You knew that already, as I'm not very good at covering the truth about myself..."that's why you have a personal blog, silly, haha". Yeah, like she said. :)
But as of today, I also moved the blog on a new page, for practical reasons you will not need to read about.
As a mini-teaser, you should know I'm planning to focus more on letting the world know what my woman-child mind produces in the near future; and maybe I'll dig out some old ideas I have put down in my computer along the time, in the "Red/Blue-pill_for my eyes only" category.
So should you wish to continue reading me, please check out this new place - which currently looks exactly like the current one, I know. Don't panic, though, I'm just too lazy to change the template now. :))
Am asa o chestie, niciodata nu m-am dat in vant dupa clasicele sarbatori, dar exista una...
Romantismul, pe care [asa cum facem cu orice sau cel putin asa ar trebui sa facem] fiecare si-l traduce si si-l adapteaza dupa propriile forte si puteri, pentru mine inseamna ceva mai mult decat un cadou dat pe 14 februarie sub forma unei perne-inimioara sau un weekend la spa.
Eu oricum sunt o romantica prin definitie : ) ...
Asta, ca si expresia "asa sunt eu", nu inseamna neaparat ca este o chestie buna sau ca ar trebui sa fie cine stie ce motiv de mandrie; probabil ca din exterior se percepe ca un semn clar al emotionalului prea accentuat si al aiuritatii detinatorului de drept al chestiunii denumite generic "romantism". Cand spun ca sunt o romantica, eu o spun cu un zambet asezat frumos in coltul gurii, pentru ca, lasa, zica cine ce-o vrea, stiu eu mai bine ce se gaseste acolo. : ) Plusez la chestia asta cu faptul ca niciodata n-am apreciat standardele, deci genericul vostru se va transforma intr-un romantism rebel, cu totul al meu.
Cum?
Trandafiri pe pervaz,
plimbari noaptea pe partie,
cadouri confectionate,
mesaje de buna dimineata si de noapte buna,
baie in mare la rasaritul soarelui,
dansat in ploaie,
dansat fara muzica,
dansat incaltata in clapari,
baut vin rosu cu ochii inspre stele,
facut dragoste in cort asezat pe plaja in timp ce ploua,
te iubesc-uri venite de acolo de unde stiu ca inseamna ceva,
plimbat 4 ore cu autobuzul si cu diverse tramvaie pt ca nu stim foarte exact unde vrem sa ajungem,
gatit tiramisu in forma de inimioara cand stii ca mie nu-mi place sa gatesc,
primit vizita dimineata "te iubesc, am venit sa te trezesti alaturi de mine" ...
Sunt convinsa ca fiecare dintre noi are momentele astea, doar ca nu stiu cat le constientizam si mai ales cat stim sa ne bucuram de ele. Sunt multe pe care mai mult ca sigur nu le mai am deloc in minte, dar nu-mi pare rau, fiecare la timpul lor, au fost, am zambit cu tot sufletul, au trecut... sa vina urmatoarele! : )
De sarbatoarea asta minunata ... avem prieteni si avem o petrecere unde o sa ne simtim bine. :)
Azi am scos nasul la aer cu soare. Si am facut si-un bine, am fost cu mama la targ sa cumparam varza. Ii place de mine in ultimul timp, mai ales de cand am permis si pot s-o iau de la serviciu [unde saptamana trecuta ea a intrat in contact cu un copil de care mai tarziu am aflat ca avea gripa porcina, dar suntem bine, multumim : )], ca pot s-o plimb si chestii. : ) Da, azi am fost sa iau varza. Si daca tot eram acolo, am luat cartofi si ceapa si ardei si gogonele si ardei iute si struguri si sfecla rosie si ceapa rosie si ceapa verde. Ati inteles voi, vine iarna, iar mama s-a gandit sa cumpere 70kg legume, nu 40 cum am zis mai devreme unor prieteni, ci 70. Am stat si m-am gandit, mama sigur in alta viata a fost erou de razboi sau ceva daca acum sta sa gestioneze 70 kile de muraturi si cartofi prajiti; mi se pare senzational ca la 50 ani are in continuare puterea sa faca lucrurile astea si sa mai aiba si atata placere in a le face, cand pe mine ma doare capul dupa o zi la serviciu si nu mai am chef sa fac nimic cand ajung acasa. Experienta a fost geniala, in 40 minute cat am stat acolo mi-au trecut tot felul de ganduri frumoase prin cap; mi-am amintit de un prieten drag caruia ii place la nebunie sa mearga la piata, de inca unul caruia ii plac experientele olfactive si de o fata foarte draga care se topeste la vederea soarelui, are mereu seninatate pe moaca atunci cand ii razbate soarele pana pe birou. Le-ar fi placut acolo, erau o gramada de camioane si camionete cu marfa, acolo chiar ca aveai de unde alege, in plus am adulmecat miros de pamant curat, miros de sanatate, ceea ce va doresc si dumneavoastra : ), iar soarele ala care pica asa bland, peste gerul care fusese dimineata ... absolut genial mi s-a parut. : )
Dar tanti Doina n-a parut asa incantata de ideea muraturilor, de data asta cred ca avea niste probleme acasa, pentru ca mi-a spus ca ea nu mai pune muraturi niciodata, daca ii pofteste sotul sau fiica la vreun gogosar, o sa le spuna sa se duca sa-si cumpere de la supermarket. E simpatica, teoretic la un masaj de relaxare omul care maseaza ar trebui sa-ti puna o muzica lejera pe fundal si sa-si vada de treaba, dar femeia asta vorbeste incontinuu despre orice, o ora intreaga ... iar mie imi face o placere enorma s-o ascult, pt ca o vad ca se descarca - nu stiu care dintre noi are parte de relaxare in timpul acelei ore. : )) In plus, in mod ciudat, nu simt ca ii preiau energia negativa, dimpotriva, ma simt foarte bine atunci cand plec de acolo, cand ma pupa pe frunte si imi spune la revedere, parca e o a treia mama pt mine. : ))
Seara am incheiat-o frumos, am mancat cartofi wedges facuti la noua jucarie a MammaBear, cu Ursu si cu MammaBear in bucatarie, apoi cu un ceai la Ramayana alaturi de un Urs jucaus si vesel si la sfarsit cu o plimbare cu masina printr-un oras ceva mai liber, asa cum imi place, seara, liber, oh the road is mine. : )
Daca vinerea mea a fost asa, atunci un weekend cu soare sa aveti si voi! : )
This is, like, MY SONG! Pentru ca de cand am descoperit-o, cu ajutorul unui domn drag, am senzatia ca mi se canta mie; mai mult ca sigur pentru ca inceputul cu "little darling" imi suna fantastic de cald si de potrivit mie, care sunt mica, see, si care sunt rasfatata, daca nu de ceilalti, atunci las` ca ma descurc eu : ) ... si ... pentru ca merit : )
Ce vara... :) Am inceput-o aventuros, am continuat-o tot la fel, am amagit niste gandacei si niste fluturasi, am suras jmen la fiecare pas. Eu m-am distrat, nu stiu ce-ati facut voi; am facut-o atat de tare, incat aseara am adormit la 9, iar dupa 15 ore inca dormeam...
Am inceput cam prin aprilie sa simt ca e vara. M-am simtit libera si desprinsa de legaturi, am luat viata din nou la numarat si am gustat din ea cat am putut... A avut gust de tequila, lamaie si sare, sare de mare, sare de pe piele de baiat fain, whiskey si cola, apa de ploaie, furtuna de idei si discutii la rasarit de soare, oameni frumosi carora le-am studiat fiecare detaliu si i-am savurat pe deplin, lacrimi de tristete si pe urma de bucurie, rimel amestecat pe zambet, filme la cinema, escapade cu fetele, topless, paturi multe, plaja de Mamaia si pe urma de Vama, fitze si libertate, viteza pe autostrada, serpentine, rau de masina, gadilat in fan, frig si canicula, concerte, senzatie de vertij, dureri de cap, mahmureala, rasete la kilogram, oameni, oameni, oameni, Doamne, atat de multi oameni, cat de libera m-am putut simti, wake me up when September ends, my baby is back, multumesc celor doi pasageri pt momentele de vara furnizate in lunile astea, Venetia, Nessebar, Mamaia*4, Poiana Brasov, Vama Veche*3, Sibiu, Brasov, Sighisoara, Bran, Predeal*2, Busteni, Costinesti, Cheile Gradistei, Paltinis, muzica, multa muzica, Bestfest, Massive Attack, Sis, dnb, jazz, prieteni vechi, lume "De cartier", colegi de serviciu, prieteni noi, legaturi noi, cuvinte multe, incredere, narcisism, I simply don't give a fuck [:))], just enjoyed this piece of life... :)
Peshay & Co-Ordinate - You Got Me Burning
Gata, de maine avem treaba! Avem scoala de soferi de terminat, masina de cumparat [intai bani de furat din banca :))], masterat de organizat cu dizertatie, si serviciu de organizat, stiu eu cum e toamna, toata lumea are deadlineuri de indeplinit pe ultima suta de m, deci... avem treaba!
O toamna placuta, dragilor si... nu uitati ... Profitabilitatea isi merita distractia! :)
Ei, sa nu exageram. Atata doar ca acesta este blogul cu numarul 251.
La care se adauga cele 244 scrise pe Yahoo! 360. Si multele pagini pe care voi nu o sa le vedeti niciodata. :)
Ma bucur ca blogul cu numarul 250 ce poarta eticheta MdeMiez pe suport Blogspot a fost ceva mai bataios. N-am stiut ce numar poarta, dar e bine ca am nimerit-o cu ceva scris si aruncat cu opinia, nu numai muzicat sau pozat. Ma impinge un nene sa scriu. Un altul imi spune ca mi-am maturizat stilul, capatand odata cu chestia asta si o anumita doza de egoism, altcineva imi spune ca m-am schimbat, alt omuletz imi transmite ca parca nu mai scriu cu tot sufletul... Aveti dreptate, dragii mei. Din moment ce voi sunteti criticii mei si mi-am asumat chestia asta acum aproape 3 ani, sa stiti ca pretuiesc faptul ca imi comunicati. Iau in calcul ceea ce imi spuneti si ma ajut sa cresc, prin ochii, parerile si cuvintele voastre [iar asta in ciuda faptului ca in ochii celor ce nu ma cunosc suficient pot parea o egocentrista si un simbol al narcisismului :))]. E bine ca aceia din voi [pe care ii ascult] stiu sa se uite mai jos de coperti, coafura si subintelesurile de printre randuri, poze si muzici ... si faze. :)
Acestea fiind zise, sa va explic:
deschide = fa ceva, omule! gandeste, rumega, actioneaza, pune mana, uita-te in jur, asculta si invata. Reactioneaza! free (2) = fii fericit, omule cu suflet mic si negru. Uneori stiu ca meriti mai mult decat iti doresti! :)
Imprastieri de suflet= timpuri de melancolie si dor, bucati de gandire imprastiate, culese in zbor, aripi frante si zbor deasupra unui ... pom cu nuci. :) Ing. = enigmatica odisee, frumos Sisif al unei never ending story, suflet frumos, zburator si visator, analitic si nebun de legat! lui = old school love, multumesc celui ce stie sa aprecieze frumusetea si libertatea unei legaturi
minimalist = timpuri albastre, putina tristete, asezonate cu cateva lacrimi aruncate pe tastatura, nu-mi va placea niciodata sa stiu ca am de prea multe ori acest cuvant in subsolul blogurilor...
muzicutza = impart cu voi stari, pt ca asa stiu sa ma desfasor atunci cand nu am cuvinte suficiente. Linia melodica, versurile, actorii videoclipului, citeste-le pe toate cu atentie ...
Pink Floyd - High Hopes
poze = si mai stiu ceva. Gandeste in imagini, ia apoi cuvintele si descrie-le ce vezi si celorlalti. Iar daca mintea ta nu se poate opri din a-ti colora gandurile, fa si tu ca Man Ray, de exemplu. Fotografiaza. Mie-mi plac detaliile si lucrurile mici, imi iubesc setarea Macro si lumina care pica asa cum trebuie si ce iese ramane de vazut:
small = stii ce fac eu zi de zi? stii, ca doar iti povestesc aici... Miezuiesc! :)
STFU = nu vrei sa ajungi aici. Mai bine citesti si ma lasi in pace. Sau citesti si iti scuipi in san. Numai pt uz extern, pardon, EXTREM si la urgenta, cand dau p-afara. :)
A se utiliza cu moderatie, a se zambi de fiecare data, a se asculta cu bucatzele din suflet. Al meu. Cu fiecare ocazie.
Am facut un calcul pe anul asta: O saptamana in Austria. 6 zile in Italia, 5 zile in Bulgaria. 4 weekenduri la mare. 8 weekenduri la munte.
Andrei mi-a spus ca ma uraste. Mwahahahaaaaa!!! :D
Si totusi, pt ca e vorba de munte, nu pot sa nu imi amintesc ca anul asta parca nu m-am bucurat de el cu adevarat, asa cum stiam sa o fac cand eram mai mica, sa ma iubesc cu aerul, cu soarele sau cu frigul lui. Totusi, cred ca am stiut la un moment dat, intr-un weekend sau doua ... in primul sa ma indragostesc, iar in al doilea sa plang ... in unul din celelalte parca am stiut sa traiesc inca putin, am reusit sa cad din pricina unei [semi]cristiane in prapastie si acolo am stat ceva timp, dar, na, e vorba despre mine, daca n-as fi atat de ireal de aeriana si totusi cu atat sange rece numai in momentele de criza, nu stiu ce m-as face cu mine. :) Am mai stiut la un moment dat sa rad alaturi de 3 oameni, in unul, alaturi de alti 3 oameni in altul, tot in ideea de a ma arunca de pe ski-uri ... La un moment dat am fost cu 3 doamne si am strabatut niste carari, apoi am mancat mult ... ca fetele ... :) Da, parca totusi l-am trait, mi-a spus un EL odata ca ii plac oamenii care pun pasiune in tot ce fac, mi-a spus ca ii place ca l-am sunat de pe stadion plangand la un meci si ca nu toti oamenii stiu sa traiasca fiecare secunda cu atata intensitate; probabil ca i-ar placea sa stie ca si acum, chiar daca nu mai vrea sa stie ca sunt, sa stie EL ca EU sunt la fel ... si in muntele asta pun pasiune, in tot ceea ce ma leaga de el, in amintirile pe care le am legate de el, in cele 2 cicatrici la care ma uit zambind, in bautura pe care am baut-o cu zambet, in oamenii necunoscuti pe care i-am salutat pe carare si in cei pentru care am deschis cont la mine in suflet, cu fiecare carare pe care am ales sa o parcurg alaturi de ei ...
Celelalte Cuvinte - Daca Vrei
Daca am avut vreodata ideea unui moment romantic ... probabil ca nu mai stiu de ceva timp sa traiesc chestia asta suficient de puternic, fie pt ca mi se spune din ce in ce mai des ca ma port prea frumos cu oamenii, afirmatie pe care eu, in ideea mea de a parea o super smechera, o resping total [... dar se pare ca nu ma crede nimeni :)], fie din cauza [si nu datorita] acelorasi oameni care, desi imi lauda bunatatea, tot ei m-au invatat cu duritate sa accept faptul ca bullshiturile astea nu ma vor tine la suprafata, printre cei puternici. Azi, stiu ca imi doresc liniste. Azi stiu ca m-am saturat de glumele mele reci. Astazi stiu ca daca iti spun ceva, ai sa vezi ca de fapt sunt doar bitchy-cute, nu sunt rea ... Iar eu cu oamenii nu ma pot purta altfel decat am fost invatata. Asta ma tine pe mine la suprafata, printre cei puternici. Stiu sa plang si apoi sa ma ridic. Stiu ca atata timp cat imi pastrez bucatica mea de integritate, tu o sa fii nimic pe langa mine.
"mah, si tie iti place sa fii pui, din cand in cand ... :)" Ma multumesc sa-ti fiu pui ... atat timp cat stim numai noi doi. :)
PS: MiezuRau: daca vrei cu tine lumina sa o impart ... lasa-ma sa ard ...
Daca eu ma pot purta frumos cu oamenii, sunt convinsa ca oricine poate sa faca un minim de efort pentru a reusi chestia asta. Si, era o vorba, incearca sa faci orice ai face fara sa astepti ceva in schimb. Ce-i al tau e pus deoparte si vei fi rasplatit in cele din urma, stai tu fara grija.
Ce, si aici ti se pare ca iti vorbesc din carti? Asa e, toata lumea e nebuna, in afara de tine. Poate ca pe autostrada aia unde ti se pare tie ca toata lumea merge pe contrasens, de fapt tu esti ala defect si nebun. Mai verifica-ti sensurile o data si invata sa te comporti cu cei din jur.
PS: Eu m-am plictisit de anumite tipuri de oameni. Ma port frumos cu oricine si dau sanse pt ca asa m-au crescut mama si cu tata, dar la final nu trebuie sa imi placa toata lumea si sa accept chiar pe oricine.
Nu stiu daca uneori intelegem pana unde ne poate duce mintea. Nu imi dau seama daca la un anumit punct spunem "stop!" si ne oprim din a aluneca spre ceva pe care nu-l cunoastem dar care ne atrage in mod inexplicabil. E inutil sa spun ca e un adevar general valabil faptul ca ne atrag lucrurile si oamenii pe care nu ii avem. Pana aici ma bucur ca suntem cu totii de acord. Ce se intampla dupa ce obtinem aceste chestiuni, ei bine, asta, dragul meu, dragele mele, dragii mei prieteni, da, este o cu totul alta poveste... Stiti ca sunt unii bunici care nu spun tot basmul copiilor, poate pt ca nu tin minte sfarsitul, si de fiecare data inventeaza alta varianta, la fel de frumoasa. Eu n-am vazut astfel de bunici decat o singura data, intr-un film, dar sunt convinsa ca exista. :) Probabil ca asa e si povestea noastra, fiecare face cum il taie capul ... desigur, unor tipare apartinem cu totii, de asta ni se si spune ca suntem "oameni normali", dar de cand incepem sa ne imaginam propriul sfarsit de basm, da, de acolo ni se spune ca suntem "om unic". Poate pentru ca stiu asta imi dau seama ca odata ce i-am pierdut, oamenii nu pot fi inlocuiti cu altii, iar amintirile nu se sterg. Degeaba imi tot doresc un nou final de poveste, tot o sa stiu mereu ca nu voi mai avea niciodata ocazia de a duce restul povestilor la capat, si ca vor ramane agatate undeva intr-un colt de sifonier ... am strans atatia oameni pe care ii regret intr-un fel sau altul, oameni pe care i-am iubit cu mintea, sufletul si fizic, prieteni cu care m-am certat poate prosteste si cu care nu am mai vb de mult, bunicul pe care l-am pierdut si momentul in care am plans pentru ca l-am vazut pe tata plangand pt prima oara in 18 ani, da, am strans atatia, incat micul meu sertar s-a transformat in sifonier...
Cred ca acum imi este dor de ceva sau cineva, nu stiu exact, stiu doar ca am zis la un moment dat ceva de genul, "putina singuratate nu strica nimanui, aduce multa liniste si rascoleste alte asemenea furtuni." Nu stiu ce am vrut sa spun atunci sau daca doar am lasat un comentariu unei fotografii, dar cred ca ma voi bucura f tare de ziua de maine, cand voi sta cu ochii in valuri si cu castile in urechi, facand ... nimic. :)
Am un Andrei, un alt Andrei, cel blond, de data asta, care zice asa:
When we're good, they never remember, When we're bad, they never forget.
Tegan & Sara - Walking With A Ghost
No matter which way you go No matter which way you stay You're out of my mind, Out of my mind
I was walking with the ghost I said please, please don't insist
E vorba despre oamenii aia care te tin pe post de cub Rubik. Stii cum merge treaba asta, esti funny la inceput, esti colorat in 6 nuante jmen, apoi se apuca sa se joace si te incurca de nu mai stii unde ti-e albastrul de rosu. In momentul ala capeti si mai mult mister si incepi sa intrigi. Se apuca sa-ti rezolve o fatza si transpira pana o termina, iar la sfarsitul acesteia au senzatia ca te-au descoperit complet. Well, I still got 5 sides left, stop messing with my colours.
Am gasit ceva f tare, tks to Pishku, care azi a zis doua chestii f dragute [deloc caracteristic ei, de altfel :)) love you, scarbischon! :D], tocmai imi spunea ca saptamana asta are saptej` de examene [e la Medicina] si:
Pishku`: e un mediu de cultivare de bacterii care se numeste MC Conkey* Pishku`: si ma duce cu gandu la tine
* prietenii stiu de ce si se vor amuza. :))
A doua,
Pishku`: era o propunere pe un blog Pishku`: sa aleaga oamenii 20 de cuvinte Pishku`: cu gandul ca ....ar fi singurele 20 de cuvinte pe care ar putea sa le foloseasca Pishku`: si a scos melodia asta.... Pishku`: oarecum pe idee Pishku`: da cand am ascultat prima oara m-am gandit la tine
Pai, ce-as avea mai bun de facut, in afara de tot ceea ce inseamna sesiune la Master? :)
Pai as avea... mi-ar putea fi foame -check, as putea manca, atunci - lene, as putea asculta niste muzica - check!, as putea face niste ordine prin camera - am lipsit o saptamana, parca a picat o bomba - lene, m-as putea gandi la un grup si un loc unde as vedea meciul de maine - acasa, am examen maine si poimaine, I'm stuck inside - grr, mi-ar putea fi dor - check, trecem peste, altfel innebunesc pana pe 18 :) as putea planifica plecarea la mare de saptamana viitoare -lene, plus ca vreau sa vad ce iese,pot sa dorm si-n masina, I don't care unde aterizez, sa fie multa apa, as putea gandi formularea propunerii a unui campionat de karting celor de la munca, sub forma unui nou team Building - will do, as putea suna pe Pishku sa-i mai zic o data La multi ani! - sa fii 4ever Pishk jmen, kid :* as putea sa ii ajut pe ai mei la prepararea gratarului - lene, dar ma duc,promit, as putea iesi la un suc cu Andrei -dunno daca are timp, busy lil' one,being inlove :P
O sa vad ce si cum, pana acum stiu ca voi fi ingandurata si plina de dor pentru vreo 10 zile pana mi se intoarce mandrul, ca am chef de ascultat Queen all day long, ca de dimineata am fredonat niste Beatles in timp ce ma trezeam [I'd like to be under the sea... :)]... [si ca o sa ma apuc de nenorocirile alea pt masterat...]
Friends will be friends.......... Right `till the end.
Cheers, ma duc sa fac ceva cu viata zilei de duminica.
Mi-e dor de El. Umbla teleleu zilele astea... :) Mi-e atat de dor incat ma uit la telefon din 5 in 5 minute... N-am mai fost asa de ceva vreme... Fluturasi si prostii din astea... chiar daca stiu ca o sa uite de toporasii pe care mi i-a promis cand a plecat... si abia astept sa vad poza cu paianjenul pe care Orange-ul n-a reusit sa mi-o transmita prin MMS... si sa-mi povesteasca din nou despre cum o sa mearga el pe 20 iulie pe muntele Gaina sa-si gaseasca nevasta cu lada de zestre... :) Te astept acasa, soimule...
Melodia de moment: Pink Floyd - High Hopes Poza: blugii mei si brandusa de la Paltinis
De dragul lor as trai milioane de sarbatori, doar sa-i vad pe ei zambind.
Daria si Theo, in vizita la bunici.
Maine dimineata plec pana la vecinii bulgari. Las in urma serviciul si cafeaua de dimineata cu Mireille - mergem sa ne-o bem a leneveala, la Nessebar. Las in urma parintii care ma vad acasa din ce in ce mai rar, pe mama care face pasca buna si pe tata cu care ma uit la stiri. Las in urma meciuri de fotbal si "nuuuuuuu"-uri, "goooooool"-uri, "hai baaaaaaah"-uri, goluri in stomac si unghii roase de draci. Las in urma prieteni mai vechi, mai noi, conversatii telefonice prelungite si cocotari dupa corcoduse. Dramatizez, ma intorc duminica; voiam doar sa va spun ca ma duc SA FAC NIMIC si sa lenevesc cu nasul in briza [rece] a marii, muhahahaa.
Asculta Saint Etienne - Stranger in Paradise, de pe albumul "I Love to Paint". Vi-l recomand in intregime - melodia asta imi rupe bucati din suflet.
PS: si mai las in urma pe EL, doar sa-l vad zambind cand ma intorc. :)
Sunt curioasa cum de am inceput sa scriu din nou cu sufletul.
Am avut o perioada in care imi lipeam degetele de taste din obisnuinta, "bagam" blog pentru ca nu mai scrisesem de mult si imi pierdeam vizitatorii.
Banuiesc ca facem multe lucruri pentru ca asa ne-am obisnuit sa facem... Banuiesc ca ne obisnuim sa avem ceva acolo, sa stim ca e al nostru si nu ne gandim niciodata ca ar putea pleca din cadrul societatii personalitatii noastre. Banuiesc ca asa procedam si in cazul oamenilor din jurul nostru, ne obisnuim sa ii avem acolo. Nu stiu cum sunteti voi, dar eu am o problema mare cu asta, imi place sa stiu ca oamenii au un confort in relatia noastra, dar nu-mi place, ah, cum e expresia aia englezeasca: "taking things for granted", da, nu-mi place sa stiu ca oamenii au senzatia ca ma cuvin lor, oricare ar fi specificul relatiei dintre noi. Imi pare rau, poate iert anumite lucruri, dar ma laud cu o usoara ranchiuna. Nu uit. Si plec. Deci, don't take anyone for granted. Mie nu-mi place, de ce-as face-o? De ce mi-ai face-o?
In fine, nu stiu ce mi-a venit sa scriu asta, probabil niste scheleti din debaraua-mi s-au gandit sa scoata craniul la suprafata si sa dea din maxilar. Dar voi sa siti ca sunt fericita si zambareata, plutesc pe norisori albi, sunt mandra de ceea ce am, abia astept sa plec marti de acasa spre serviciu... :)
Foto: Lucky Bastard by Miez. L-am gasit azi, in parcul Carol, in plimbarea cu Dan; mergand, m-am uitat pe jos si, intr-un imens covor de trifoi pur si simplu l-am vazut pe acela cu 4 foi. Lucky good-sighted Miez :) Asculta Adriana Evans - Lucky Days
Sshhtt ... Observa, am pus fiecare litera de doua ori. O data pt tine, o data pt mine.
Asa cum de doua ori mai mult imi doresc acum sa fie liniste, muzica sa fie si ea linistita, cuvintele din jur sa fie date la volum mic, gandurile sa fie mai putin galagioase, oamenii sa mearga mai incet, iar claxoanele, aceasta unealta a maniei moderne ... sa nu mai existe. Asa cum de doua ori vreau sa zambeasca fiecare dintre noi cand vede ceva frumos, cat de marunt ar fi el, iar in felul asta sa fie si acest ceva de doua ori mai frumos prin onoarea zambetelor noastre duble. Asa cum de doua ori mai tare imi doresc uneori sa taci. Tot pentru liniste. Asa cum de doua ori mai puternic imi e sentimentul de neliniste cand e prea multa liniste...
Nu stiu, intelegi? Diversitate... Mmmnu, asta e alt subiect. :) Aici iti vorbesc despre un confort duplicitar ... De doua ori doi egal "noi". De doua ori tu, de doua ori eu, de doua ori linistea si confortul asta. De doua ori aceeasi melodie, dar gandeste-te ca e de doua ori dansata, de doua ori traita, de doua ori zambita. De doua ori mai multe cuvinte, de doua ori mai multi pasi de dans, de doua ori mai multa energie.
Asculta: Black Machine - Jazz Machine
E o melodie anti liniste, dar macar e fara cuvinte. :)
Pana una-alta, una peste altu`, vorba [vedetei :P] Nasta, o sa revin cu indemnul pe care vi-l dadeam in blogul din ziua de Craciun...
De Sarbatorile astea ... mergeti acasa! Sa aveti parte de liniste, de oameni si de putin timp numai pentru voi, de cateva momente pe care sa le dedicati credintei sau nu, daca nu exista aceasta credinta. Dar aveti grija sa fie un timp al vostru. Am senzatia ca suntem din ce in ce mai obositi de claxoane, de lucruri pe care le facem pentru ca trebuie sa le facem, chiar si de oameni, de toate maruntisurile care ne cresteaza fruntea din ce in ce mai adanc la varste din ce in ce mai mici. Ia-ti 5 minute de liniste cu tine insuti, deci. Porunceste lumii sa taca si traieste-te!
Baiatul acela smecher, cu stil propriu si personal, vulgar, dar care are el ceva care atrage, iar eu chiar aleg sa-l promovez aici, Nico, mi-a adus in minte o afirmatie pe care eu nu stiam de unde sa o iau dar care in mintea mea era o replica draguta la ideea cum ca un trend de pe Bursa poate fi aplicat si in viata;
replica asta, zice Nico, "e o vorba din "copiii de la 402" desenul ala de pe Fox Kids:
"eu nu urmez tendintele, eu le stabilesc"."
Asadar, daca as transforma ideea cu trendul care nu poate fi pus sa mearga inapoi intr-o, hmm, sa-i spunem "lectie de viata", as putea spune ca daca trendul tot nu mai poate fi dat inapoi, atunci macar stii ca il poti urma si te poti mula pe situatia lasata de el in urma. [cica trendul e ca dara aia pe care o lasa un melc prin curte, auzi comparatie aici :))] Nu stiu, sunt sincera si extraordinar de inocenta [si rasfatata, de altfel :D] cand iti clipesc des si-ti spun ca nu ma pricep eu la chestiile astea cu Bursa ... :) ... sunt pasiunea altcuiva ... dar sunt convinsa ca voi pricepe eu ce si cum pana la urma si ma voi plimba dupa trendul asta pana o sa, pana o sa... Nu stiu, o sa vad eu ce si cum.
Foto: Parazitand, by Miez.
Si totusi, ca sa fiu rebela [si neaparat fara cauza! :))] pana la capat, sustin sus si tare ca viata aceasta, darlings... uite, puff!, nu este chiar ca Bursa ...
Imaginea asta, asa cum e ea, simpla si care in aparenta nu ar putea exprima mare lucru, da, exact imaginea asta, exprima ceva. E drept, nu puteti simti ce simt eu cand ma uit la ea, asa cum nici eu nu pot banui la ce se gandeste fiecare dintre voi cand vede o poza in care tin eu o floare in mana. Pentru mine, poza asta e o bucata de liniste amestecata cu o durere de stomac. E un strop de "haaai, bucura-te de acum!" cu "hai, of, lasa sa treaca...", un mix nenorocit de stari de toate culorile si aromele, de soare amestecat cu nori, de vant rece cu o colina care tine adapost, de bine cu putina agitatie. Poza asta imi mai aduce aminte de frig si lacrimi, de raceala si alte lacrimi, de tremurat si tristete, de ceva ce vreau sa repar si nu pot. Nu poti sa repari oameni, ai dreptate, copilule, dar poti sa ii ajuti, atat timp cat ai parte de putina acceptare din partea lor. Poti sa le fii alaturi si sa zambesti, poti macar sa ii fortezi sa faca poze in care sa zambeasca si apoi sa le spui ca trebuie sa-si intipareasca fotografia asta pe figura si sa o poarte ca pe o mantie. Nu ca pe o masca, ci ca pe o mantie care se muleaza pe stapanul ei...
Daca e ceva care sa ma doara ingrozitor de tare e sa pierd, orice. Dar cred ca cel mai tare ma zgarie pe suflet neputinta. Neputinta asta se prezinta sub 2 forme: fie nu am cu ce sa ajut, fie nu imi este permis sa ajut, a doua situatie devenind si mai deranjanta cand imi stau cuvintele pe limba si efectiv nu am voie sa le pronunt sau cand imbratisarile mi se pierd in cearsafuri si in lacrimi pe care tu nu vei avea vreodata voie sa le vezi.
Da, poza asta trebuia sa fie ceva artistic, sa poarte apelativul "frumoasa" si atat. Dar poza asta, de cand am facut-o si pana acum, s-a transformat in ceva intens ... putin dureros pe alocuri, cu zambete, extreme, cu stropi de adrenalina cuplati cu raze de liniste.
Dupa lupte seculare... Am din nou PC. :) Ideea este ca m-am chinuit sa nu scriu, dar am cazut prada hartiei si pixului and enjoyed every damn moment of the relief.
Azi nu mai scriu chestii detaliate. Dar am sa va spun ca sunt fericita. Ca am parte de cativa stropi de liniste, ca zambesc din nou si din ce in ce mai des, ca ... mda, ce aiurea sunt, nu? Eu oricum zambesc tot timpul, e un atu pe care il utilizez ca pe o reala arma... Eh, esential este ca imi este bine. Imi e soare tot timpul si nu ma mai doare capul [chiar, non-metaforic vorbind, mi s-au rarit durerile de cap si nu mai am pastile in geanta :)]. Pot sa ma bucur si daca ploua, pentru ca stiu ca soarele este ala pe care ni-l facem noi; pentru ca stiu ca si daca ploua poti sa te bucuri de o plimbare frumoasa - cat a plouat zilele astea am mers numai fara umbrela spre si dinspre serviciu. M-am ascuns sub un pom sau sub o streasina, am mers repede si am facut febra musculara, dar macar am respirat aer de dupa ploaie si m-am felicitat ca datorita umezelii mi s-au format carlionti si ca arat ca un copil de scoala generala imbracat in costum [in stilul meu, office-rock :))]. Poate e doar primavara, poate ma bucur de oamenii din jur, poate ma bucur ca il mangai pe motanul Mishu, poate sunt fericita ca mi-am reparat calculatorul, poate imi place ca-mi ascult din nou muzica, poate ca ma simt libera, poate ca ma simt legata intr-un mod foarte ... foarte liber. :)
Si, in cinstea ideii de a fi free, de a fi 1, una, unul, inaugurez o noua bucatica de carton, intitulata free (2).
