une fille vicieuse

Craciunul asta, daca se pastreaza proportiile de-acum, va fi al 9-lea Craciun consecutiv pe care nu il voi petrece singura. Singura n-am fost niciodata, daca stau sa ma gandesc, pentru ca mereu i-am avut pe ai mei parinti langa mine de Sarbatori. Pe care parinti, desi tineam la ei si cand eram mica, din pacate abia pe la aproape 20 ani am realizat cat de mult ii pretuiesc. Probabil ca vazandu-l pe tata suferind dupa tatal lui, bunicul meu, abia asa mi-am dat seama ce inseamna sa ai parintii langa tine. Dar chiar si asa, mai bine mai tarziu decat niciodata, iar acum cand ii vad bolnavi, ma infricosez din ce in ce mai tare ca intr-o zi o sa ajung sa-i simt gandurile lui tata.

Revenind la ganduri mai putin hiper-personale, dar pastrand tonalitatea mega-personala, de 9 ani incoace am mereu un omulet langa mine caruia sa ii fac un cadou de Craciun. Si desi s-au cam schimbat si nu prea mi-am gasit linistea langa unul anume, toate bune, toate? Inainte.

Si desi e costisitor sa ai iubit, cel putin de Craciun : )), uite ca acum nu mai stiu ce inseamna sa nu treci un nume de baiat drag pe lista pt cadouri. Aseara am adormit langa el, dar cu gandul departe. M-a intrebat de vreo 2 ori pe unde umblu si pe urma el a adormit. Pai, pe unde sa umblu, pe la Unirea, pe la Marasesti, pe la serviciu, pe scena vreunui club, pe skiuri, pe dupa cadouri, pe cash-flow, pe Gmail, pe Facebook, prin Vama, prin mansarda aia din Amsterdam.

Si-am adormit. Dar ma gandeam cum ar fi sa fiu singura de Sarbatori.

Ca tot insist eu sa fiu singura si de 9 ani cred ca am adunat 3 luni in care am fost singura in toti anii astia, fara sa-mi doresc neaparat sa fie asa o aventura continua. :)

Dar vezi cum e omul, coana Miez, cat ai suspinat matale in liceu ca toti ai tai se iubeau cu lunile sau aveau relatii serioase pornite din scoala Generala si la mine nu mergea decat o saptamana, doua, si p-orma, pauza, uite cum esti acum ... Si desi suspin si-acum dupa o imbratisare de baiat drag, cand e la 2-3 km departare, tot ma gandesc oare cum mi-ar merge in singuratate? Ca n-o fi un veac, caci optimista sunt, nu stiu de ce sunt atatia oameni singuri, cand e plin de oameni buni care asteapta sa te impiedici de ei; dar, un pic, acolo, sa fie, sa simt, sa ma apuce dorul, sa fac pe adolescenta scapata din casa ... : )

Adevarul e ca sunt o pofticioasa cand vine vorba de oamenii [pe care cel putin eu ii vad] frumosi. Nu pot sa nu-i iau la respirat prin pori cand ii vad ca-mi pun piedica si ma impiedic de ei. Asa c-o sa mai stau nitel, pentru ca am dat de inca unul din asta frumos.

E bine, o sa fie inca un Craciun frumos, pentru ca niciunul de pana acum nu mi-a fost altfel, de ce naiba as fi copil necinstit. Si asta chiar daca uneori as vrea s-o rup la fuga si sa nu mai stiu pe nimeni. N-as putea. : )