Mondial - Primavara

Si-o sa mai vina si blogul cu excursia, dar zau ca nu-mi vad capul zilele astea. :)

Saptamana trecuta eram in Elvetia, departe de casa, cu dor de casa; rasfoiam bloguri si am citit despre ce i se intampla lui Mile Carpenisan si despre obisnuita nevoie crunta de sange din tara asta in care de multe ori am senzatia, cu tot optimismul meu, ca parca nimic nu se intampla in nicio directie. Eram uimita cum de la o stupiditate de boala se poate ajunge la coma. Un om despre care faceam glume mai demult, pentru modul in care isi prezenta stirile. Un om plin de emotii, imagini, oameni si culori, care a trait si a facut mai multe pana la 34 ani decat o haita de oameni de-ai mei pusi la un loc.

Ma gandeam acum o luna si jumatate sa ma inscriu intr-un ceva prin care as fi avut ocazia sa ajung in Africa pt 10 zile, in cadrul unui proiect desfasurat in Benin si Burkina Faso, mai exact, unde as fi avut posibilitatea sa intru in contact cu oamenii de acolo, sa vizitez diverse scoli, spitale, etc. Am stat mult sa ma gandesc la felul in care m-as intoarce de acolo, avand in fata parerile a doi oameni care fusesera deja si care, cel putin unul din ei s-a intors un alt fel de om. Si mi s-a facut frica, probabil pentru ca inca nu am curajul sa vad ce inseamna raul cu adevarat rau in viata unui om.

Ieri mi s-a spus ca perioada prin care trec, intr-un anume domeniu al vietii de acum, ma va marca intr-un fel sau altul, cu oarece tenta negativa. Cunoscandu-mi latura de obicei optimista, probabil ca as gasi ceva bun si in asta si probabil ca as fi gasit si in ideea legata de Africa, dar tot imi e frica sa merg pana acolo, oricum mi s-ar aplica acest "acolo" in momentele astea.

Zilele trecute mi s-a spus ca l-am ferit pe un om de el prin cum sunt eu.

Atunci, pe mine cine poate sa ma fereasca de mine?

Am zis de mai multe ori ca traiesc asa cum traiesc pt ca maine mi se poate intampla orice.

I-am spus de fiecare data celui care s-a aflat langa mine intr-un moment sau altul al vietii sa ne iubim si sa ne avem ca nebunii, pt ca maine ma poate lovi o masina, pe mine sau pe el sau deloc si ca oricum ar fi, frumosul pe care il traim pana in acel moment nu ni-l poate lua nimic.

La fel gandeam si cand am acceptat propunerea de a duce mobila [o sa va scriu in zilele urmatoare cum a fost].

In continuare cred, ba acum cred asta cu si mai multa tarie, ca daca ai o viata la dispozitie, e sacrilegiu fata de tine, ca om, sa nu ti-o traiesti cum trebuie si sa o lasi sa treaca pe langa tine.

Odihna placuta, prietene, iar eu, voi ... noi, hai sa traim sanatos si frumos.

Sunt vie! :D

De cand am plecat mi-am cam transformat pagina de facebook in semi-twitter and I don`t like it, asa ca sa m-as cam apuca sa va zic aici despre ce e vb :D

The Transporters,

Asa o sa ii spunem acestei povesti, in cuvinte, imagini si da, avem si niste filmulete : )))

Initial am inceput sa scriu povestea asta intr-un word pe telefon, dar n-am mai avut rabdare ca anul trecut, cand am fost cu Ursul in Austria. Posibil ca acum sa fi fost asa si pentru ca n-am mai vorbit asa mai detaliat cu partenerul meu de drum de vreun an jumate, de cand am terminat mirifica noastra relatie, colectia iulie-august 2008; deci e clar ca cel putin eu am vorbit si gesticulat tot drumul, cel putin in prima zi, pana la Arad. Nu stiu daca seara era mai oboist din cauza drumului decopertat pe alocuri sau din cauza sunetelor emise pe inalte de catre subsemnata ranjita! : )))

Sa vedem ce-am apucat sa scriu pe stimabilul meu telefon si pe urma completam. : )

Day 1 – sambata, 13 [Bucuresti, RO – Arad, RO]

Ok, noi chiar mergem cu duba! Coyote deja a stat juma de ora in plus dupa fund de le Miez aka Road Runner – o sa-mi spunem de-acum incolo RR, yo, fara legatura cu un alt personaj alintat la fel, ca sa stabilim chestia asta de la inceput : )) … Nu zambeste cine stie cat, cand ma vede iesind din curte vorbind la telefon, dar e dimineata. Imi zic ca-si revine pana pe la Sibiu, asa ca-l las in pace. : )))) Pana la urma, doar stia la ce se inhama cand mi-a propus taman mie sa-i fiu copilot, avand in vedere ca am mai facut noi o data un mini-roadtrip din asta. : ) People change, da` nici chiar asa. : )))

Ne oprim in 3 benzinarii consecutive ca sa-mi cumpar eu cate ceva [intai cafea, pe urma servetele si pe urma si niste motorina] si off we go, autostrada, Pitesti, Rm Valcea, Valea Oltului.

Drumul e cu soare, liber si decopertat pe alocuri. La fiecare groapa coiotul suspina: OGLINDA!

Sa va explic de ce. Duba noastra e de fapt un VW Transporter, capacitate 8+1, caruia i-au fost scoase scaunele din spate. Asta inseamna ca avem la dispozitie un scaun – el, o bancheta 2 pers pt mine. :D Ii spun pe drum ca acum o saptamana jumate ma gandeam cum mi-ar sta mie intr-o masina de teren, sa privesc traficul mai de sus... la vreo 2 zile aflu ca plec in Elvetia. : ) Ah, cum se potrivesc ele lucrurile. : ))

Ideea e ca am plecat cu o misiune importanta. Am decretat ca suntem "The Transporters", pt ca, asa cum am tot zis, ducem mobila dintr-o parte in alta. Drumurile de saptamana asta, cu actele, au dat roade, acum le avem pe toate si suntem mai linistiti [problemele majore ar fi legate de mobila, destul de veche, de altfel, ne gandim sa nu zica cineva c-ar fi de patrimoniu or smth, cine stie ce li se nazare oamenilor de la Vama]. Avem un serviciu de portelan pt 12 persoane, si speram sa n-ajungem sa fie pentru mai multe : ))), apoi un dulap cu orologiu, care mai dongane din cand in cand, desi niciodata la fix - are un algoritm atat de propriu si personal incat pana acum nu l-am descoperit : )) si mai avem o oglinda din cristal, sculptata pe margini ca un mileu, cel mai pretios obiect pe care il detinem in custodie si fara de care, daca nu e intreg, nu avem voie sa ajungem la destinatie. De aici si oftaturile de rigoare : ))

La Sebes vremea nasoala ca de obicei, de fiecare data cand trec pe aici ploua. E un soi de Buzau de-al lui Codrutz, care prinde vreme nasoala de fiecare data cand trece pe-acolo. : ))

Si cam atat scris pe telefon. :)

Am mers spre Arad.

La Arad am dat de o pensiune mult mai curata decat motelul ala nenorocit in care am aterizat cu oamenii anul trecut, inapoi din Austria, de la ski, doamna proprietareasa foarte amabila si simpatica. Seara am iesit la “mol”, cautand sa mancam undeva unde sa aiba mancare cat de cat cunoscuta; acolo am fost condusa cu duba, n-am avut niciodata o astfel de onoare. : ))) Am mancat mancare chinezeasca, iar lui i-a placut, dar mie dupa ce am mancat acum niste timp si mi-a fost rau, asta nu mi-a placut, parca mai buna era tot aia care mi-a provocat dureri de stomac. : ))))

DupE mol am mers la un shooting intitulat "Arad by night", unde mai mult ne-am prostit cu aparatele pe strada si pe urma ne-am dus sa dormim. : ))

Day 2 – duminica, 14 [Arad, RO – Feldkirch, AU]

Duminica dimineata, devreme [adica la 9, pentru ca functionam dupa fusurile mele orare=lenese : ))], am plecat spre Feldkirch, localitate de frontiera a Austriei, aflata la granita cu Lichtenstein.

Inainte sa plecam testam bricheta masinii, cu gandul ca ne vom folosi de GPS. Un mare fâs, pentru ca nu mergea. Nu ie panica, ma gandesc, scot laptopul pe genunchi, in masina, in fata pensiunii, ma loghez la wireless-ul oferit gratuit de dna amabila, quickly via Michelin, bag traseul, copiez intr-un word, copiez coordonatele importante pe o bucata de hartie si hai sa mergem. [cum am scris, suna a reclama la Vodafone : ))))] Ne gandim ca daca e sa fie nevoie, mai deschidem laptopul intr-un hotspot pe undeva si mai vedem.

Cu cateva emotii am trecut de frontiera romano-ungara, emotii ultra-nefondate, dar na, oameni suntem, porci mancam, emotivi suntem. :)

Si-apoi am mers, si-am tot mers… ca de obicei, mie Ungaria mi-a provocat o mega-somnolenta, nu stiu ce se intampla cu tara asta, am trecut de 6 ori cu masina prin ea, de fiecare am dormit-o din granita in granita, cu treziri la prezentarea pasaportului. : )))

Si uite ca foaia aceea mica ne-a folosit 13 ore pe drum/1200km, ce harta, ce GPS, “are”bajetii astia strainezi niste indicatoare, NU AI CUM SA TE PIERZI daca stii ce autostrazi si mai ales drumuri europene ai de urmat :) dupa 13 ore de mers ca neoamenii, el, ca eu am dormit 3 ore, evident, prin Ungaria pana m-a trezit el sa-i caut snitelele : )), am ajuns in centrul oraselului Feldkirch, unde am deschis ultimul strop de GPS, am bagat adresa pensiunii si that was it! Am avut noroc. : )

Pe drum mi-am pierdut vocea, nu stiu unde a ramas, dar sper sa vina si ea dupa mine, imi cam lipseste. Coyote are nevoie de om sa vorbeasca si sa rada cu gura pana la urechi, ca doar de-aia m-a luat cu el, pe post de maimutica vorbitoare, entertainer si copilot. Stiu asta pentru ca mi-a zis. : ))

Day 3 – luni, 15 [Feldkirch – Goldau – Sissach – Egerkingen – Vevey]

Trezit inainte de vreme, vocea inca nu mi-a ajuns in Austria. O fi ramas la ski pe langa Salzburg, cine stie. : ))

Suntem intampinati in parcare de varul!, proprietarul mobilei, care a venit impreuna cu un prieten sa ne ajute cu actele si cu trecerea peste granita, ca sa nu fim nevoiti sa luam trenul direct pana la penitenciarul Rahova : )) Trecem granita aflata la 2km de pensiune catre Lichtenstein, mai mergem 2km si intram in Elvetia. Marea trecere peste granita a constat in niste vamesi care ne-au facut cu mana in timp ce incetineam la luatul speed-bumps-urilor, au, OGLINDA! : ) Probabil ca ne-au vazut cu VW branduit cu Bosch, cu nr B cifra-cifra litera-litera-litera, si s-or fi gandit ca e cu nr de Berlin. Cine stie, Coyote e el cam saten cu pielea alba si cu ochii albastri, dar e bine ca nu l-au pus sa vorbeasca in nemteste. : )))

Dupa ce vedem ca e totul ok, trece prorprietarul cu masina in fata noastra si ne tinem dupa el pana in localitatea Goldau, din cantonul Schwyz. Acolo ne oprim sa mancam, apoi sa bem o cafea la prietenul japonez al varului-proprietar, nene care are o geniala casa din lemn, asa cum va doresc si dumneavoastra, cocotata pe un deal de unde se vad valea si peretele de munte de vis-à-vis, cu pian, tobe, flaut si partituri imprastiate, o fetita frumoasa care si-a desenat si colorat conturul pe usa de la balcon, o sotie-mama asa cum ar trebui sa fie, relaxata si iubitoare, 2 pisici portocalii si 15 perechi de papuci la intrarea in casa. Trag aer in piept cand ma bucur de toate astea, raspund la telefonul care suna de la serviciu, ma bucur ca e Mireille, inchid, ma bucur de cafea si ma gandesc ca intr-o zi o sa fiu si eu mare.

Plecam de acolo catre Sissach, la restauratorul unde trebuie sa lasam dulapul. Acolo dam peste un alt nene interesant, care face meseria asta de 40 de ani. Ne conduce prin atelierul-depozit, unde ne arata ce-a mai restaurat, a, nimicuri, gen un pian vechi de nush cand, care a apartinut domnului Gioachino Rossini, nici mai mult nici mai putin, etc. Ma gandesc zambind cat de mult imi plac oamenii pasionati de ceea ce fac, mi se par absolut senzational de urmarit in elementul lor.

Ma mai gandesc ca imi place despre mine, inteleg germana din ce in ce mai bine, in curand poate imi fac curaj s-o si vorbesc : )))

De aici plecam spre Vevey, la fratele coiotului, unde vom aseza tabara pt cateva zile, de unde vom pleca sa si skiem, URAAA! :D

Pe drum ne suna varul-proprietar, sa ne oprim totusi pe dupa Basel sa mancam o prajitura la hotel Movenpick, asezat pe un deal din municipalitatea Egerkingen, de unde se vede ataaaaaata valea. S-a lasat cu salate si inghetate, dap, vocea mea tot nu e acasa, dar daca logodnica-soprana a varului-proprietar zice ca e ok, ca inghetata nu e asa rea pt voce, hai, s-o facem si p-asta! :))

La Vevey ajungem in timp util, suntem primiti de fratele-seful casei si sotia-care il conduce pe fratele-seful casei : )), cazati, hraniti, intretinuti cu ceai Rooibos cu portocale si cu jazz provided by Radio Swiss Jazz, trimisi la culcare si e 1jumate, aici, si eu tot nu dorm... : )

Sunt obosita, dar sunt cu asaaaaaaaaa un zambet pe buze. :)

Din seria binecunoscuta "Miezu`, connecting people" : )

azi am avut reuniune cu colegii de liceu si spre bucuria generala ne-am vazut la moaca destul de multicei, drept pentru care... :D

Petrecerea continua undeva unde se poate fuma :)), dar eu am venit cuminte acasa, pentru ca, da, maine devreme [adica la 7 cel mai devreme, dupa cum am negociat eu cu amicul meu, Road Runnerul de serviciu :)))], punem duba in miscare si plecam spre orasul unde gasim fabrica Nestle, un soi de Sf Petru al raiului ciocolatei. Pardon, Elvetiaaaaaaaaa! :D

Facem oprire la Arad, pe urma la Innsbruck, pe urma va mai zic eu, Coyote mi-a promis ca daca vin eu cu laptopul aduce el internetul la picioarele mele, deci vom comunica. :))

Zambesc, thank you very much. :)

Azi m-am vazut cu oameni frumosi si maine plec pana lunea ailalta intr-o aventura de carat portelanuri si skiuri cu un om mai agitat, dar care mi-a jurat pe rosu ca nu ma duce acolo sa-mi vanda rinichii ... :))) Si-o sa fie bine, macar pentru ca eu sunt Red Bull-ul cu zambet circular, dupa cum zice dumnealui, pentru ca amandoi avem nevoie de aer curat si spalare de creieri cu chestii placute mintii... si nu in ultimul rand, pt ca mi s-a promis ca o sa fie distractia dracului! :D

Azi mi-am dat cu usa de la sifonier in cap, destul de tare, pe urma am fost la dansuri si am facut vuelte sau cum le-o zice la invartelile alea. Feelin dizzy :))

E marti. Emo-kiddu-pilot-etc-:D n-are acte de niciunele, deci astept sa vad cum plecam noi din tara. : ))

[ne-am taguit reciproc, ce geeks suntem :))]

Later edit: VOLTE, multumesc lui Gabi care mi-a soptit din public :D

La multi ani, dragele mele doamne! :)

In alta ordine de idei........ Baaaaaaaaaaaaaaaaaai, plec!

Sambata, adica. Elvetia, here we come! Poate si niste Franta. :)

Sa va zic.

Vineri am primit mail din Head Office sa facem bine sa ne planificam si inregistram concediile/2010 pana la sfarsitul lunii. Dau ochii peste cap, ma gandesc 30 secunde, dau un search mic pe google. Avem Sensation in Amsterdam pe 3 iulie si concert U2 la Istanbul pe 6 septembrie. Bun, asta inseamna cam 2 saptamani puse cap la cap. Da` cu restul ce facem? Imi zic senin ca om vedea, umplem cu Vama, poate o Delta, maruntisuri alese. :D

Ajung acasa, deschid laptop, ma conectez ilegal la o retea oarecare, pentru ca RDS-u` n-a venit de-o luna jumate sa schimbe un rahat de cablu, therefore ma descurc cum pot :D, socializez ceva, fereastra de messenger, conversam nitel, primesc invitatie sa ducem chestii la nush ce ruda din Elvetia, aflu ca plecarea e in mai putin de o saptamana si ca vom merge cu duba sa ducem portelanuri, mi se gadila simtul aventuristic, dau din antene in weekend, cer ok pt concediu astazi...

si uite ca am gasit ce sa fac cu concediul ... sambata plec. :)

Cam asa am plecat in Grecia: "copii, are un nene o garsoniera pe care v-o pune la dispozitie o saptamana, vreti sa va duceti saptamana viitoare?" "Hai!";

si cam la fel am facut si cu Venetia "fetelor, am gasit oferta: avion ieftin, cazare ieftina, plecam in 2 saptamani...?" , "Ok!".

I just love spontaneity : ))))

Imi va face bine, cel putin asa imi doresc si mi s-a promis, ca imi voi aerisi creierul si gandurile care-mi afiseaza tag-ul "minimalist" la bloguri. :)

Elvetia e curata si are spatii verzi sau macar zapada ordonata si am inteles ca daca sunt cuminte ajungem si putin la Nisa. Nu va ingrijorati, probabil ca va voi scrie. ;;)

A sunat bunica, mama mamei mele. Au vorbit ele ce-au vorbit, pe urma a intrebat de mine. Mama i-a zis ca sunt prin oras cu niste prieteni. La care bunica, "fata asta a ta parca e acoperita cu miere, mereu e inconjurata de oameni". :))

Nu ma pot decide.

Situatie: pe bulevardul in care ar trebui sa ies daca n-as circula pe stradute ca taximetristii [:D], se efectueaza lucrari de reparatie, din cauza de cratere, caci gropi ar fi infim sa spun.

Sa ma bucur ca nu se blocheaza traficul ziua?

Sa ma enervez ca se aud picamere la 1 dimineata, chiar si prin termopan si la 2 strazi mai incolo si cu muzica pornita?

Oricum, daca nu s-ar repara, ziua nu s-ar putea circula decat cu maxim 5 la ora, altfel s-ar umple companiile de asigurari de bucurii cu iz de CASCO.

Oricum eu noaptea ma culc la 2, 2 jumate, nu inteleg de ce, dar asa mi se intampla de la un timp.

Ce mizerie, pe cuvant.

*fara inflexiuni si conotatii politice, none whatsoever.

Acum aproape 5 ani am cunoscut, timp de 10 zile, vreo 30 oameni noi, toti voluntari in ONG-uri. Eram adunati din toata tara, cu varste variate, intr-o tabara-curs, axata pe comunicare si PR pt organizatiile non-guvernamentale si non-profit.

Printre ei, o fata nascuta in aceeasi zodie fatidica [amagad], Balanta, tot pe acelasi enervant 13 al lui Octombrie ca si subsemnata. Ralu, fa cu mana la camera! :)

Fata asta avea un par luuuung... iar acum cateva saptamani s-a tuns scuuuuurt. Bravo! : )

De cativa ani imi doresc sa ma tund scurt. Cata feminitate mi-ar placea mie sa am, ma streseaza la culme coafatul si pieptanatul unui par mai moale decat blana unei matze lesinate, caci asa imi descriu parul putin pe care il detin. Astfel ca mi-as dori sa ma tund scurt, sa vad cum e si asta; joburile anterioare nu m-ar fi acceptat si nici cel de acum nu m-ar accepta pe veci tunsa stil Sinead :D, desi personal nu vad legatura intre ce se ascunde sub un craniu acoperit de par mai mult, fata de unul cu mai putina podoaba capilara. Nici macar argumentul ei, a dracului imagine, nu m-ar convinge.

Probabil ca voi ajunge s-o fac si p-asta, stiu eu. :)

[un sumbru gand, sper sa nu fiu nevoita sa fac gestul asta]

As fi pus Sinead, dar n-am chef de "nimic nu se compara doi litera u", asa ca va las cu o alta chelie celebra, care imi place poate chiar mai mult. Este vorba despre mister Maxi Jazz, pe care il vom revedea la Bucuresti alaturi de restul trupei Faithless pe 16 iulie, dat fiind faptul ca B`estfest-ul de anul acesta se va anula, due to the financial crisis.

sursa: iConcert.ro.

Faithless - Salva Mea (Full Length)

Sunt un car de draci.

Avem primavara, bun, si ce facem cu ea? O incepem prost. Cu flori, dar prost. Un baiat mi-a zis ca se poate si mai rau si ca poate e ok asa cum e acum. Esti destept tu, asa, inginer cum esti tu si toata lumea stie cat imi plac mie inginerii :) si uite ca am ajuns ca pana si partenerul de dans sa mi-l aleg tot din aceasta categorie :)),

dar nu mai vreau mai rau, o s-o iau razna si tu n-o sa mai ai cu cine sa dansezi. :)

Avem muzica de mood,

Nightwish - Wishmaster

Ceva pentru voi, stimabile doamne, domnisoare, mame, surori, fiice, iubite, prietene, colege. :)

Something about you Kevin Welch,Kieran Kane,Fats Kaplin