Tu ce-ti doresti sa vezi in poza asta?

Imaginea asta, asa cum e ea, simpla si care in aparenta nu ar putea exprima mare lucru, da, exact imaginea asta, exprima ceva. E drept, nu puteti simti ce simt eu cand ma uit la ea, asa cum nici eu nu pot banui la ce se gandeste fiecare dintre voi cand vede o poza in care tin eu o floare in mana.
Pentru mine, poza asta e o bucata de liniste amestecata cu o durere de stomac. E un strop de "haaai, bucura-te de acum!" cu "hai, of, lasa sa treaca...", un mix nenorocit de stari de toate culorile si aromele, de soare amestecat cu nori, de vant rece cu o colina care tine adapost, de bine cu putina agitatie.
Poza asta imi mai aduce aminte de frig si lacrimi, de raceala si alte lacrimi, de tremurat si tristete, de ceva ce vreau sa repar si nu pot. Nu poti sa repari oameni, ai dreptate, copilule, dar poti sa ii ajuti, atat timp cat ai parte de putina acceptare din partea lor. Poti sa le fii alaturi si sa zambesti, poti macar sa ii fortezi sa faca poze in care sa zambeasca si apoi sa le spui ca trebuie sa-si intipareasca fotografia asta pe figura si sa o poarte ca pe o mantie. Nu ca pe o masca, ci ca pe o mantie care se muleaza pe stapanul ei...

Daca e ceva care sa ma doara ingrozitor de tare e sa pierd, orice. Dar cred ca cel mai tare ma zgarie pe suflet neputinta. Neputinta asta se prezinta sub 2 forme: fie nu am cu ce sa ajut, fie nu imi este permis sa ajut, a doua situatie devenind si mai deranjanta cand imi stau cuvintele pe limba si efectiv nu am voie sa le pronunt sau cand imbratisarile mi se pierd in cearsafuri si in lacrimi pe care tu nu vei avea vreodata voie sa le vezi.

Da, poza asta trebuia sa fie ceva artistic, sa poarte apelativul "frumoasa" si atat.
Dar poza asta, de cand am facut-o si pana acum, s-a transformat in ceva intens ... putin dureros pe alocuri, cu zambete, extreme, cu stropi de adrenalina cuplati cu raze de liniste.