Cine cunoaste un pic din mine probabil stie ca imi plac paianjenii foarte mult.
Ma tot uit pe foile astea imprastiate pe birou, pe imprimanta, pe monitor, uneori chiar nu reusesc sa gasesc mouse-ul (si are cablu, la dracul) de atatea foi. Ma uit peste ele si brusc imi distrage atentia cate un tantar, pica ametit peste ele; Doamne, ador pastilele alea care-i omoara.
Ma gandesc de foarte mult timp sa imi iau unul, dar inca stau cu ai mei si cred ca mama ar prefera sa plec eu decat sa aduc asa ceva la ea in casa. Ma gandeam acum [desigur, orice pauza de la invatat e binevenita :D] ca mi-ar placea sa ma ridic de la biroul asta inghesuit si sa ma duc sa-l mai hranesc cu cate un tantar din asta ametit.
Sa-l cheme Mitriţă, un nume deosebit de neobisnuit pentru un paianjen, recunosc, dar imi aduce aminte de ceva din copilarie (inca nu am descoperit despre ce e vorba). Si sa-l alint Mimi... well... hell, that`s not nice : ))
Imi place numele asta, pt ca in copilarie m-am si indragostit de paianjeni, cand ma alerga Radu, varul meu, cu un desfacator din ala de sticle care avea un paianjen mare pe el, cu par si tot, si care parea f real. Dupa indelungi plangeri la mama, care nu facea decat sa-mi spuna ca ea nu se baga in joaca noastra (la un moment dat, daca vedeam ca nu merge, ma tavaleam pe jos - that was fun : ))) si ca trebuie sa-mi rezolv singura problemele, iata cum am hotarat eu sa ma razbun pe el: am cautat cel mai mare paianjen din curtea in care ne jucam si i l-am pus lui Radu pe ceafa, apoi micutzul i-a alunecat in tricou.
In momentul ala, temerea s-a transferat la varu-miu and victory was mine! muhahaaaaaaaa : ))

O surpriza:

: )

Cum sa faci un miez fericit.
Ai nevoie de:
Ø Un sac de pastile de tantari;
Ø O cisterna de Cola;
Ø Un aparat de aer conditionat cu filtru health;
Ø Un coş de mini – croissante cu ciocolata;
Ø O galeata de Finetti;
Ø Discografia Sade;
Ø Un sclav care sa faca lucruri neplacute pentru miez, de exemplu, sa mearga in locul sau la serviciu sau sa compuna inca 50 de pagini pentru lucrarea de licenta;
Ø O piscina pozitionata in mijlocul incaperii.
Mix them all together si o sa fabrici un miez fericit.

Exact, da copy/paste si da-l mai departe pana se gaseste un om care sa ofere o solutie.

O floare rosie pentru Sara!

La 6 ani, Sara stie sa spuna Le-u-ce-mi-e... SARA TIPONUT - o fetita de numai 6 ani, diagnostica cu leucemie la 1 an si 8 luni a reusit in urma tratamentului sa le ofere parintilor speranta ca o vor vedea mare. I s-a spus ca e vindecata, si totusi....in urma cu 3 saptamani, in urma unui set de analize, s-a ajuns la concluzia ca boala a recidivat. Fetita se afla acum sub tratament cu citostatice si transfuzii de sange (zilnic) la Spitalul de copii din Oradea. Insa nu se mai gaseste sange compatibil cu cel al fetitei. Sara are nevoie de grupa A2 negativ, in ultima instanta fiind acceptata si grupa O1 negativ. Astazi, Sara are nevoie de tine. Gandurile tale bune nu sunt de ajuns, ea are nevoie de sangele tau pentru a trai.
Invat-o pe Sara sa spuna zambind Via-ta...
Verifica inainte sa donezi: Adi Tiponut - 0740 918328 (tatal fetitei) Cornel Darvasan - 0740 116 199 [ galerie foto ] [ noutati ] [ promoveaza cazul ]

Despre concerte.
Despre Cokelive, deci [Horia, o sa mori pt ticul asta verbal pe care mi l-ai transmis].
Locul e foarte tare pt concerte, departe de civilizatie si potrivit tipului de formatii prezente. Nu mi-a placut publicul. Preturile la bauturile nealcoolice sunt ok, tin minte ca am fost la DJ Krush, in Fratelli Studios si am baut Cola de 0,25 ml de 100 de mii, dar nu mi s-a parut ca ar avea alt gust decat aia de la colt. Cine stie, poate n-am degustat-o eu corespunzator... Asa. Berea e mica si cu spuma foarte multa.
Acuma despre privighetori.
Despre Backyard Babies, ascultati de pe dig, in timp ce mergi, preferabil fiind sa se mearga cu capul in soarele cel mai soare, tinuta trebuie sa fie neaparat neagra, complet, fara nimic pe cap si avand iluzia unei oaze sau a unui corcodus din cand in cand, totul formandu-se pe baza lesinului resimtit puternic prin creierii fierti de canicula - bine ca e Andrei mai inalt si-am mers in umbra lui un timp : )). Si bine c-am avut inspiratia sa luam o sticla de apa :, macar.
Despre The Rasmus, mi-a placut gagiul, cu freza lui, cu tot, a cantat bine, au cantat toti, a tinut sa precizeze ca a filmat videoclipul pt „In The Shadows” in Romania, cu actori romani si ca s-au simtit cu totii f bine la noi aici. Dar a stricat totul cand a zis ca ei in fiecare tara in care merg canta ceva de acolo si apoi s-a scuzat ca nu prea a mers la scoala si ca din Romania nu stie decat „The Numa Numa song” si a si cantat o bucata. Buuuuuuuuuuuu!!!!!!
La restu` nu m-am agitat f tare – chillin` pe iarba cu capul pe rucsacul Paulei ruleaza – Musti facand poze lumii, eu in toate apar cu mancare in mana, in gura, pe fata, pe mine, etc.
Despre Prodigy. La Prodigy nu se sta pe jos; se sare si se agita interiorul corpului uman bine de tot pana se face terci de oboseala, totul transformandu-se intr-un mare orgasm dansant. Deci la Prodigy se mai primesc coate in falci, umeri sau rinichi, se mai ramane fara voce sau se contureaza dureri de cap, dar trec pana ne maritam [nu-i asa, Adina? :*].
Despre Vanilla Ice. Se urmaresc pitzipoance pe scena, pustoaice romance scapate de acasa si care dau din acelea pe acelasi penibil Vanilla Ice ca-n anii 90. Nu prea-i iese combinatia „harcor”, gen Limp Bizkit, asa. Deci la Vanilla Ice se pleaca acasa, sfatul meu.
Ma duc si azi, Incubus+Miez=love.

Cuvintele sunt de prisos. : )

Trebuie timp, pt ca altfel dam pe afara. Trebuie timp sa vedem, sa auzim, sa respiram. Ne trebuie timp sa ne tinem de mana, sa admiram, sa indragim. Trebuie timp sa ascultam. Trebuie timp sa avem rabdare, sa fim buni, sa fim rai. Sa ne razbunam, sa tipam, sa plangem. Sa cantam, sa citim, sa scriem. Sa fim de acord, sa ridicam tonul, sa argumentam.
Trebuie timp sa fim oameni unii cu ceilalti. Ne trebuie atat de mult timp sa facem asta, incat nici timpul cel mai timp nu ne-ar ajunge. Avem timp exact atat cat sa ne ridicam pe picioare, intocmai puiului de caprioara. Avem timpul limitat pentru ca ne dorim sa evoluam - poate ca asta e motivul; dar nu stim sa-l utilizam – dupa ce ca mai e si putin, nu? Ne autolimitam pentru ca spunem „nu pot”.
Avem timp pentru toate - cum spunea domnul Paler, odihneasca-se in pace.
Avem?
Bai ... da. Putem. Poti. Pot.

Stau in pijama de cand m-am trezit, adica nu de foarte mult timp. A trecut Alina pe aici pe la 1, ce bine, altfel dormeam si acum.
N-am facut mai nimic pana acum, s-au dus doua zile din saptamana programata lucrarii de diploma si s-au dus degeaba. Am reusit insa sa-i trimit lui Eve tot ce aveam pe pc legat de licenta, nu de alta, dar cred ca placa mea video is waving goodbye si eu ma umplu de draci. Inca nu am reusit sa-mi dau seama de ce mama dracului se intampla asta, pentru ca nu utilizez jocurile pe calculator, Zuma ce ma mai prindea in trecut, am jucat doua luni de NFS 2 si atat; banuiesc ca nu este fan Family Guy, Seinfeld, Lost, Prison Break ori sau ce porcarii [glumesc, fac misto, etc, chiar imi plac] mai vizionez eu. Poate ca de asta.

Na, acuma nu mai pot sa scriu, s-a trezit ea repede sa-mi aduca aminte ca ma calmez cu Guns, am dat J in winamp si mi-a trecut.
Pup Eve.

~ De fiecare data cand ascult inceputul de la Freelove, a celor de la Depeche, ma ia cu chills down my spine. ~
Cand vreau sa postez un comentariu mi se da posibilitatea de a-mi alege identitatea. Zambesc de fiecare data si ma rezum la a introduce lunga mea adresa de e-mail. Numai ca mai stau uneori si ma gandesc ce frumos mi s-ar parea ca azi sa fiu soldat, maine comandant de unitate, mai pe seara dansatoare-n pub italian si tot asa. In felul asta as cunoaste mii de oameni, zeci de mii, ah, heaven. : )
Daca totusi as prinde pestisorul poleit cu hAur, `ca-tz-ash, iar acesta mi-ar darui o alta identitate in locul celei pe care o am pt o zi, cred ca as alege sa fiu [acuma fac o pauza si ma gandesc, revin in cateva minute. Aha, gata; nu, nu e gata... da, gata!] Alexandre Graham Bell, as inventa telefonul si-apoi i-as da un telefon maica-mii si i-as spune ca dupa licenta ma duc la munte sa fac bungee! :D
Somn de voie.

inteleg ca messengeru` e o forma de comunicare ieftina, adica moka, dar daca vorbesti ceva cu un om si discutia devine un pic mai aprinsa [adica not the usual crap we usually use it for] este foarte probabil ca respectiva persoana sa inteleaga cu totul altceva, decat ceea ce doresti tu sa transmiti. asta prin prisma faptului ca nu percepe restul semnalelor care insotesc de obicei un mesaj, astfel ca discutia poate deriva intr-un mare rahat. asta una.
a doua. daca tot ai ceva mai serios de comunicat, iti imprumut eu 30 de mii sa te duci la o cola la jumate in cismigiu si sa iesi dracului din casa, televizorul prosteste, calculatorul prosteste, internetul creaza dependenta.
a treia. chiar si atunci cand vrei sa insulti un om, exista posibilitatea de a face acest lucru intr-un mod civilizat, daca nu [si asta in mod cert] pt respectivul individ, macar pt a te respecta pe tine si a avea satisfactia lucrurului bine facut, indiferent de natura acestuia. primul pas este acela ca daca tot ii zici ca e de rahat, macar spune-i-o cu toata gura, ca sa simta nenorocitul ca esti furios, orgolios, complexat, etc.
[acest punct trei s-a nascut in urma ideii ca furia este inutila, mai degraba pierzi timp pretios din rezolvarea problemei decat sa te angajezi la "reparatii orgolii".]
a patra. pentru ca n-am mereu rabdare sa oblojesc pe altii, le mai am si eu pe ale mele, pentru ca mi-e sila de slabiciuni si de oameni slabi, pentru ca merit mai multe decat crezi.
piss off and piss out.

Din ciclul „eu ma uit pe strada si va povestesc voua ce vad”, eram azi in statia lui 32, la Unirea, asteptam tramvaiul 7. Care tramvai 7 vine o data pe ora si atunci vatmanul face pauza inca juma de ora.
Asa. Ma uitam la oameni, uameni, omi si oame si la un moment dat mi-a sarit in ochi un tramvai cu model pe el, pe care scria mare: „codename: rahova”. Mai sa fie, imi zic, a devenit Rahova cartier de zerozeroşaptişti si nu stiu eu... Ma uit cu mai multa atentie si vad niste parteneri, Primaria Sectorului 5, British Council, Liceul Dimitrie Bolintineanu – felicitari, n-am prea vazut sigle de liceu pe tramvaie, cu atat mai putin sa se implice in programe de genul. Programul despre care se scria pe tramvai se numeste „va urma” si reprezinta miscarea de regenerare urbana si culturala pt zona Uranus-Rahova din Bucuresti. „va urma” vrea sa scoata orasul din anonimat si sa-i redea stralucirea, apoi sa iasa cu el in lume. Asa scrie pe site. Detalii aici: http://www.vaurma.ro/
Imi place ideea, e o zona cu potential, dar din cauza mizeriei si a constructiilor aflate in paragina isi pierde mult din stralucire. Chiar sper sa se faca treaba si sa nu se piarda din bani pe drum, asa cum se cam intampla cu multe „proiecte de urbanizare”.

Dragi prieteni,
v-am adunat acilea ca sa va dau de veste ca vara aceasta o sa traiesc life to the fullest. Pentru ca vreau, pot si merit, ca sa-l parafrazez pe Piticu`, un clasic, de altfel, intotdeauna in devenire.
Inainte de toate, am cumparat un caiet pe care il voi umple cu exercitii grilicioase pentru licenta. Am facut asta azi - sper sa nu fie cu jinx, pentru ca l-am luat inaintea ultimului examen – de maine.
Apoi vreau sa va mai spun ca azi mi-a fost dor de ceva soft si elegant, asa ca m-am aranjat, mi-am vizitat viitoarele foste colege de serviciu, m-am plimbat cu taxiul si-apoi am ascultat Norah Jones si-am mancat inghetata din aia buna toata seara. Acum ma duc sa fac un bubble bath, pentru ca vreau, pot si merit.

[m-a terminat sesiunea asta, chiar nu mai pot. Am nevoie de ochelari, ma doare spatele si n-am decat definitii in creieri. I really need some time off...]

Asta nu este unul din anunturile alea fantastice in care ma descriu drept pisica geniala, care face pipi la toaleta, trage apa, iar apoi foloseste sapun lichid si apa calduta pt a se dezinfecta.
Eu sunt Kissa. Pot sa-ti spun ca am 8 luni si ca sunt un rasfatz de pisica, asa cum ii sade bine oricarei matze cu stil. Sunt foarte bine ingrijita, mai ales pentru ca acolo unde am stat inainte am invatat ce inseamna nevoi la tavita cu nisip si sa nu fac galagie de pomana; mai degraba as dormi pe unde apuc. Bine, daca am eu chef de joaca, hai sa zicem, dar trebuie sa astepti intai sa ma dezmortesc, mai ales daca ma iei din somn - ce obicei aveti voi oamenii, sa ne treziti cand ne e visul cu soricei mai dulce, ntz ntz ntz …

Lasand gluma la o parte, eu stiu ca voi sunteti iubitori de animale. E imposibil sa nu-ti placa, nu te cred daca vii aici si sustii contrariul. Imi doresc sa primesc un feedback pozitiv din partea voastra. : )

Holding out for a hero, caci asa ma denunt in fata ta, maiestrie de om.
Multumesc.

Da.
Este oficial.
Cel mai frumos cadou de ziua mea a semnat.
A semnat si vine la Bucuresti.
A semnat, vine la Bucuresti si o sa fie la Becker Guitar Centre - Str. Turturele nr.11.
A semnat, vine si etc.
Si vine cu trupa.
Deci, Bonobo.
La Multi Ani mie, multumesc Bonobo, te-astept pe 13 octombrie.
Words are useless.

PS: Mai ca as cumpara toate biletele, asa, de rasfatz si de fitza.
Pentru ca merit.

Foto: Puiti babălz in zi eir.

Pisici. Pentru ca despre ele este vorba aici.
Am iesit in seara asta in curte. Am luat cu mine o tigare si o scrumiera si m-am asezat pe trepte. E frumos, miroase a tei, e racoare si e plin de verdeata. Mi-au fost de ajuns doar cinci minute si m-am linistit. Am ascultat cu un oarecare jind scartaiturile masinilor care fac curse seara de seara si mi-am spus ca ma fac eu mare si ca o sa etc. Concentrarea mi-a fost intrerupta de una din pisici, pe care nici n-am auzit-o cand a ajuns langa mine. Nu stiu care din ele era, pentru ca era neagra (si am doua pisici negre), plus ca am apucat doar sa simt o coada pe picioare si vashht, s-a dus in casa.
E frumos sa fii pisica de casa. Mereu e mama cu ceva bun pentru ei - sunt constienta de faptul ca mananca mai mult decat mananc eu acasa; mereu e un scaun neocupat si atunci cel care apuca sa se urce devine rege peste ceilalti trei.
Sa nu mai spun ca daca suntem vreunul suparati, sigur se gaseste o matza dornica de companie si care te calmeaza imediat.
Am o stare de nestare, dar asta e in trecere, am o matza care mi se mangaie de picioare si deja am inceput sa zambesc.