Ieri seara, pe intuneric, ca nu mai am bec in coltul strazii de mult timp, dar intr-un luminos moment de suporterism al miscarii feministe si a ideii egalitatii intre sexe dusa de-a dreptul la extrem, am hotarat sa pun 15 haine pe mine si sa plec pana afara, lopata de zapada included, ca sa dezgrop MZU-ul din zapada.
Zis si facut. Zis repede, ca pe olteneste ... facut intr-o ora jumate,ca pe ardeleneste, caci ce greu e sa fii mic. :))
Dar ce conteaza, conteaza ca am facut o chestie [fizica, hehe : )] on my own.
Poate ca la prima vedere nu inseamna mare lucru, pentru ca nu-ti trebuie cine stie ce, fizic, psihic, ca sa dai zapada, insa beneficiul real al acestui serviciu este ca am avut o ora si jumatate de ganduri aproape fara ganduri, curate de internet, telefoane mobile in buzunar, socializare, serviciu, tabele, relatii, oameni, tristete, nervi, agitatie, fuga, graba, repezeala, ameteala, teama, nesiguranta, extremisme, auto-mutilare morala, haos si alte asemenea sperietori de ciori si scheleti in debara ... doar omul fara ganduri si lopata lui de zapada. Si febra musculara de dupa, tot a mea. : )
Ok, recunosc, am zis "aproape" fara ganduri, pentru ca m-am amuzat la un moment dat gandindu-ma ca, no relevance whatsoever, desi este dovedit stiintific faptul ca femeile nu au testicule, totusi despre unele se stie domne ca ... au! : )
Si, chiar a meritat sa muncesc atat. Pentru ca pe urma am resimtit o mare satisfactie, iesind in oras sa-mi plimb MZU-ul. Mi-am scos cauciucurile buclucase la plimbare, am patinat, am dansat.
Me and my MZU, care-mi induce mereu o stare de libertate. : )
0 alarm clocks:
Post a Comment