Cuvinte, cuvinte, cuvinte, of, cate [prostii] pot iesi pe gura unui om.
Cat rau sau cat bine poate face un manunchi de cuvinte prost sau bine alese, cat de mult castigi sau cat de multe poti pierde.
Mi-ar fi placut sa scriu for a living. Probabil ca n-am talent de romancier, poate nici columnista nu m-as vedea, dar adevarul e ca daca ar fi fost dupa mine, as fi dus cea mai boema viata, as fi trait cu mancare putina, cu tigari slabe si cu ceaiuri din plante - nush de ce asta cu ceaiurile imi suna mie a boemie in mod neaparat, dar imi plac, sunt o semi-plafarista [doar v-am zis ca sunt batrana :)))].
Si-as fi scris si ce-as mai fi scris si mi-as fi consumat creierii cu muzica ...
Ca sa revin putin cu picioarele in prezent, este adevarat, zugravule, ca mansarda pariziana de care-mi spuneai zilele trecute suna extraordinar de bine, dar in acelasi timp nu m-as imagina cu degetele pe stilou si hartie si nici macar cu masina de scris, sa stau cocosata peste ele. In schimb, as avea un fotoliu foarte comod, in care m-as cuibari ca pisica si in care mi-as butona laptopul noapte si zi, ca sa am din ce trai...
Din cand in cand m-ar vizita iubitul meu care e plecat cu zilele ... mi l-as imagina putin nebarbierit, solid si relativ dur in aparenta, dar care sa fie si el pisica din cand in cand ... evident, numai noi doi am cunoaste aceste aspecte sensibile ale omului dur de la suprafata. Si-ar veni cu mancare si cu o sticla de whiskey din care eu as bea f putin si niciodata singura. Si cateodata, dar foarte rar, ar veni cu flori in loc de sticla de whiskey... : )
Sa am putini prieteni, dar foarte buni, cu care sa ma vad rar, dar peste prietenia noastra sa nu simtim cum trece timpul...
Sa am un caine mare si fidel, cu care sa ies la plimbare noaptea sau cand simt nevoia sa evadez, in el sa-mi gasesc linistea atunci cand il mangai, sa fie ascultator si sa ma protejeze.
Sa nu castig mult, dar sa fie suficient pentru a-mi putea duce boemia.
Sa nu ma casatoresc, dar sa fiu indragostita.
Sa nu am foarte mult din toate, dar sa fiu fericita.
Sa am cel mai mult din liniste si din zambete si sa fie bine.
Cuvintele care m-au facut sa scriu azi:
"now you're telling me
you're not nostalgic
then give me another word for it
you who are so good with words
and at keeping things vague
because I need some of that vagueness now"
you're not nostalgic
then give me another word for it
you who are so good with words
and at keeping things vague
because I need some of that vagueness now"
Vocea care m-a [ne]linistit azi:
Joan Baez, fata cu nume de whiskey [JB], catre monstrul ei cel mai iubit, Bob Dylan...
4 alarm clocks:
iti zic eu, faptul ca ascultam folk si ne place e un semn clar de batranete. am ajunsa sa ma intreb daca varsta de 50 de ani o s-o numim "a doua batranete".
te descurci bine cu cuvintele, dar te subestimezi si asta clar e gresit. cat despre visul frumos descris aici, go for it! ce te opreste?
vorba aia, astept feedback :D
multumesc :)
da, momentan nu ma mai leaga mari chestii de locul asta, as putea sa-mi vand masina si sa fug, sa ma mut intr-o mansarda veche, dar maine cand o sa ma trezesc o sa zambesc la gandul ca sunt o bancheritza, dar macar sunt una boema si o sa-mi pun costumul si-o sa-mi vad de ziua mea rationala :)
şi cu franzelărie la parterul blocului. şi cafenea cu mesele pe trotuar lângă franzelărie. şi ceainărie lângă cafenea. şi cu miros de primăvară prin fereastră, mansarda. şi cu fotografii alb negru pe pereţi.
şi că cam atât.
adăr uaiz: hu? mi?
`mneata, mais oui :)
Post a Comment