi, prietene.

Pai, Miezu` a trecut prin niste situatii si a mai crescut.
Acum Miezu` gandeste mult, atat de mult ca da pe afara uneori si incepe sa isi dea seama ca degeaba viseaza la nemurirea sufletului, pentru ca si ala moare odata cu tine.
Ce-am mai facut cu Miezu` pe care il stiai tu? Pai, da, people change. Deal with it. :)
Si, stii ce o sa mai fac cu Miezu`? O sa il invat bine de tot, odata pentru intotdeauna, ca e bine ca pentru anumite lucruri sa mai ai macar uneori si putina rabdare. O sa-l mai invat sa actioneze cu calm, sa nu mai fie asa copil impulsiv si sa pastreze tonul la un nivel diplomat al conversatiei. O sa-l mai invat sa taca si sa asculte mai mult. O sa mai invat pe copilul Miez sa planga din nou cu greutate, prea s-a obisnuit cu prostiile astea muieresti si care nu ii stau bine pe mutra vesela.
Si ce-o sa pastrez? O sa pastrez in continuare convingerea ca pot sa fac un lucru bun din orice ghemotoc de hartie, ca pot sa transform un arbust amarat intr-un stejar jmen.

Smechera, hihi. :)

Foto by EL.

Imaginea asta, asa cum e ea, simpla si care in aparenta nu ar putea exprima mare lucru, da, exact imaginea asta, exprima ceva. E drept, nu puteti simti ce simt eu cand ma uit la ea, asa cum nici eu nu pot banui la ce se gandeste fiecare dintre voi cand vede o poza in care tin eu o floare in mana.
Pentru mine, poza asta e o bucata de liniste amestecata cu o durere de stomac. E un strop de "haaai, bucura-te de acum!" cu "hai, of, lasa sa treaca...", un mix nenorocit de stari de toate culorile si aromele, de soare amestecat cu nori, de vant rece cu o colina care tine adapost, de bine cu putina agitatie.
Poza asta imi mai aduce aminte de frig si lacrimi, de raceala si alte lacrimi, de tremurat si tristete, de ceva ce vreau sa repar si nu pot. Nu poti sa repari oameni, ai dreptate, copilule, dar poti sa ii ajuti, atat timp cat ai parte de putina acceptare din partea lor. Poti sa le fii alaturi si sa zambesti, poti macar sa ii fortezi sa faca poze in care sa zambeasca si apoi sa le spui ca trebuie sa-si intipareasca fotografia asta pe figura si sa o poarte ca pe o mantie. Nu ca pe o masca, ci ca pe o mantie care se muleaza pe stapanul ei...

Daca e ceva care sa ma doara ingrozitor de tare e sa pierd, orice. Dar cred ca cel mai tare ma zgarie pe suflet neputinta. Neputinta asta se prezinta sub 2 forme: fie nu am cu ce sa ajut, fie nu imi este permis sa ajut, a doua situatie devenind si mai deranjanta cand imi stau cuvintele pe limba si efectiv nu am voie sa le pronunt sau cand imbratisarile mi se pierd in cearsafuri si in lacrimi pe care tu nu vei avea vreodata voie sa le vezi.

Da, poza asta trebuia sa fie ceva artistic, sa poarte apelativul "frumoasa" si atat.
Dar poza asta, de cand am facut-o si pana acum, s-a transformat in ceva intens ... putin dureros pe alocuri, cu zambete, extreme, cu stropi de adrenalina cuplati cu raze de liniste.

Dupa lupte seculare... Am din nou PC. :) Ideea este ca m-am chinuit sa nu scriu, dar am cazut prada hartiei si pixului and enjoyed every damn moment of the relief.

Azi nu mai scriu chestii detaliate. Dar am sa va spun ca sunt fericita. Ca am parte de cativa stropi de liniste, ca zambesc din nou si din ce in ce mai des, ca ... mda, ce aiurea sunt, nu? Eu oricum zambesc tot timpul, e un atu pe care il utilizez ca pe o reala arma...
Eh, esential este ca imi este bine. Imi e soare tot timpul si nu ma mai doare capul [chiar, non-metaforic vorbind, mi s-au rarit durerile de cap si nu mai am pastile in geanta :)].
Pot sa ma bucur si daca ploua, pentru ca stiu ca soarele este ala pe care ni-l facem noi; pentru ca stiu ca si daca ploua poti sa te bucuri de o plimbare frumoasa - cat a plouat zilele astea am mers numai fara umbrela spre si dinspre serviciu. M-am ascuns sub un pom sau sub o streasina, am mers repede si am facut febra musculara, dar macar am respirat aer de dupa ploaie si m-am felicitat ca datorita umezelii mi s-au format carlionti si ca arat ca un copil de scoala generala imbracat in costum [in stilul meu, office-rock :))].
Poate e doar primavara, poate ma bucur de oamenii din jur, poate ma bucur ca il mangai pe motanul Mishu, poate sunt fericita ca mi-am reparat calculatorul, poate imi place ca-mi ascult din nou muzica, poate ca ma simt libera, poate ca ma simt legata intr-un mod foarte ... foarte liber. :)

Si, in cinstea ideii de a fi free, de a fi 1, una, unul, inaugurez o noua bucatica de carton, intitulata free (2).

Si sa stiti ca zambesc.

Des.

Da, am primit raspunsul, nu plec in Africa. Merci pt sustinere. :)

In alta ordine a ideilor, I feel like driving. Da, e adevarat ca nu am carnet si nu cunosc senzatia vitezei, mai ales ca nu am pus niciodata mana pe volan pentru a fi putin smechera [si lipsita de sens] inainte de a sti cu ce se mananca faza asta, dar cred ca mi-ar placea tare mult.

Soooo, what's new?

Pai, e nou ca nu am calculator de vreo 2 saptamani. De aia nu mai scriu. Nu m-am suparat pe nimeni si, nu, nu ma mai intrebati, nu tin pe nimeni pe invisible. Ma zbat sa salvez ce aveam pe hdd, texte, poze si poate niste muzica si niste alte chestii importante gen tot ce am lucrat in facultate&pt masterat, proiecte, referate, lucrare de licenta, mda, prostii din astea. Ma ajuta amicul Urs si-o sa fie bine. Tks, kid :)

A, ca veni vorba, mai e nou un statut de single, e in actualitate si incerc sa ma acomodez cu el discutand cu oameni, vizionand meciuri de fotbal [anything, as much as possible :D], cunoscand, dansand, band whiskey, band suc de mere pt ca arata a whiskey [p-asta am auzit-o de curand], cumparand pantofi, schimband look [am primit un telefon cand eram la coafor si la auzul locatiei mele interlocutorul a pufnit in ras. Dar pe urma am vb din nou de fotbal si s-au calmat apele :))] si alte chestii din astea de muiere deprimata. Glumesc, ma simt bine. :) Am fost chiar ceruta si de nevasta in perioada asta, deci o duc ok. Dar sa stiti, daca pana la 28 de ani nu ma ia nimeni, il iau eu pe Andrei - daca mai e valabil, ca el atunci o sa faca 30 si chiar ca nu-l mai ia nimeni. :)))) Love :P

Pai, ce sa mai fie nou? Cam atat. Imi doresc sa plec la munte si sa ajung sa vad marea, dar neaparat in Vama, mai ales pt ca am vazut la stiri ca se prabuseste faleza si se pierde din plaja, imi doresc sa ma dau in leagan si sa cobor cu bicicleta pe dealurile din Carol - e plin de iarba, aluneci ca nebunul la vale, viteza, muzica in casti ... aaaa ... o nebunie de senzatie ...

Stiti cum sunt zilele astea? Zambesc. E adevarat, desi primesc vesti nu tocmai bune si ma intristez intr-un fel sau altul - macar din empatie si tot ma simt putin gri, nu ma pot abtine sa nu ma simt free (1 - soon to be all mine).

Nu stiti voi, dar e o senzatie placuta.

Chhers, darlings. :)

Vampirul de suflete esti tu.
Vampirul meu de suflet.
Sau vampirul sufletului meu... esti tu, cel mai cald om cu sange rece pe care l-am cunoscut vreodata.
Voi stiti cum arata un vampir de suflete? Are zambetul larg si ranjeste de fiecare data din tot sufletul cand i-l pun pe al meu pe tava. Din cand in cand ii dau bucati din mine, sa ma vada, sa ma citeasca, sa ma studieze, sa se incalzeasca si sa ma asculte, sa fie acolo langa el, langa mine ... de fiecare data cand ii simt nevoia.

De vampirul de suflete te atasezi, iti creezi o reala dependenta din a-l simti langa tine. De vampirul asta iti e teama, intr-un fel. Iti e teama ca intr-o zi nu ti-ar mai zambi sau ca nu ar mai avea la indemana cuvintele alea care te calmeaza de fiecare data, orice nebunie mi-ar nazari mie prin creieri. Asculta si tempereaza, zambeste si rade, ne mulam pe stari de spirit ca doua bucati de plastilina.

E frumos sa ai prieteni, sa stiti. Degeaba sunt oameni care nu inteleg de ce simt nevoia sa tin alti oameni pe langa mine, eu ma hranesc cu zambete si cu stari de spirit asa cum altii se uita la filme porno.

Am un hobby, sa zicem. In realitate, e o pasiune, un semn de egoism, o reala obsesie pentru ceea ce inseamna sanatatea comunicarii interpersonale.

Sufixului meu, 3 cuvinte: you rock, dude!