So, I just moved.

You knew that already, as I'm not very good at covering the truth about myself..."that's why you have a personal blog, silly, haha". Yeah, like she said. :)

But as of today, I also moved the blog on a new page, for practical reasons you will not need to read about.

As a mini-teaser, you should know I'm planning to focus more on letting the world know what my woman-child mind produces in the near future; and maybe I'll dig out some old ideas I have put down in my computer along the time, in the "Red/Blue-pill_for my eyes only" category.

So should you wish to continue reading me, please check out this new place - which currently looks exactly like the current one, I know. Don't panic, though, I'm just too lazy to change the template now. :))

Daca plec, hai, vii cu mine? : )

Did you ever have that dangerous feeling that too much sleep might kill you?

Yeah, me neither.

Sleep depravation, please go away, you're making me tired.
My minds feels as (s)mashed up as this song:

   

Fara ezitare spun ca ne simtim inveseliti de obiectele mari, vazute in miniatura si de obiectele mici, vazute mari. 

Adica ne plac puii de ciobanesc mioritic, pentru ca sunt asaaaaaaaa draguti si ne plac casutele in forma de ciupercuta, pentru ca sunt asaaaa de simpatice. Adica ne plac elefanteii in ureche si turnul Eiffel ca breloc si ne plac stropitorile in forma de floricica si sa ne dam in gargarite in parcurile de distractii. 

Da’ normalitatea de cand nu mai e feşăn? 

Si de ce? :)

poza de aici

Ok, ce-am scris/linkuit gresit in postarea asta, astfel incat sa primesc zeci, ba chiar, sute de comentarii spam in ultimele luni? :|

Si oare de ce scriu asta aici, eu oare chiar nu stiu ca de cand am lasat blogul asta sa zaca in paragina, mi-am pierdut si mana de vizitatori pe care o mai aveam? :-<

Ciudate si intortocheate mai sunt caile ... negocierii. : )

Desi e neplacut ca ideile mele sa fie puse pe tapet de altcineva, totusi nu ma pot abtine sa nu am o oarecare satisfactie de Gollum atunci cand vad ca aceste idei sunt apreciate. : )

Totusi, aceasta atitudine nu va persista, caci coloanele vertebrale din plastilina nu-s tocmai preferatele mele.

Ingrate mi se mai par discutiile despre bani. Lucrez in vanzari de atatia ani, deci am tot avut discutii despre bani. Sa nu mai pun la socoteala ca aproape jumatate din experienta mea profesionala s-a desfasurat intr-o banca, deci asta face subiectul acestui post si mai ciudat.

Dar pe cat de usor imi este sa ii spun unui client ca asta e pretul pentru ca bla-bla, si ca putem face asta, si ca pe langa asta se poate face si altceva, cand vine vorba sa discut despre bani in particular, mi-e suficient de sila cat sa nu-mi mai doresc sa deschid vreodata subiectul.

Pai si cand o iei razna, realizand ca zilele tale au tot 24h, asa cum sunt si zilele celorlalti muritori, despre care n-ai fi acceptat pana acum ca s-ar fi putut compara cu unicitatea dumitale, uite, faci un excel si aranjezi totul pe ore si pe zile si pe urma poate reusesti sa te organizezi. Poti sa si colorezi, bold, italic, ce vrei tu.

Sau cum sa te frangi in cateva zile. Pai dupa ce ca le aveam pe alea interioare, pe care, nu-i panica, le trecem, dar dureaza, acum uite cum in cateva zile am atacat si exteriorul. Un birou care nu s-a dat la o parte din calea mijlocului meu, o conserva care si-a cerut partea, un alt birou care nu s-a ridicat in acelasi moment cu capul meu si uite cum s-au produs coliziunile si extorsiunile si s-a lasat cu dureri de cap.

Bine ca azi m-am dus la dansuri si nu m-am incalzit, fix cat sa-mi sucesc nitel gatul si sa raman cu el oarecum intr-o parte.

Dar e ok.

Toate bune, toate inainte. :)

A nu se intelege din postarea asta ca sunt ametita, imprastiata, aeriana sau alte derivate din astea de zodie. Nu-i asta, poate-s doar indragostita. :)

Dar nici asta nu cred ca e, doar e cunoscut faptul ca ma impiedic si de rosturile de la gresie, deci e ok.

Probabil ca pur si simplu asa sunt eu, eu si cu vanataile mele, suntem fericite impreuna. :) Ele sunt colorate, mie imi plac culorile, ele ma dor, eu le pacalesc sa treaca. Hai ca merge si-asa. :)

Ma duc sa caut niste Lasonil [ca-n copilarie :X] sau macar o lingura rece sa-mi pun pe cucuiul din crestet. : ))

Am o memorie fantastica. Fantastic de selectiva si de sugubeatza, cateodata.

Retin toate cacaturile, iar la lucrurile mari sunt cu dinte-pauza-lipsa-gaura.

Stiu cine mi-a dat sa ascult o formatie pt prima oara.

Stiu ce am remarcat la el in ziua in care ni s-a facut cunostinta.

Stiu ca un alt el era foarte suparat pe ea, a lui de atunci, iar eu n-aveam nicio treaba cu niciunul.

Stiu unde eram cand am mancat inghetata din aia impreuna, pt prima oara.

Stiu ca am ras cand mi s-a raspuns frumos la o intrebare stupida.

Intrebarea n-o mai stiu.

Stiu ce gust avea porcaria aia albastra cu multa gheata, din care am baut amandoi cu 2 paie, pt ca nu mai aveam bani decat pentru o singura porcarie albastra.

Nu mai tin minte de ce nu mai aveam bani.

Stiu ce cadou a primit de ziua ei acum 6 ani si mai stiu ca nu i-a placut.

Inca am oroare sa fiu trimisa dupa cadouri pentru ea. :D

Stiu cum arata palaria aia de paie pe care am purtat-o juma de vara, desi imi era mare si aratam caraghios.

Stiu ce-am mai zambit cand am gasit un smiley desenat cu apa pe jos, intr-un parc.

Nu mai stiu despre ce lucruri foarte importante am vorbit cu el in ziua in care am gasit acel smiley.

Mi-aduc aminte cand am decorat locul si-am asteptat cuminte s-o vad zambind.

Nu mai stiu de ce in dimineata aia am intarziat, taman de ziua ei.

Stiu cum arata piatra pe care am stat cocotata o noapte intreaga si m-am uitat la ploaia de stele.

Nu stiu de ce de atunci n-am mai ajuns niciodata la mare in perioada in care sunt ploile de meteoriti.

Stiu un bustean, un baiat si o chitara care nu era a noastra, doua izoprene si multe stele cazatoare, totul totusi fara un romantism exagerat, dar plin de caldura.

Stiu o discutie lunga cu un om pe care il dispretuiesc si astazi.

Nu mai stiu ce culoare au ochii lui.

Stiu un set de poze facute in graba, pentru ca ne pleca autocarul.

Nu mai stiu de ce am asteptat atat pana sa facem pozele alea.

Stiu niste oameni si niste lucruri, stiu niste sunete si niste mirosuri, niste zambete si alte zambete. Si mai stiu ca orice mi s-ar intampla, toate lucrurile frumoase pe care le-am adunat in mine de atatia ani si la care continuu sa tot adun si adun, ma vor colora mereu, indiferent de griurile care-mi tot apar si apar.

Mi-a zis o fata ieri, cum ca optimismul e bun pana cand nu mai ai nici macar puterea sa zambesti. Sterge gri-ul, om frumos, aici nu e loc de interpretare, avem alb sau negru. Hai cu albul. : )

sursa foto

[omului care mai demult mi-a spus, inainte de o prezentare pe care urma sa o fac in fata unei multimi, sa nu uit sa le zambesc oamenilor, pentru ca altfel par neprietenoasa. Nu stiu daca-ti vor ajunge ochii peste aceste cuvinte, dar in continuare iti port invatamintele in creieri, astea de mai sus si multe altele. Imi porti noroc si m-ai invatat foarte multe, asa cum iti doresti tu, sa cresti si sa ii dezvolti pe oamenii mari in oamenii de care suntem mandri : )]

I get a

warm

fuzzy

feeling

every

time

iSmile.

Mark Twain said:

"Wrinkles should merely indicate where smiles have been".

Of, ce frumos o sa imbatranim. Who`s with me? : )

Nu obisnuiesc sa fac asta pe blog .... dar la multi ani omului care ma cunoaste cel mai bine din lumea asta, omului meu cel mai frumos. : )

Queen - Friends Will Be Friends

Azi am mers pe trotuare diferite, caci, desi varsta inca n-ar trebui sa-si spuna cuvantul, uite ca am si eu niste ciudatenii, sa le zicem tabieturi de om batran, si merg de obicei pe fix aceeasi parte a strazilor [cunoscute].

Ca o paranteza, mi-a venit in cap expresia asta, cu tabieturi de om batran, pentru ca saptamana trecuta, la drum de seara, eram eu in sufragerie si mancam total nesanatos, la 12 noaptea, discutand diverse cu a mea mama, care statea intinsa pe canapea, cand, la un moment dat, conversatia ne este intrerupta brusc de 3kile jumate de oase si blana neagra. Pisica mea, o batranete de matza de 15 ani, se protapise in fata canapelei si isi revendica locul de pe aceasta, adica fix acel loc unde doarme in fiecare seara dupa ce pleaca ai mei la culcare. Adica, e 12, ce mai cautati aici, in camera mea, pe locul meu. Si ce, a tacut pana nu i s-a facut loc? Poftim, tabiet de om batran.

Asa ca, desi de obicei merg pe aceeasi parte a soselei, utilizand deci aceleasi trotuare, azi am zis sa fiu rebela si sa merg pe partea cealalta, luand aceasta decizie socanta chiar de 2 ori. O data dinspre metrou inspre serviciu, pe la mijlocul zilei, a doua oara seara, in drum spre casa. Si numai bine, caci chiar cand ajung aproape de casa, ce-mi vad ochii pe trotuarul celalalt, paralel cu mine fix in momentul respectiv ... uite cum se intampla un accident. :|

Si nu stiu daca e coincidenta sau nu, daca mi se transmit mesaje sau nu, dar in zilele in care am implinit 17 si 18 ani am fost lovita de masina pe trecerea de pietoni, iar saptamana trecuta am avut un al doilea accident cu mine la volan, la trecerea de pietoni unde l-am avut si pe primul.

Si nu stiu daca sunt eu aiurita sau nu si stiu sigur ca tuturor ne place o coincidenta sanatoasa, credem in romantismul si in semi-comicul situatiei, insa eu m-am zbarlit nitel la gandul ca or fi ele coincidente, coincidente, dar pana cand.

Anyway, moment`s gone, asa ca hai sa scoatem totusi ceva bun din panica asta si ia sa mai schimbam noi trotuarele - vai ce porno a sunat asta si eu chiar aveam un msj de transmis :))) - ia, ia sa vad eu cum va schimbati trotuarele, schimbati-le cu altceva, schimbati-le intre voi, schimbati-va si voi odata cu ele. Ca pe mine, uite, azi putea sa ma loveasca masina daca nu schimbam trotuarul. : )

"Inca o zi de obsesii.

Am auzit o melodie la radio, cred ca stiu cine o canta, dar nu stiu ce anume e, pentru ca spre dezamagirea si disperarea mea, youtube nu ma ajuta deloc si nici n-am retinut macar un cuvant ca sa pot s-o detectez dupa versuri."

Chestia asta de deasupra e pusa intre ghilimele pentru ca a fost scrisa pe la mijlocul zilei de sambata.

Dar azi am aflat. :D

Obsess no more. Haha, haha. Not. : ))

Acum ca am aflat ce e, mai am 83 ... si scap si de obsesii. Caci asa mi-a zis baiatul ala dubios. :))

Chiar nu e.

Cand o iei razna si singurul lucru pe care il ai in cap este sa iesi, sa iesi, sa nu mai vezi cu ochii, sa obosesti, sa uiti, sa te extenuezi ca sa adormi mai repede, atunci o sa-ti dai seama ca nu ai niciodata suficient timp pentru a face tot ceea ce ai vrea sa faci. Si, incercand sa umpli anumite goluri, ai ajuns sa-ti doresti altele, cel mai probabil viitoare goluri, pe care le-ai putea umple daca nu le-ai avea p-alea din urma de umplut si tot asa.

La modul:

xoxo: frate....
xoxo: cu tine e ca la minesweeper
MiezuRau: :))
xoxo: pun 2 stegulete pt marti si joi
xoxo: unu pt sambata ca probabil ruleaza ceva dubios intr-un loc mai putin dubios
xoxo: duminica o incerc ultima ca probabil dormi ...
xoxo: asa ca ... lunea viitoare ce faci? :))
MiezuRau: germana :))

Am obosit. Oricate as face, nu-mi ajung. Desi pic de oboseala si am inceput sa extenuez si pe alti oameni, sunt incontinuu agitata si nu m-as opri pentru nimic in lume. Asta imi spune creierul sa fac, asta fac:
involuntary functions, such as breathing, heart rate and blood pressure.

Si-uite asa se creaza nemultumirea. Nu-i niciodata de ajuns.

... ceea ce suntem si asta n-ar trebui sa ne consume timpul in mod ineficient. : )

Ieri seara, pe intuneric, ca nu mai am bec in coltul strazii de mult timp, dar intr-un luminos moment de suporterism al miscarii feministe si a ideii egalitatii intre sexe dusa de-a dreptul la extrem, am hotarat sa pun 15 haine pe mine si sa plec pana afara, lopata de zapada included, ca sa dezgrop MZU-ul din zapada.

Zis si facut. Zis repede, ca pe olteneste ... facut intr-o ora jumate,ca pe ardeleneste, caci ce greu e sa fii mic. :))

Dar ce conteaza, conteaza ca am facut o chestie [fizica, hehe : )] on my own.

Poate ca la prima vedere nu inseamna mare lucru, pentru ca nu-ti trebuie cine stie ce, fizic, psihic, ca sa dai zapada, insa beneficiul real al acestui serviciu este ca am avut o ora si jumatate de ganduri aproape fara ganduri, curate de internet, telefoane mobile in buzunar, socializare, serviciu, tabele, relatii, oameni, tristete, nervi, agitatie, fuga, graba, repezeala, ameteala, teama, nesiguranta, extremisme, auto-mutilare morala, haos si alte asemenea sperietori de ciori si scheleti in debara ... doar omul fara ganduri si lopata lui de zapada. Si febra musculara de dupa, tot a mea. : )

Ok, recunosc, am zis "aproape" fara ganduri, pentru ca m-am amuzat la un moment dat gandindu-ma ca, no relevance whatsoever, desi este dovedit stiintific faptul ca femeile nu au testicule, totusi despre unele se stie domne ca ... au! : )

Si, chiar a meritat sa muncesc atat. Pentru ca pe urma am resimtit o mare satisfactie, iesind in oras sa-mi plimb MZU-ul. Mi-am scos cauciucurile buclucase la plimbare, am patinat, am dansat.

Me and my MZU, care-mi induce mereu o stare de libertate. : )

now we're permanent one.

u-la-la-la, it`s the way that we rock.

Ba da, mah, sa se duca.

Sper ca anul urmator sa nu mai contina atatea nunti si botezuri ca asta de trece zilele astea; mi-e tare drag de voi ca va luati si va inmultiti, mai vars si-o lacrima si radiez pe langa voi, dar sa stiti ca mi-e dor rau de tot de-un concediu care sa dureze mai mult de-o zi prinsa de weekend si combinata c-o betie in Vama. : )

Nu intentionez sa fiu hateritza cu ce-am zis mai sus, tin foarte mult la oamenii alaturi de care am stat anul asta in momentele lor.

Voiam doar sa va zic ca desi mi-e sila de ideea ca avem un talent extraordinar in a lasa timpul sa treaca mai degeaba pe langa noi, bine ca 2010 se incheie aici. N-a fost deloc usor, a fost cu schimbari majore, cu boli, cu frica si cu ceva palme luate de-a dreptul peste moral. Tocmai de asta nici nu-mi pun mega-sperante in 2011. Sa vina, sa se desfasoare, o sa mai indeplinim cate ceva si poate o sa reusim sa traim din nou cum zice o fata draguta: "i have no idea what day it is or what will i do next, and i don't really care".

Si se incheie aici, pentru ca peste cateva ore plec undeva unde mi-as dori sa n-am Internet sau semnal la telefon, ca sa simt ce-i aia. Si ma mai intorc la anu`.

Sa fim sanatosi. : )

La mine in casa e o vorba.

Nush care o fi, ca ai mei vorbesc mult. It runs in the family. : ))

Dar cum de obicei fiecare e cu aia a mamei sale, eu azi ascult asta.

Nu, nu desenele, ci blogul. :)

Am o mana calda, stanga, si una calda, dreapta. Care a stat pe mouse cat am lucrat la template. : ))

So, enjoy. E cam ciudat, dar seems fun. :)