April 12, 2010

una, doua, trei, stop.

Cand o sa ma hotarasc sa ma mut de acasa cred ca cel mai greu o sa imi fie sa ajung seara si sa gasesc lumina stinsa in sufragerie. Am patit-o azi si mi s-a parut groaznic. De obicei e mama cu lumina aprinsa in sufragerie si in bucatarie, sta pe canapea si se uita la televizor sau face mancare sau mai nou butoneaza la laptop :) sau mestereste ea ceva.
Azi era lumina stinsa; am aprins, am pregatit ceva, am pus chestii intr-o punga si am plecat cu tata sa-i facem o vizita. Aveam si o durere de cap din aia cum numai eu stiu sa am 2-3 zile la rand si cand am vazut-o mi s-a pus pe suflet.

Ne facem noi mari, imi tot repet asta de cateva luni, ca o sa treaca toate si ca nu o sa mai vina altele. Si din ce in ce parca ceva sau cineva se tot chinuie sa imi dovedeasca mie ca nu am dreptate si ca face ceva pe optimismul meu, ca e de 2 lei sa fii de treaba si ca e mai ieftin sa fii javra de om, in ultimul timp. Refuz sa cred asta si incerc sa ma inconjor numai cu oameni frumosi dar imi e de ajuns unul care sa se comporte aiurea, ca se duce toata pojghita de incredere acumulata.

Ma duc sa ma plimb cu masina si sa ascult muzica.

3 alarm clocks:

ZUGRAVU said...

Toate vin si trec. Important este sa le lasam sa treaca si nu le tinem prea mult aproape. Amintind de probleme prea des ele prind radacini!

Multa sanatate mamei tale!

Miezu` said...

multumesc :)
astept muzica frantuzeasca de care ai numai tu, if you please. numai ca nu azi, bag un somn acum :)

Traian Codrut said...

Nu-i lasa sa te doboare. Ai oameni frumosi pe langa tine, stii asta. Urmeaza-ti visele si traieste viata in felul tau, felul ala care atrage atat frumos dupa tine.

Cacat se mai intampla, dar e mai bine daca ai pe cineva al tau : )

Template by:

Free Blog Templates