Probabil ca daca m-as plange acum ca sunt obosita ati incepe sa aruncati cu pietre. Stiu, cu totii suntem. Fizic, psihic, uatevar makes you happy.
Nu stiu ce-ar trebui sa scriu, asta e unul din blogurile facute din dorinta de a refula intr-un fel. Da, refulare ii zice.
Muncesc de la 9 dimineata pana la 6, uneori, 7, 8 sau chiar 9 seara, vorbesc la telefon, comunic, semnez, duc la semnat, stampilez, mananc, dar 80% din timp lucrez numai pe computer; de ce ajung atunci tot in fata tastaturii? Te rog, explica-mi ca si cum as fi un copil de 3 ani [replica nu imi apartine, e adresata de Gerard Depardieu unui copil de 8 ani, intr-un film de duminica].
Pai, eu zic ca ajung, pt ca daca nu ies pe nicaieri, cat de obosita as fi, tot n-as suporta sa vin acasa, sa dorm si sa mananc. As avea sentimentul ca nu fac nimic altceva decat sa merg la serviciu. Unde ma simt bine, nimic de zis, echipa e simpatica si jobul mi se potriveste, dar tot timpul sunt constienta de faptul ca este, totusi, un serviciu.
Asa ca ajung tot la tzacanit de butoane, la obosit ochi pe pagini de net, la linistit urechi cu niste muzica si la purtat discutii cu alti oameni decat cei pe care ii vad ziua.
It's my second life. Chiar, mi-as face cont pe Second Life. Si ma tenteaza un alt joc de cateva zile incoace. Cred ca mi-as lua concediu ca sa-l joc :)), am mania asta a lucrurilor pe care trebuie, trebuie, TREBUIE sa le termin si mai si detin ditamai procentul de incapatanare care nu ma lasa sa iau fiecare lucru pe rand.
Pai... avem de savurat. Categoric, e cuvantul zilei. Zilei de maine, pe cea de azi n-am simtit-o cum s-a dus si uite-asa ne facem oameni mari ...
Apropos de savurat.
Va invit sa intrati in studioul urechilor mele.
Sit back, relax, have a good time.
Ascultati.
Mandalay - Beautiful
Ca de obicei, nu ma intereseaza sa vedeti un videoclip misto, ci doar sa ascultati un instrumental frumos. Si o voce pe masura. Poate si versurile. E un video facut de niste studenti, still, good job.
Nu stiu ce-ar trebui sa scriu, asta e unul din blogurile facute din dorinta de a refula intr-un fel. Da, refulare ii zice.
Muncesc de la 9 dimineata pana la 6, uneori, 7, 8 sau chiar 9 seara, vorbesc la telefon, comunic, semnez, duc la semnat, stampilez, mananc, dar 80% din timp lucrez numai pe computer; de ce ajung atunci tot in fata tastaturii? Te rog, explica-mi ca si cum as fi un copil de 3 ani [replica nu imi apartine, e adresata de Gerard Depardieu unui copil de 8 ani, intr-un film de duminica].
Pai, eu zic ca ajung, pt ca daca nu ies pe nicaieri, cat de obosita as fi, tot n-as suporta sa vin acasa, sa dorm si sa mananc. As avea sentimentul ca nu fac nimic altceva decat sa merg la serviciu. Unde ma simt bine, nimic de zis, echipa e simpatica si jobul mi se potriveste, dar tot timpul sunt constienta de faptul ca este, totusi, un serviciu.
Asa ca ajung tot la tzacanit de butoane, la obosit ochi pe pagini de net, la linistit urechi cu niste muzica si la purtat discutii cu alti oameni decat cei pe care ii vad ziua.
It's my second life. Chiar, mi-as face cont pe Second Life. Si ma tenteaza un alt joc de cateva zile incoace. Cred ca mi-as lua concediu ca sa-l joc :)), am mania asta a lucrurilor pe care trebuie, trebuie, TREBUIE sa le termin si mai si detin ditamai procentul de incapatanare care nu ma lasa sa iau fiecare lucru pe rand.
Pai... avem de savurat. Categoric, e cuvantul zilei. Zilei de maine, pe cea de azi n-am simtit-o cum s-a dus si uite-asa ne facem oameni mari ...
Apropos de savurat.
Va invit sa intrati in studioul urechilor mele.
Sit back, relax, have a good time.
Ascultati.
Mandalay - Beautiful
Ca de obicei, nu ma intereseaza sa vedeti un videoclip misto, ci doar sa ascultati un instrumental frumos. Si o voce pe masura. Poate si versurile. E un video facut de niste studenti, still, good job.
1 alarm clocks:
mie-mi place mai mult replica din Philadelphia, Denzel Washington: explain it to me like i'm a 6 year old (3 e cam putin, nu? :P)
Post a Comment