Despre industria constructiilor de echipe

In weekend-ul care tocmai se incheie am avut parte de ceea ce scriam ca se va intampla in postarea de aici.

Prezentari, oameni, powerpoint, gesticulari, slide-uri incarcate cu cifre, discutii, cuvinte bolduite, opinii contradictorii, maini ridicate sau nu, clarificari; deci a fost cum trebuie sa fie, mult si lung si informativ si de gandit si ... da, vom vedea.

Cineva interesant ne-a spus ca cea mai importanta componenta este echipa. Asa ca oricat de mult ar conta cifrele si targetul de facut, mai mult decat orice altceva, acolo au fost oameni.

Oamenii mei frumosi cu care tot plec din loc in loc din cand in cand, alaturi de alti oameni frumosi, pe care desi nu ii cunosc pe fiecare in parte in detaliile acelea care sa le faca ADN-ul ultra genial de unic, i-am vazut de la distanta ca s-au simtit bine. Impreuna ne-am bucurat de ninsoarea cu fulgi mari pe care am prins-o vineri seara si sambata mai toata ziua, de vinul fiert, de focul de tabara si de chitara, de vremea de azi, de echitatie si tiroliana si tras cu arcul si de miile de poze, de petreceri, de karaoke, de costumele improvizate, de costumele pregatite, de bataia cu zapada, de cerb si caprioara, de soarele aproape caldutz, poate chiar si de ger, pt felul in care ne scartaia zapada sub picioare. Si de fapt, cred ca cel mai tare ne-am bucurat de faptul ca am fost oameni printre oameni. Aseara, la mini after party-ul improvizat in una din camerele vilei am avut placerea sa am parte de auzul unui amalgam de cuvinte, venite pe voci diferite ..."echipa", "spirit", "mandrie". Va pup, bah! :D

Am vazut zambete. FOARTETAREFRATE! : )

Iar eu, pentru ca eu sunt Miezu` si nimeni altcineva [:D], eu am facut noapte alba si am plecat cativa km pe jos pana la castelul Bran si inapoi, pe un ger nemernic de -23grade, unde pizzeria la care visau doi dintre colegii mei infometati era, evident, inchisa [la 7 dimineata :))], dar unde am gasit ciocolata calda la non-stop si a fost mai bine, apoi am stat intr-un hamac putin de tot, dar am admirat rasaritul peste Piatra Craiului si a fost genial si multumesc, I still got it, the smile. : )

Ca sunete, azi va las cu ceva primit de muuuult de tot de la prietenul Horia. E o idee muzicala care mi-a venit in minte undeva de dimineata si desi nu se potriveste cu ce s-a intamplat in acest weekend, pica pe starea pe care o aveam in autocar la intoarcere, cand desi lesinam de somn, imi batea soarele pe fata si nu puteam sa adorm, la un moment dat mi-am pus castile in urechi si am lasat sa curga aceasta melodie, am inchis ochii si am zambit.

Roadkill- Dubfire (Edx's Acapulco At Night Remix)

Ne apropiem de ziua de luni; am acumulat 11 ore de somn in 4 zile si 3 nopti ... sa fie somnul usor, imi doresc. : )