Ba da, mah, sa se duca.

Sper ca anul urmator sa nu mai contina atatea nunti si botezuri ca asta de trece zilele astea; mi-e tare drag de voi ca va luati si va inmultiti, mai vars si-o lacrima si radiez pe langa voi, dar sa stiti ca mi-e dor rau de tot de-un concediu care sa dureze mai mult de-o zi prinsa de weekend si combinata c-o betie in Vama. : )

Nu intentionez sa fiu hateritza cu ce-am zis mai sus, tin foarte mult la oamenii alaturi de care am stat anul asta in momentele lor.

Voiam doar sa va zic ca desi mi-e sila de ideea ca avem un talent extraordinar in a lasa timpul sa treaca mai degeaba pe langa noi, bine ca 2010 se incheie aici. N-a fost deloc usor, a fost cu schimbari majore, cu boli, cu frica si cu ceva palme luate de-a dreptul peste moral. Tocmai de asta nici nu-mi pun mega-sperante in 2011. Sa vina, sa se desfasoare, o sa mai indeplinim cate ceva si poate o sa reusim sa traim din nou cum zice o fata draguta: "i have no idea what day it is or what will i do next, and i don't really care".

Si se incheie aici, pentru ca peste cateva ore plec undeva unde mi-as dori sa n-am Internet sau semnal la telefon, ca sa simt ce-i aia. Si ma mai intorc la anu`.

Sa fim sanatosi. : )

Cunosc foarte multi oameni care isi doresc sa se exprime. Nu ma refer aici la opinatorii de meserie, in a caror conceptie absolut totul trece prin filtrul lor, fara a accepta ideea ca toate se strica la un moment dat. Chiar si filtrele.

Ma refer insa la acei oameni care ar vrea sa scoata la suprafata acea little girl blue, despre care nu stiu decat ei.

Sunt alti oameni care aleg sa-si puna sufletul pe tava si pe urma asteapta sa se faca bucatele, acceptand si asumandu-si mai mult sau mai putin consecintele imprastierii sinelui in 50 de colturi ale lumii.

Sunt alti oameni care isi lasa jumatate de suflet, bucata consistenta de sine, deci, in cealalta parte a lumii. N-o sa pot intelege niciodata de ce unele lucruri sunt asa cum sunt, de ce sunt oameni care au si oameni care nu au. De ce-o fi avutul asta, de ce unii il au si altii n-au, dar am mai zis asta o data.

Ce stiu, stiu ca e frumos sa visezi. As vrea sa-l cunosc pe omul acela fara vise, pentru simplul motiv ca n-as avea cu cine sa-l compar. : )

Stiu ca e frumos sa sustii vise, sa vezi oameni care cresc, care ajung sa-si indeplineasca visele in primul rand datorita lor, dar poate si pt ca au primit acea mana de ajutor, acel imbold, acel sut in dos la momentul potrivit.

Si mai stiu ca in instinctul fiecaruia dintre noi ar trebui ca macar sa zaca in asteptare, daca nu e deja activa, acea dorinta de evolutie, de indeplinire a viselor. Si mai stiu ca niciun vis nu e suficient daca nu-l agati de realitate putin cate putin, pana se transforma intr-o chestiune palpabila.

Imi place sa fac surprize. Am avut un Craciun tare frumos, langa niste oameni frumosi, frumosi de tot. : )

La mine in casa e o vorba.

Nush care o fi, ca ai mei vorbesc mult. It runs in the family. : ))

Dar cum de obicei fiecare e cu aia a mamei sale, eu azi ascult asta.

Probabil ca doar am obosit. : )

In mod normal imi fac treburile si las Winamp-ul pe shuffle, sa curga o galagie pe fundal. Rareori schimb melodia sau dau un Jump to file ca sa rascolesc dupa ceva. Dar azi m-am fixat pe ceva. Si acolo am ramas.

In afara de faptul ca negativul suna bine, fiind si cel care mi-a atras atentia, pe langa vocea calda a regretatei Lhasa de Sela, am ascultat versurile, care mi-au picat pe ganduri si s-au mulat pe mine ca o ploaie torentiala, cand esti imbracat subtire...

Si desi imi e foarte frig, melodia asta ma incalzeste putin. As fi putut s-o imprastii oamenilor cu ajutorul butonului de Share pe FB, dar mi-e prea apropiata de suflet ca sa o arunc pur si simplu in neantul socialului virtual. : )

Bucurati-va de ea, cum ma bucur eu acum. Nu-i tocmai potrivita pentru o duminica seara, cand dorul de duca e in meniu by default, dar maine e luni si totul va fi bine.

Versuri aici.

Lhasa & Stuart A. Staples 2006 - That Leaving Feeling

Nu, nu desenele, ci blogul. :)

Am o mana calda, stanga, si una calda, dreapta. Care a stat pe mouse cat am lucrat la template. : ))

So, enjoy. E cam ciudat, dar seems fun. :)

Sunt unul din cei mai optimisti oameni pe care ii cunosc.

Spun asta cu glas raspicat si precizez ca in contextul actualei precizari nu se incadreaza oamenii care depasesc o anumita bariera si se duc spre super-naivitate.

Intrebarea pe care am primit-o astazi, este cine ma ridica atunci cand am zile proaste? Da, chiar, cine ii ridica pe optimistii cei mai optimisti atunci cand pana si ei, oameni fiind, au zile proaste?

Ce ne facem, zambaretilor? :)

Mananc o negresa de la Bacania Veche si jur ca n-am mancat in viata mea ceva cu ciocolata care sa fie atat de bun. Iar eu mananc ciocolata si negrese. Si-am incercat tot ce s-ar gasi in comert. Si-am mancat si de pe la altii. Si-mi vine sa mananc un kil de negrese din astea. :))

... si inauntru zace a nesimtire japita aia de leopard care te va musca de cur cu prima ocazie.

Ma scuzati, acuma nu va sfiiti, toti stiti ce e aia "leopard".

Si ca sa n-o las in coada de peste, ca sa fie doar un soi de "tweet", sa stiti ca mai sus ma refer la cotarlanii pe care-i vezi cum se poarta diferit in functie de situatie [nimic dubios pana aici, ca si mie-mi place sa ma mulez pe oameni], dar cum se simt nesupravegheati, cum ii vezi ca se dezbraca de caracter - ce expresie batraneasca - si uite cum mi se intoarce stomacul peste dos.

Sa incheiem totusi intr-o nota de sarbatoare: azi am primit un gand frumos de undeva, de unde nu-i prea aproape. Si-o sa-l tin in suflet, ca sa ramana cald. Daca vezi asta, iti multumesc. : )

Craciunul asta, daca se pastreaza proportiile de-acum, va fi al 9-lea Craciun consecutiv pe care nu il voi petrece singura. Singura n-am fost niciodata, daca stau sa ma gandesc, pentru ca mereu i-am avut pe ai mei parinti langa mine de Sarbatori. Pe care parinti, desi tineam la ei si cand eram mica, din pacate abia pe la aproape 20 ani am realizat cat de mult ii pretuiesc. Probabil ca vazandu-l pe tata suferind dupa tatal lui, bunicul meu, abia asa mi-am dat seama ce inseamna sa ai parintii langa tine. Dar chiar si asa, mai bine mai tarziu decat niciodata, iar acum cand ii vad bolnavi, ma infricosez din ce in ce mai tare ca intr-o zi o sa ajung sa-i simt gandurile lui tata.

Revenind la ganduri mai putin hiper-personale, dar pastrand tonalitatea mega-personala, de 9 ani incoace am mereu un omulet langa mine caruia sa ii fac un cadou de Craciun. Si desi s-au cam schimbat si nu prea mi-am gasit linistea langa unul anume, toate bune, toate? Inainte.

Si desi e costisitor sa ai iubit, cel putin de Craciun : )), uite ca acum nu mai stiu ce inseamna sa nu treci un nume de baiat drag pe lista pt cadouri. Aseara am adormit langa el, dar cu gandul departe. M-a intrebat de vreo 2 ori pe unde umblu si pe urma el a adormit. Pai, pe unde sa umblu, pe la Unirea, pe la Marasesti, pe la serviciu, pe scena vreunui club, pe skiuri, pe dupa cadouri, pe cash-flow, pe Gmail, pe Facebook, prin Vama, prin mansarda aia din Amsterdam.

Si-am adormit. Dar ma gandeam cum ar fi sa fiu singura de Sarbatori.

Ca tot insist eu sa fiu singura si de 9 ani cred ca am adunat 3 luni in care am fost singura in toti anii astia, fara sa-mi doresc neaparat sa fie asa o aventura continua. :)

Dar vezi cum e omul, coana Miez, cat ai suspinat matale in liceu ca toti ai tai se iubeau cu lunile sau aveau relatii serioase pornite din scoala Generala si la mine nu mergea decat o saptamana, doua, si p-orma, pauza, uite cum esti acum ... Si desi suspin si-acum dupa o imbratisare de baiat drag, cand e la 2-3 km departare, tot ma gandesc oare cum mi-ar merge in singuratate? Ca n-o fi un veac, caci optimista sunt, nu stiu de ce sunt atatia oameni singuri, cand e plin de oameni buni care asteapta sa te impiedici de ei; dar, un pic, acolo, sa fie, sa simt, sa ma apuce dorul, sa fac pe adolescenta scapata din casa ... : )

Adevarul e ca sunt o pofticioasa cand vine vorba de oamenii [pe care cel putin eu ii vad] frumosi. Nu pot sa nu-i iau la respirat prin pori cand ii vad ca-mi pun piedica si ma impiedic de ei. Asa c-o sa mai stau nitel, pentru ca am dat de inca unul din asta frumos.

E bine, o sa fie inca un Craciun frumos, pentru ca niciunul de pana acum nu mi-a fost altfel, de ce naiba as fi copil necinstit. Si asta chiar daca uneori as vrea s-o rup la fuga si sa nu mai stiu pe nimeni. N-as putea. : )

Am avut un weekend genial. : )

Am facut poze, am dansat, am zambit, am ras, am imbratisat vreo 30 oameni dragi, i-am facut sa zambeasca, am mai dansat nitel, am vorbit, am facut cadouri, am si baut ceva, pe urma am mai dansat un pic. Am si dormit, m-am si odihnit, am stat si cu ai mei, am mancat prajitura facuta de tata [e o raritate, deci merita specificat];

Now breathe in, breathe out, maine e luni, bloody Monday.

O chestie banala si teoretica: nu te apuca sa infuleci deodata toata tava cu placinta de mere, daca ti-a placut prima bucata. Sa n-ai [fereasca, zic!], nesansa de a da peste un mar putrezit la mijlocu` tavii. Zau ca se poate.

Ori mananci ca neomul si ti se face rau, ca daca esti nesatul, pai macar sa tragi.

Morala povestii e ca prima impresie poate sa fie si de cacao si p-orma sa descoperi ciocolata; sau poate sa fie de zahar brun-cubulete si p-orma sa descoperi ca-i numa` zaharina-pastile.

Numai sa tii minte sa nu te arunci in tava cu capul inainte, ca-i pacat. De tine. : )

Cum iti dai seama ca sunt suparata? In primul rand sa tii minte ca de obicei inghit multe pana mi se ia de tine cu totul. Si pe urma sa mai tii minte ca mi se intampla rar sa fiu mega serioasa atunci cand vorbesc. Mi-a zis GB sa zambesc cand fac prezentari la multime, altfel sunt nesuferita. Good, luam sfatul si aplicam in situatii speciale. Deci cand sunt suparata si mega-serioasa nu mai zambesc si pentru ca se intampla rar, O SA STII.

Ridic tonul si dau urechile pe spate. Daca-ti vorbesc la telefon, stiu ca nu-mi vezi urechile, dar pe masura ce ridic tonul tu poti sa-ti inchipui ca sunt deja cu ele spre ceafa, deci n-ai nicio scuza. Nasoala treaba.

note to self 2.0:

Cand cineva iti adreseaza o intrebare al carui raspuns adevarat stii ca doare, ai putea sa-l ocolesti, de dragul linistei. Nu-i cinstit, da-i confortabil.

Robbie Williams - Road to Mandalay

... got broken on the road to Mandalay.

In rest, toate bune si frumoasA.

Albert Schweitzer:

Success is not the key to happiness. Happiness is the key to success. If you love what you are doing, you will be successful.