Cunosc foarte multi oameni care isi doresc sa se exprime. Nu ma refer aici la opinatorii de meserie, in a caror conceptie absolut totul trece prin filtrul lor, fara a accepta ideea ca toate se strica la un moment dat. Chiar si filtrele.
Ma refer insa la acei oameni care ar vrea sa scoata la suprafata acea little girl blue, despre care nu stiu decat ei.
Sunt alti oameni care aleg sa-si puna sufletul pe tava si pe urma asteapta sa se faca bucatele, acceptand si asumandu-si mai mult sau mai putin consecintele imprastierii sinelui in 50 de colturi ale lumii.
Sunt alti oameni care isi lasa jumatate de suflet, bucata consistenta de sine, deci, in cealalta parte a lumii. N-o sa pot intelege niciodata de ce unele lucruri sunt asa cum sunt, de ce sunt oameni care au si oameni care nu au. De ce-o fi avutul asta, de ce unii il au si altii n-au, dar am mai zis asta o data.
Ce stiu, stiu ca e frumos sa visezi. As vrea sa-l cunosc pe omul acela fara vise, pentru simplul motiv ca n-as avea cu cine sa-l compar. : )
Stiu ca e frumos sa sustii vise, sa vezi oameni care cresc, care ajung sa-si indeplineasca visele in primul rand datorita lor, dar poate si pt ca au primit acea mana de ajutor, acel imbold, acel sut in dos la momentul potrivit.
Si mai stiu ca in instinctul fiecaruia dintre noi ar trebui ca macar sa zaca in asteptare, daca nu e deja activa, acea dorinta de evolutie, de indeplinire a viselor. Si mai stiu ca niciun vis nu e suficient daca nu-l agati de realitate putin cate putin, pana se transforma intr-o chestiune palpabila.
Imi place sa fac surprize. Am avut un Craciun tare frumos, langa niste oameni frumosi, frumosi de tot. : )
0 alarm clocks:
Post a Comment