Am o memorie fantastica. Fantastic de selectiva si de sugubeatza, cateodata.
Retin toate cacaturile, iar la lucrurile mari sunt cu dinte-pauza-lipsa-gaura.
Stiu cine mi-a dat sa ascult o formatie pt prima oara.
Stiu ce am remarcat la el in ziua in care ni s-a facut cunostinta.
Stiu ca un alt el era foarte suparat pe ea, a lui de atunci, iar eu n-aveam nicio treaba cu niciunul.
Stiu unde eram cand am mancat inghetata din aia impreuna, pt prima oara.
Stiu ca am ras cand mi s-a raspuns frumos la o intrebare stupida.
Intrebarea n-o mai stiu.
Stiu ce gust avea porcaria aia albastra cu multa gheata, din care am baut amandoi cu 2 paie, pt ca nu mai aveam bani decat pentru o singura porcarie albastra.
Nu mai tin minte de ce nu mai aveam bani.
Stiu ce cadou a primit de ziua ei acum 6 ani si mai stiu ca nu i-a placut.
Inca am oroare sa fiu trimisa dupa cadouri pentru ea. :D
Stiu cum arata palaria aia de paie pe care am purtat-o juma de vara, desi imi era mare si aratam caraghios.
Stiu ce-am mai zambit cand am gasit un smiley desenat cu apa pe jos, intr-un parc.
Nu mai stiu despre ce lucruri foarte importante am vorbit cu el in ziua in care am gasit acel smiley.
Mi-aduc aminte cand am decorat locul si-am asteptat cuminte s-o vad zambind.
Nu mai stiu de ce in dimineata aia am intarziat, taman de ziua ei.
Stiu cum arata piatra pe care am stat cocotata o noapte intreaga si m-am uitat la ploaia de stele.
Nu stiu de ce de atunci n-am mai ajuns niciodata la mare in perioada in care sunt ploile de meteoriti.
Stiu un bustean, un baiat si o chitara care nu era a noastra, doua izoprene si multe stele cazatoare, totul totusi fara un romantism exagerat, dar plin de caldura.
Stiu o discutie lunga cu un om pe care il dispretuiesc si astazi.
Nu mai stiu ce culoare au ochii lui.
Stiu un set de poze facute in graba, pentru ca ne pleca autocarul.
Nu mai stiu de ce am asteptat atat pana sa facem pozele alea.
Stiu niste oameni si niste lucruri, stiu niste sunete si niste mirosuri, niste zambete si alte zambete. Si mai stiu ca orice mi s-ar intampla, toate lucrurile frumoase pe care le-am adunat in mine de atatia ani si la care continuu sa tot adun si adun, ma vor colora mereu, indiferent de griurile care-mi tot apar si apar.
Mi-a zis o fata ieri, cum ca optimismul e bun pana cand nu mai ai nici macar puterea sa zambesti. Sterge gri-ul, om frumos, aici nu e loc de interpretare, avem alb sau negru. Hai cu albul. : )
0 alarm clocks:
Post a Comment