So, I just moved.

You knew that already, as I'm not very good at covering the truth about myself..."that's why you have a personal blog, silly, haha". Yeah, like she said. :)

But as of today, I also moved the blog on a new page, for practical reasons you will not need to read about.

As a mini-teaser, you should know I'm planning to focus more on letting the world know what my woman-child mind produces in the near future; and maybe I'll dig out some old ideas I have put down in my computer along the time, in the "Red/Blue-pill_for my eyes only" category.

So should you wish to continue reading me, please check out this new place - which currently looks exactly like the current one, I know. Don't panic, though, I'm just too lazy to change the template now. :))

Daca plec, hai, vii cu mine? : )

Din categoria "music sounds better with you", da.

Ca si melodia asta, am cuvinte putine azi, dar prin ele as vrea sa transmit totul. Nu stiu daca pe blogul asta, catre lumea intreaga sau catre un grup foarte restrans de [2-3] oameni. Nici macar unuia singur.

side-story:

Mi-ai spus, Coyote, ca suntem ceea ce suntem. Da. Iar ce suntem cu adevarat, cel mai probabil ca ne va mai lua un timp pana sa ne dam seama, mie, tie si cui o mai pica pe parcurs. Dar atat timp cat suntem aici, la multi ani cu drag, prieten drag. : )

intro: Zilele astea admir un om, ii tin pumnii si ma gandesc ca ceea ce traieste trebuie sa fie genial:

Andrei Rosu alearga la maratonul Polului Nord, maine!

Site-ul Maratonului zice asa:

"A 33-year-old keen drummer and professional banker at UniCredit Tiriac Bank running his third marathon. Andrei likes hiking, snowboarding and travelling and hopes to complete marathons on all seven continents and the North Pole. His reasons for running the North Pole Marathon are multi-fold: to reach the North Pole; to test his endurance; to cure his phobia of low temperatures; to become the first Romanian to finish the event; to become the first person to play drums at the North Pole; to increase his chances of becoming a Grand Slam Club member; to promote a healthy lifestyle in Romania; to convince more Romanians to attend the competition in future; to meet nice people and drink a beer with them; and to have a nice bedtime story for his son and nephews."

Povestea lui, pozele lui, gandurile lui, aici, la el pe blog.

Go, Andrew-the-Red!!!!!!!!! :)

Revenind, vai, ce-mi plac sarbatorile. 3 zile aproape ca n-am iesit din casa, am mancat frumos, m-am uitat la filme, am vorbit cu Radu si ne-am uitat la poze vreo 7 ore, i-am promis din nou ca vara asta fac drumul pana in Suedia ... si in rest am lenevit. :D

Cu toata lenea asta, Coyote nu m-a mai rabdat si s-a apucat sa scrie povestea sejurului nostru nebun si aventuros. Daca eu am zis ca fac si pe urma uite ca n-am mai avut cand sa fac, s-a descurcat si singur... : ))) Astfel, gratios va invit sa ne cititi povestea spusa in 5 episoade, aici. :)

Eu, maestra recunoscuta a despicatului firului in patruşpe, hm, pardon, a detaliilor [:D], va poftesc sa cititi bilantul mai jos, pentru ca, ATI GHICIT, a[ve]m liste! :D

- 1 duba VW Transporter T5.
- 2 oameni.
- 2 aparate foto cu cate un card 4GB, ambele full la sfarsitul calatoriei.
- 1.887 fotografii.
- 32 fimulete pe care mi-as dori sa le transformam intr-unul singur, vom vedea :D
- 10 zile en voyage.

- 5329 km.
- 10 tari traversate: Ungaria, Germania, Austria, Lichtenstein, Elvetia, Italia, Monaco, Franta, Slovenia, Romania.
- 14 orase vizitate: Arad [RO], Feldkirch [A], Goldau [CH], Sissach [CH], Vevey [CH], Lausanne [CH], Les Crosets [CH], Menton [FR], Monaco, Dolceacqua [IT], Eze [FR], Marghera [IT], Venetia [IT], Zalau [RO].
- 4 limbi straine vorbite: germana, franceza, italiana si, just in case of emergency [:D], engleza.
- 5 orase in care am innoptat: Arad x2 [RO], Feldkirch x1 [A], Vevey x3 [CH], Menton x2 [FR], Marghera x1 [IT].
- 10 oameni pe care i-am cunoscut: echipa 1, din Goldau [CH]: varul coiotului-proprietarul mobilei + logodnica varului-solista la opera din Viena + prietenul japonez al varului-mostenitor al Epson si Seiko + sotia lui nemtoaica si fetita lor cu accent englezesc perfect; echipa 2, Vevey [CH]: fratele coiotului-head of IT la o ciocolaterie MARE din Lausanne :) + sotia lui-medic in Berna; echipa 3, Menton [FR]: Max Pain, ghidul nostru pe care oboseala nu-l atinge decat daca e dezordonata : )) + iubita lui, care rade mult si din tot sufletul, arhitect la firma de constructii a printesei de Monaco; echipa 4, din Zalau [RO] – Cristina cea inalta a coiotului. :)
- 3 pisici delicate: masculul [fricos] Ginger si bolnavioara Akira din Goldau [CH] si zeita neagra care ne-a urmat prin cetatea din Dolceacqua [IT].
- 90 minute utilizare GPS: 10 minute in Feldkirch, pt a ajunge la locul de cazare; 20 minute in Vevey, pt a ajunge la casa fratelui de coiot, 60 minute pt Les Crosets. In rest, n-am avut la ce sa-l alimentam in masina, astfel ca urmeaza:
- 3 GPS-uri: al fratelui de coiot, al meu si Le Miez : )) +
- 4 harti scrise de mana de Miez de pe Via Michelin [traiasca!].
- nenumarabile zambete si culori: priceless.

Pentru toate celelalte:
- cazari [RO, A, FR, IT],
- motorina,
- ciocolata si suc de mere[de peste tot, evident! : ))]
- vignete [RO, HU, A, CH, SLO],
- taxe MARI pt traversare de tunel [Vorarlberg, A-13km; Grande Saint Bernard, CH+IT-6km],
- restaurante si baruri [Armonia Mall-Arad,RO; Lowen-Feldkirch,A; Movenpick-Basel,CH; Les Brasseurs-Lausanne,CH; Le Scotch Bar-Vevey, CH; La Rampa-Dolceacqua,IT; La Tagliatelle-Menton,FR, McDonald's si Buger King, iuhuuuu : )),
- toll-uri de autostrada [multe si scumpe in IT],
exista MasterCard-ul meu si Visa al coiotului : ))

Ce-am facut:
- am dus mobila, ca doar de-aia am plecat si-am mai ajuns si cu ea intreaga : ));

- am cunoscut un restaurator de mobila care face meseria asta de mai bine de 40 ani si care ne-a plimbat prin atelierul lui plin de unelte si fotografii ale pieselor de mobilier, pianelor si altor asemenea obiecte, cu o mandrie, oameni buni, absolut geniala;

- am mancat inghetata in 4 tari, dar cea mai smechera chestie a fost sucul cu 35% zer din lapte, cu gust de 7Up incercat de coiot in Lausanne;
- am ascultat CD-urile din masina mea, unele din 2005 : ));
- am ascultat CD-urile emo ale coiotului [a insistat sa scriu asta : )))], featuring Katie Melua, Norah Jones, Oi Va Voi si toate chillout-urile si lesinaturile pe care eu nu le-as asculta la volan in niciun caz : )))
- miercuri am skiat si mi-am luat revansa pentru nenorocirea asta de iarna in care, din cauza gatului ramas intepenit din noiembrie, nu am fost deloc la ski :( si nu am skiat oriunde, ci in faimosii Alpi Elvetieni, in Portes du Soleil. Astfel, am fost la Les Crosets, de unde am admirat Dintii Pranzului, iar cand ajungeam in varful partiei aveam de ales, stanga Elvetia, dreapta Franta... acolo am ales sa coboram totusi in Elvetia, asa ca am mers pe partii usoare, medii si dificile; am cazut in total de 5 ori, el 2, eu 3, din care una cu fata adanc infipta in zapada, in urma careia mi-am cam imprimat ochelarii pe creieri si pe care am resimtit-o pana in Franta. Si gata cu razbunarea ca uite ce-am facut cu ea : )));

- dupa ski am fost seara intr-un bar in Vevey, pe faleza, plin de barbati frumosi, amagad! [ce vrei, le Coyote, am zis ca trebuie scriu si asta, nu te mai incrunta :)))], unde am baut vin si whiskey, care ne-au cam pus capac mai ales dupa seria de cazaturi in dinti din timpul zilei : )));
- joi la 9am ne-am trezit in Elvetia, am traversat Italia, am ajuns pe la 4pm in Franta, pe la 7pm am plecat pana in Monaco s-o luam de la serviciu pe dra care rade mult, apoi am mancat pizza, am baut o bere buna [eu, un suc de caise-coiotul] si-am vizitat o cetate pe timp de noapte in Italia : ));

- am traversat tunelul care leaga Elvetia de Italia: Grande Saint Bernard, prin niste carari si varfuri de munte, cu zapada peste tot;

- am facut poze frumoase si multe de tot, dar in 2 mii de poze tot n-am reusit sa cuprindem tot ce ne-au vazut ochii;

- am vazut ce e ala luxul Monaco-ului, unde barbatii au capete rotative pe care le misca la fiecare femela trecanda, masini luxoase, yacht-uri si mai luxoase si case inghesuite si scumpe, cu palmieri si piscine pe acoperis;

- am ajuns si in romantica Venetie, unde am refuzat cu obstinatie sa-l las pe bietul om sa foloseasca harta si tot l-am dus repede de tot pe unde mai stiam eu [recunosc, intr-o mega urgenta, de natura fiziologica :))];

- am dansat de una singura in Pta San Marco pe geniala My Way, cantata la vioara de un nene care parca era dintr-o alta lume;

- am dormit in 5 camere diferite, fiecare meritand a fi mentionata:

- Arad,RO - asternuturi cu trandafiri, zgomot de tiruri auzindu-se suav prin geam, dar curat si gazda primitoare, va recomand :);

- Feldkirch,A - Piratii din Caraibe in germana la televizor-de mai multe ori, internet pe bani si scump, mancare buna, la granita cu Lichtenstein, biserica vis a vis, zgomot de DONG toata noaptea, nu cumva sa ne lipseasca cel al orologiului din duba :)));

- Vevey [fara link, acasa la fratele coiotului :)],CH - camera copiilor, lacul Geneva+Alpii Elvetieni de vazut pe geam, liniste, biserica mare in apropiere, zgomot de DONG, ca sa dormim bine [foarte bine :)];

- Menton,FR - linoleum pe jos, perdea din musama la dus, fara DONG dar cu peretii atat de subtiri incat aveam senzatia ca vecinii ne folosesc prizele :)));

- Mestre,IT - camera cu pereti rosii, oglinzi mari, pat matrimonial+inca unul mai mic, lumina difuza ... am dormit in paturi separate, altfel era totul prea dubios :)))

- am cheltuit fix cat trebuia, imi place de mor ca nu suntem shopping-addicts si ca in loc sa pierdem vremea admirand magazine am fost ca boemii si-am vazut culori, oameni, stari ale vremii, pietre, palmieri, munte si mare, monumente, pescarusi, civilizatie si pisici,

- am adormit 2 ore pe autostrada si m-am trezit in aproximativ acelasi loc, gratie ametitului meu sofer care e mort fara GPS-ul sau uman... : ))

- am ras, v-am zis cat am ras? Am avut si momente in care amandoi am tacut malc zeci de kilometri ... da, mi se poate intampla chiar si mie, dar in astea 10 zile mi-am clatit creierul de toate nuantele de gri care indraznisera sa vina sa se aseze peste zambetul meu. M-am linistit, am reflectat, mi-am pus la punct planul de bataie, mi-am uitat parolele de la serviciu, iuhuuuuu : )), mi-am intarit legatura cu un om lasat la mare distanta, mi-am refacut-o macar partial cu acela de langa mine, m-am intors cu o pofta groaznica de germana si de ce nu, poate si nitica franceza [desi recunosc ca asta e foarte probabil sa-mi treaca repede :)))], cu un chef de duca si o dorinta de a vedea cat mai multe din lumea asta...

Pentru imagini, am imprastiat deja linkul cu selectia de 200/2000, dar il ofer din nou la cerere. :)

Ca o concluzie, de cand am venit ma gandesc la o formula de calcul prin care as putea avea ca rezultat concediu nelimitat, fonduri strict suficiente pentru calatorii si magneti pentru prietenii care colectioneaza ... Vom vedea. : )

Sunt vie! :D

De cand am plecat mi-am cam transformat pagina de facebook in semi-twitter and I don`t like it, asa ca sa m-as cam apuca sa va zic aici despre ce e vb :D

The Transporters,

Asa o sa ii spunem acestei povesti, in cuvinte, imagini si da, avem si niste filmulete : )))

Initial am inceput sa scriu povestea asta intr-un word pe telefon, dar n-am mai avut rabdare ca anul trecut, cand am fost cu Ursul in Austria. Posibil ca acum sa fi fost asa si pentru ca n-am mai vorbit asa mai detaliat cu partenerul meu de drum de vreun an jumate, de cand am terminat mirifica noastra relatie, colectia iulie-august 2008; deci e clar ca cel putin eu am vorbit si gesticulat tot drumul, cel putin in prima zi, pana la Arad. Nu stiu daca seara era mai oboist din cauza drumului decopertat pe alocuri sau din cauza sunetelor emise pe inalte de catre subsemnata ranjita! : )))

Sa vedem ce-am apucat sa scriu pe stimabilul meu telefon si pe urma completam. : )

Day 1 – sambata, 13 [Bucuresti, RO – Arad, RO]

Ok, noi chiar mergem cu duba! Coyote deja a stat juma de ora in plus dupa fund de le Miez aka Road Runner – o sa-mi spunem de-acum incolo RR, yo, fara legatura cu un alt personaj alintat la fel, ca sa stabilim chestia asta de la inceput : )) … Nu zambeste cine stie cat, cand ma vede iesind din curte vorbind la telefon, dar e dimineata. Imi zic ca-si revine pana pe la Sibiu, asa ca-l las in pace. : )))) Pana la urma, doar stia la ce se inhama cand mi-a propus taman mie sa-i fiu copilot, avand in vedere ca am mai facut noi o data un mini-roadtrip din asta. : ) People change, da` nici chiar asa. : )))

Ne oprim in 3 benzinarii consecutive ca sa-mi cumpar eu cate ceva [intai cafea, pe urma servetele si pe urma si niste motorina] si off we go, autostrada, Pitesti, Rm Valcea, Valea Oltului.

Drumul e cu soare, liber si decopertat pe alocuri. La fiecare groapa coiotul suspina: OGLINDA!

Sa va explic de ce. Duba noastra e de fapt un VW Transporter, capacitate 8+1, caruia i-au fost scoase scaunele din spate. Asta inseamna ca avem la dispozitie un scaun – el, o bancheta 2 pers pt mine. :D Ii spun pe drum ca acum o saptamana jumate ma gandeam cum mi-ar sta mie intr-o masina de teren, sa privesc traficul mai de sus... la vreo 2 zile aflu ca plec in Elvetia. : ) Ah, cum se potrivesc ele lucrurile. : ))

Ideea e ca am plecat cu o misiune importanta. Am decretat ca suntem "The Transporters", pt ca, asa cum am tot zis, ducem mobila dintr-o parte in alta. Drumurile de saptamana asta, cu actele, au dat roade, acum le avem pe toate si suntem mai linistiti [problemele majore ar fi legate de mobila, destul de veche, de altfel, ne gandim sa nu zica cineva c-ar fi de patrimoniu or smth, cine stie ce li se nazare oamenilor de la Vama]. Avem un serviciu de portelan pt 12 persoane, si speram sa n-ajungem sa fie pentru mai multe : ))), apoi un dulap cu orologiu, care mai dongane din cand in cand, desi niciodata la fix - are un algoritm atat de propriu si personal incat pana acum nu l-am descoperit : )) si mai avem o oglinda din cristal, sculptata pe margini ca un mileu, cel mai pretios obiect pe care il detinem in custodie si fara de care, daca nu e intreg, nu avem voie sa ajungem la destinatie. De aici si oftaturile de rigoare : ))

La Sebes vremea nasoala ca de obicei, de fiecare data cand trec pe aici ploua. E un soi de Buzau de-al lui Codrutz, care prinde vreme nasoala de fiecare data cand trece pe-acolo. : ))

Si cam atat scris pe telefon. :)

Am mers spre Arad.

La Arad am dat de o pensiune mult mai curata decat motelul ala nenorocit in care am aterizat cu oamenii anul trecut, inapoi din Austria, de la ski, doamna proprietareasa foarte amabila si simpatica. Seara am iesit la “mol”, cautand sa mancam undeva unde sa aiba mancare cat de cat cunoscuta; acolo am fost condusa cu duba, n-am avut niciodata o astfel de onoare. : ))) Am mancat mancare chinezeasca, iar lui i-a placut, dar mie dupa ce am mancat acum niste timp si mi-a fost rau, asta nu mi-a placut, parca mai buna era tot aia care mi-a provocat dureri de stomac. : ))))

DupE mol am mers la un shooting intitulat "Arad by night", unde mai mult ne-am prostit cu aparatele pe strada si pe urma ne-am dus sa dormim. : ))

Day 2 – duminica, 14 [Arad, RO – Feldkirch, AU]

Duminica dimineata, devreme [adica la 9, pentru ca functionam dupa fusurile mele orare=lenese : ))], am plecat spre Feldkirch, localitate de frontiera a Austriei, aflata la granita cu Lichtenstein.

Inainte sa plecam testam bricheta masinii, cu gandul ca ne vom folosi de GPS. Un mare fâs, pentru ca nu mergea. Nu ie panica, ma gandesc, scot laptopul pe genunchi, in masina, in fata pensiunii, ma loghez la wireless-ul oferit gratuit de dna amabila, quickly via Michelin, bag traseul, copiez intr-un word, copiez coordonatele importante pe o bucata de hartie si hai sa mergem. [cum am scris, suna a reclama la Vodafone : ))))] Ne gandim ca daca e sa fie nevoie, mai deschidem laptopul intr-un hotspot pe undeva si mai vedem.

Cu cateva emotii am trecut de frontiera romano-ungara, emotii ultra-nefondate, dar na, oameni suntem, porci mancam, emotivi suntem. :)

Si-apoi am mers, si-am tot mers… ca de obicei, mie Ungaria mi-a provocat o mega-somnolenta, nu stiu ce se intampla cu tara asta, am trecut de 6 ori cu masina prin ea, de fiecare am dormit-o din granita in granita, cu treziri la prezentarea pasaportului. : )))

Si uite ca foaia aceea mica ne-a folosit 13 ore pe drum/1200km, ce harta, ce GPS, “are”bajetii astia strainezi niste indicatoare, NU AI CUM SA TE PIERZI daca stii ce autostrazi si mai ales drumuri europene ai de urmat :) dupa 13 ore de mers ca neoamenii, el, ca eu am dormit 3 ore, evident, prin Ungaria pana m-a trezit el sa-i caut snitelele : )), am ajuns in centrul oraselului Feldkirch, unde am deschis ultimul strop de GPS, am bagat adresa pensiunii si that was it! Am avut noroc. : )

Pe drum mi-am pierdut vocea, nu stiu unde a ramas, dar sper sa vina si ea dupa mine, imi cam lipseste. Coyote are nevoie de om sa vorbeasca si sa rada cu gura pana la urechi, ca doar de-aia m-a luat cu el, pe post de maimutica vorbitoare, entertainer si copilot. Stiu asta pentru ca mi-a zis. : ))

Day 3 – luni, 15 [Feldkirch – Goldau – Sissach – Egerkingen – Vevey]

Trezit inainte de vreme, vocea inca nu mi-a ajuns in Austria. O fi ramas la ski pe langa Salzburg, cine stie. : ))

Suntem intampinati in parcare de varul!, proprietarul mobilei, care a venit impreuna cu un prieten sa ne ajute cu actele si cu trecerea peste granita, ca sa nu fim nevoiti sa luam trenul direct pana la penitenciarul Rahova : )) Trecem granita aflata la 2km de pensiune catre Lichtenstein, mai mergem 2km si intram in Elvetia. Marea trecere peste granita a constat in niste vamesi care ne-au facut cu mana in timp ce incetineam la luatul speed-bumps-urilor, au, OGLINDA! : ) Probabil ca ne-au vazut cu VW branduit cu Bosch, cu nr B cifra-cifra litera-litera-litera, si s-or fi gandit ca e cu nr de Berlin. Cine stie, Coyote e el cam saten cu pielea alba si cu ochii albastri, dar e bine ca nu l-au pus sa vorbeasca in nemteste. : )))

Dupa ce vedem ca e totul ok, trece prorprietarul cu masina in fata noastra si ne tinem dupa el pana in localitatea Goldau, din cantonul Schwyz. Acolo ne oprim sa mancam, apoi sa bem o cafea la prietenul japonez al varului-proprietar, nene care are o geniala casa din lemn, asa cum va doresc si dumneavoastra, cocotata pe un deal de unde se vad valea si peretele de munte de vis-à-vis, cu pian, tobe, flaut si partituri imprastiate, o fetita frumoasa care si-a desenat si colorat conturul pe usa de la balcon, o sotie-mama asa cum ar trebui sa fie, relaxata si iubitoare, 2 pisici portocalii si 15 perechi de papuci la intrarea in casa. Trag aer in piept cand ma bucur de toate astea, raspund la telefonul care suna de la serviciu, ma bucur ca e Mireille, inchid, ma bucur de cafea si ma gandesc ca intr-o zi o sa fiu si eu mare.

Plecam de acolo catre Sissach, la restauratorul unde trebuie sa lasam dulapul. Acolo dam peste un alt nene interesant, care face meseria asta de 40 de ani. Ne conduce prin atelierul-depozit, unde ne arata ce-a mai restaurat, a, nimicuri, gen un pian vechi de nush cand, care a apartinut domnului Gioachino Rossini, nici mai mult nici mai putin, etc. Ma gandesc zambind cat de mult imi plac oamenii pasionati de ceea ce fac, mi se par absolut senzational de urmarit in elementul lor.

Ma mai gandesc ca imi place despre mine, inteleg germana din ce in ce mai bine, in curand poate imi fac curaj s-o si vorbesc : )))

De aici plecam spre Vevey, la fratele coiotului, unde vom aseza tabara pt cateva zile, de unde vom pleca sa si skiem, URAAA! :D

Pe drum ne suna varul-proprietar, sa ne oprim totusi pe dupa Basel sa mancam o prajitura la hotel Movenpick, asezat pe un deal din municipalitatea Egerkingen, de unde se vede ataaaaaata valea. S-a lasat cu salate si inghetate, dap, vocea mea tot nu e acasa, dar daca logodnica-soprana a varului-proprietar zice ca e ok, ca inghetata nu e asa rea pt voce, hai, s-o facem si p-asta! :))

La Vevey ajungem in timp util, suntem primiti de fratele-seful casei si sotia-care il conduce pe fratele-seful casei : )), cazati, hraniti, intretinuti cu ceai Rooibos cu portocale si cu jazz provided by Radio Swiss Jazz, trimisi la culcare si e 1jumate, aici, si eu tot nu dorm... : )

Sunt obosita, dar sunt cu asaaaaaaaaa un zambet pe buze. :)

Din seria binecunoscuta "Miezu`, connecting people" : )

azi am avut reuniune cu colegii de liceu si spre bucuria generala ne-am vazut la moaca destul de multicei, drept pentru care... :D

Petrecerea continua undeva unde se poate fuma :)), dar eu am venit cuminte acasa, pentru ca, da, maine devreme [adica la 7 cel mai devreme, dupa cum am negociat eu cu amicul meu, Road Runnerul de serviciu :)))], punem duba in miscare si plecam spre orasul unde gasim fabrica Nestle, un soi de Sf Petru al raiului ciocolatei. Pardon, Elvetiaaaaaaaaa! :D

Facem oprire la Arad, pe urma la Innsbruck, pe urma va mai zic eu, Coyote mi-a promis ca daca vin eu cu laptopul aduce el internetul la picioarele mele, deci vom comunica. :))

Zambesc, thank you very much. :)

Azi m-am vazut cu oameni frumosi si maine plec pana lunea ailalta intr-o aventura de carat portelanuri si skiuri cu un om mai agitat, dar care mi-a jurat pe rosu ca nu ma duce acolo sa-mi vanda rinichii ... :))) Si-o sa fie bine, macar pentru ca eu sunt Red Bull-ul cu zambet circular, dupa cum zice dumnealui, pentru ca amandoi avem nevoie de aer curat si spalare de creieri cu chestii placute mintii... si nu in ultimul rand, pt ca mi s-a promis ca o sa fie distractia dracului! :D

La multi ani, dragele mele doamne! :)

In alta ordine de idei........ Baaaaaaaaaaaaaaaaaai, plec!

Sambata, adica. Elvetia, here we come! Poate si niste Franta. :)

Sa va zic.

Vineri am primit mail din Head Office sa facem bine sa ne planificam si inregistram concediile/2010 pana la sfarsitul lunii. Dau ochii peste cap, ma gandesc 30 secunde, dau un search mic pe google. Avem Sensation in Amsterdam pe 3 iulie si concert U2 la Istanbul pe 6 septembrie. Bun, asta inseamna cam 2 saptamani puse cap la cap. Da` cu restul ce facem? Imi zic senin ca om vedea, umplem cu Vama, poate o Delta, maruntisuri alese. :D

Ajung acasa, deschid laptop, ma conectez ilegal la o retea oarecare, pentru ca RDS-u` n-a venit de-o luna jumate sa schimbe un rahat de cablu, therefore ma descurc cum pot :D, socializez ceva, fereastra de messenger, conversam nitel, primesc invitatie sa ducem chestii la nush ce ruda din Elvetia, aflu ca plecarea e in mai putin de o saptamana si ca vom merge cu duba sa ducem portelanuri, mi se gadila simtul aventuristic, dau din antene in weekend, cer ok pt concediu astazi...

si uite ca am gasit ce sa fac cu concediul ... sambata plec. :)

Cam asa am plecat in Grecia: "copii, are un nene o garsoniera pe care v-o pune la dispozitie o saptamana, vreti sa va duceti saptamana viitoare?" "Hai!";

si cam la fel am facut si cu Venetia "fetelor, am gasit oferta: avion ieftin, cazare ieftina, plecam in 2 saptamani...?" , "Ok!".

I just love spontaneity : ))))

Imi va face bine, cel putin asa imi doresc si mi s-a promis, ca imi voi aerisi creierul si gandurile care-mi afiseaza tag-ul "minimalist" la bloguri. :)

Elvetia e curata si are spatii verzi sau macar zapada ordonata si am inteles ca daca sunt cuminte ajungem si putin la Nisa. Nu va ingrijorati, probabil ca va voi scrie. ;;)

Am asa o chestie, niciodata nu m-am dat in vant dupa clasicele sarbatori, dar exista una...

Romantismul, pe care [asa cum facem cu orice sau cel putin asa ar trebui sa facem] fiecare si-l traduce si si-l adapteaza dupa propriile forte si puteri, pentru mine inseamna ceva mai mult decat un cadou dat pe 14 februarie sub forma unei perne-inimioara sau un weekend la spa.

Eu oricum sunt o romantica prin definitie : ) ...

Asta, ca si expresia "asa sunt eu", nu inseamna neaparat ca este o chestie buna sau ca ar trebui sa fie cine stie ce motiv de mandrie; probabil ca din exterior se percepe ca un semn clar al emotionalului prea accentuat si al aiuritatii detinatorului de drept al chestiunii denumite generic "romantism". Cand spun ca sunt o romantica, eu o spun cu un zambet asezat frumos in coltul gurii, pentru ca, lasa, zica cine ce-o vrea, stiu eu mai bine ce se gaseste acolo. : ) Plusez la chestia asta cu faptul ca niciodata n-am apreciat standardele, deci genericul vostru se va transforma intr-un romantism rebel, cu totul al meu.

Cum?

Trandafiri pe pervaz,

plimbari noaptea pe partie,

cadouri confectionate,

mesaje de buna dimineata si de noapte buna,

baie in mare la rasaritul soarelui,

dansat in ploaie,

dansat fara muzica,

dansat incaltata in clapari,

baut vin rosu cu ochii inspre stele,

facut dragoste in cort asezat pe plaja in timp ce ploua,

te iubesc-uri venite de acolo de unde stiu ca inseamna ceva,

plimbat 4 ore cu autobuzul si cu diverse tramvaie pt ca nu stim foarte exact unde vrem sa ajungem,

gatit tiramisu in forma de inimioara cand stii ca mie nu-mi place sa gatesc,

primit vizita dimineata "te iubesc, am venit sa te trezesti alaturi de mine" ...

Sunt convinsa ca fiecare dintre noi are momentele astea, doar ca nu stiu cat le constientizam si mai ales cat stim sa ne bucuram de ele. Sunt multe pe care mai mult ca sigur nu le mai am deloc in minte, dar nu-mi pare rau, fiecare la timpul lor, au fost, am zambit cu tot sufletul, au trecut... sa vina urmatoarele! : )

De sarbatoarea asta minunata ... avem prieteni si avem o petrecere unde o sa ne simtim bine. :)

Si mai avem si niste muzica, as promissed:

The Cranberries - Wake up and smell the coffee

Iubiti-va cel mai mult! :)

Ce vara... :)
Am inceput-o aventuros, am continuat-o tot la fel, am amagit niste gandacei si niste fluturasi, am suras jmen la fiecare pas. Eu m-am distrat, nu stiu ce-ati facut voi; am facut-o atat de tare, incat aseara am adormit la 9, iar dupa 15 ore inca dormeam...

Am inceput cam prin aprilie sa simt ca e vara.
M-am simtit libera si desprinsa de legaturi, am luat viata din nou la numarat si am gustat din ea cat am putut...
A avut gust de tequila, lamaie si sare, sare de mare, sare de pe piele de baiat fain, whiskey si cola, apa de ploaie, furtuna de idei si discutii la rasarit de soare, oameni frumosi carora le-am studiat fiecare detaliu si i-am savurat pe deplin, lacrimi de tristete si pe urma de bucurie, rimel amestecat pe zambet, filme la cinema, escapade cu fetele, topless, paturi multe, plaja de Mamaia si pe urma de Vama, fitze si libertate, viteza pe autostrada, serpentine, rau de masina, gadilat in fan, frig si canicula, concerte, senzatie de vertij, dureri de cap, mahmureala, rasete la kilogram, oameni, oameni, oameni, Doamne, atat de multi oameni, cat de libera m-am putut simti, wake me up when September ends, my baby is back, multumesc celor doi pasageri pt momentele de vara furnizate in lunile astea, Venetia, Nessebar, Mamaia*4, Poiana Brasov, Vama Veche*3, Sibiu, Brasov, Sighisoara, Bran, Predeal*2, Busteni, Costinesti, Cheile Gradistei, Paltinis, muzica, multa muzica, Bestfest, Massive Attack, Sis, dnb, jazz, prieteni vechi, lume "De cartier", colegi de serviciu, prieteni noi, legaturi noi, cuvinte multe, incredere, narcisism, I simply don't give a fuck [:))], just enjoyed this piece of life... :)

Peshay & Co-Ordinate - You Got Me Burning


Gata, de maine avem treaba!
Avem scoala de soferi de terminat, masina de cumparat [intai bani de furat din banca :))], masterat de organizat cu dizertatie, si serviciu de organizat, stiu eu cum e toamna, toata lumea are deadlineuri de indeplinit pe ultima suta de m, deci... avem treaba!

O toamna placuta, dragilor si... nu uitati ...
Profitabilitatea isi merita distractia! :)

Pai, sa vedem. It's been a while.

Am trecut printre niste discutii zilele astea, am zambit din nou multicel si am pus punct unei saptamani. Am luat o decizie si am incheiat o duminica asa cum trebuie.


Cam ... asa ceva. Cu un fir al gandurilor mai serpuit decat Transfagarasanul, va anunt ca am intrat iar intr-o pasa din aceea in care m-am enervat si m-am hotarat sa ma canalizez pe ceva cu adevarat important. Inca nu stiu daca am definitivat cum trebuie cum o sa fie toata chestia asta, dar sper sa am parte de liniste din anumite puncte de vedere, pentru a ma putea concentra si a reusi; atat de zgomotoasa am fost in ultimele luni incat am obosit si am uitat ca am ceva de facut in viata asta. Pentru ca merit.
Pana una-alta...
Fubor, ne bucuram ca-ti place Fuborg. Tu si antibioticul.
Fa-te bine! >:D<

Poza: winding road of my beliefs

Ei, sa nu exageram. Atata doar ca acesta este blogul cu numarul 251.

La care se adauga cele 244 scrise pe Yahoo! 360.
Si multele pagini pe care voi nu o sa le vedeti niciodata. :)

Ma bucur ca blogul cu numarul 250 ce poarta eticheta MdeMiez pe suport Blogspot a fost ceva mai bataios. N-am stiut ce numar poarta, dar e bine ca am nimerit-o cu ceva scris si aruncat cu opinia, nu numai muzicat sau pozat.
Ma impinge un nene sa scriu. Un altul imi spune ca mi-am maturizat stilul, capatand odata cu chestia asta si o anumita doza de egoism, altcineva imi spune ca m-am schimbat, alt omuletz imi transmite ca parca nu mai scriu cu tot sufletul... Aveti dreptate, dragii mei. Din moment ce voi sunteti criticii mei si mi-am asumat chestia asta acum aproape 3 ani, sa stiti ca pretuiesc faptul ca imi comunicati. Iau in calcul ceea ce imi spuneti si ma ajut sa cresc, prin ochii, parerile si cuvintele voastre [iar asta in ciuda faptului ca in ochii celor ce nu ma cunosc suficient pot parea o egocentrista si un simbol al narcisismului :))]. E bine ca aceia din voi [pe care ii ascult] stiu sa se uite mai jos de coperti, coafura si subintelesurile de printre randuri, poze si muzici ... si faze. :)

Acestea fiind zise, sa va explic:

deschide = fa ceva, omule! gandeste, rumega, actioneaza, pune mana, uita-te in jur, asculta si invata. Reactioneaza!

free (2) = fii fericit, omule cu suflet mic si negru. Uneori stiu ca meriti mai mult decat iti doresti! :)

Imprastieri de suflet = timpuri de melancolie si dor, bucati de gandire imprastiate, culese in zbor, aripi frante si zbor deasupra unui ... pom cu nuci. :)

Ing. = enigmatica odisee, frumos Sisif al unei never ending story, suflet frumos, zburator si visator, analitic si nebun de legat!

lui = old school love, multumesc celui ce stie sa aprecieze frumusetea si libertatea unei legaturi

minimalist = timpuri albastre, putina tristete, asezonate cu cateva lacrimi aruncate pe tastatura, nu-mi va placea niciodata sa stiu ca am de prea multe ori acest cuvant in subsolul blogurilor...

muzicutza = impart cu voi stari, pt ca asa stiu sa ma desfasor atunci cand nu am cuvinte suficiente. Linia melodica, versurile, actorii videoclipului, citeste-le pe toate cu atentie ...

Pink Floyd - High Hopes


poze = si mai stiu ceva. Gandeste in imagini, ia apoi cuvintele si descrie-le ce vezi si celorlalti. Iar daca mintea ta nu se poate opri din a-ti colora gandurile, fa si tu ca Man Ray, de exemplu. Fotografiaza. Mie-mi plac detaliile si lucrurile mici, imi iubesc setarea Macro si lumina care pica asa cum trebuie si ce iese ramane de vazut:



small = stii ce fac eu zi de zi? stii, ca doar iti povestesc aici... Miezuiesc! :)

STFU = nu vrei sa ajungi aici. Mai bine citesti si ma lasi in pace. Sau citesti si iti scuipi in san. Numai pt uz extern, pardon, EXTREM si la urgenta, cand dau p-afara. :)

A se utiliza cu moderatie,
a se zambi de fiecare data,
a se asculta cu bucatzele din suflet.
Al meu.
Cu fiecare ocazie.

Fiind duminica seara, sa fie ceva light!

Noile obsesii muzicale ale acestui timp:

Martina Topley Bird - Carnies


Dizzee Rascal & Calvin Harris - Dance Wiv Me


Snoop Dogg - My Medicine


via Coyote :)

si de la mine, citire, aaa, ascultare:

Ron Carroll - Walking Down The Street

[mi-a zis z0n3 ca prin Banbu Mamaia se da din acelea pe aceasta melodie. Te cred pe cuvant, tu pune visualurile acolo, ca eu nu calc sa ma conving ca ai dreptate:))]

Nada Surf - Hi Speed Soul

[obsession...]

O saptamana usoara, tuturor! :)

later edit PS: cateva cuvinte mi-au venit acum in creieri si m-am gandit sa vi le spun si voua. E vb despre singurul citat care mi-a atras atentia, ceva referitor la oameni, ceva ce am auzit mai demult si from time to time inca ma face sa gandesc mult de tot: "nimeni nu poate apara un om de el insusi". Now think about it, aveti o intreaga saptamana la dispozitie, starting... NOW!
Si mai e ceva, stiati ca puteti invata o pisica sa faca ce vrea ea? :)

Pai... nu? Ce fel de bloggeritza sunt eu daca nu va informez constant asupra programului meu, extremely detailed? Bullshit. :))

Bine, nu va spun tot, dar saptamana trecuta am avut o experienta geniala. Am fost la concert Massive Attack? Am fost. Am avut o senzatie ciudata? Am avut. Am avut senzatia ca ar trebui sa trag ceva pe nas in timpul unei melodii... Ciudat. Mie-mi spuneti? Ce e mai ciudat este ca si inginerului meu i-a venit aceeasi chestie in cap si mi-a spus-o putin mai tarziu, pe la km 50 pe A2.

Massive Attack - Safe From Harm


Exact, dupa concert, am sters-o la mare... Am cules pe Leelee si pe Mireille si la 3 jumate imi sorbeam obisnuitul whiskey cu cola in El Comandante... Iar cand soarele s-a hotarat sa se deschida, noi eram 4 oameni zgribuliti pe un sac de dormit, ascultand muzica Expirata; am dormit in masina, pe plaja sau deloc, am mancat la Gulag, am ras ca dementii si am facut mistouri, Mireille a facut febra musculara la obraji de atata hlizeala, la 10 jumate seara eram acasa, obositi si fara bani, adormiti si fericiti... :)
A, in timp ce intram in Vama, la 3 jumate, am vazut o stea cum cadea fix pe centrul parbrizului, peste Vama, noi doi, in acelasi timp intorcandu-ne unul spre celalalt si spunand: "WOW! Ai vazut?!"

In fine, poze cu rasaritul, muzica si ... enjoy the rest of your summer! :)


PS: daca e prea cald, mergeti s-o lalaiti la Gulag... :)

Am o stare potrivita acestei melodii:

Lamb - Gorecki [Global Com Mix]


Am inceput scoala de soferi. :)
Si zambesc din nou cu nesatz din acela adevarat.

Ghici!
Da!
Maine!
Plec!
LA MUNTEEEEE!!!

Am facut un calcul pe anul asta:
O saptamana in Austria.
6 zile in Italia,
5 zile in Bulgaria.
4 weekenduri la mare.
8 weekenduri la munte.

Andrei mi-a spus ca ma uraste. Mwahahahaaaaa!!! :D

Si totusi, pt ca e vorba de munte, nu pot sa nu imi amintesc ca anul asta parca nu m-am bucurat de el cu adevarat, asa cum stiam sa o fac cand eram mai mica, sa ma iubesc cu aerul, cu soarele sau cu frigul lui.
Totusi, cred ca am stiut la un moment dat, intr-un weekend sau doua ... in primul sa ma indragostesc, iar in al doilea sa plang ... in unul din celelalte parca am stiut sa traiesc inca putin, am reusit sa cad din pricina unei [semi]cristiane in prapastie si acolo am stat ceva timp, dar, na, e vorba despre mine, daca n-as fi atat de ireal de aeriana si totusi cu atat sange rece numai in momentele de criza, nu stiu ce m-as face cu mine. :) Am mai stiut la un moment dat sa rad alaturi de 3 oameni, in unul, alaturi de alti 3 oameni in altul, tot in ideea de a ma arunca de pe ski-uri ... La un moment dat am fost cu 3 doamne si am strabatut niste carari, apoi am mancat mult ... ca fetele ... :)
Da, parca totusi l-am trait, mi-a spus un EL odata ca ii plac oamenii care pun pasiune in tot ce fac, mi-a spus ca ii place ca l-am sunat de pe stadion plangand la un meci si ca nu toti oamenii stiu sa traiasca fiecare secunda cu atata intensitate; probabil ca i-ar placea sa stie ca si acum, chiar daca nu mai vrea sa stie ca sunt, sa stie EL ca EU sunt la fel ... si in muntele asta pun pasiune, in tot ceea ce ma leaga de el, in amintirile pe care le am legate de el, in cele 2 cicatrici la care ma uit zambind, in bautura pe care am baut-o cu zambet, in oamenii necunoscuti pe care i-am salutat pe carare si in cei pentru care am deschis cont la mine in suflet, cu fiecare carare pe care am ales sa o parcurg alaturi de ei ...

Celelalte Cuvinte - Daca Vrei


Daca am avut vreodata ideea unui moment romantic ... probabil ca nu mai stiu de ceva timp sa traiesc chestia asta suficient de puternic, fie pt ca mi se spune din ce in ce mai des ca ma port prea frumos cu oamenii, afirmatie pe care eu, in ideea mea de a parea o super smechera, o resping total [... dar se pare ca nu ma crede nimeni :)], fie din cauza [si nu datorita] acelorasi oameni care, desi imi lauda bunatatea, tot ei m-au invatat cu duritate sa accept faptul ca bullshiturile astea nu ma vor tine la suprafata, printre cei puternici.
Azi, stiu ca imi doresc liniste. Azi stiu ca m-am saturat de glumele mele reci. Astazi stiu ca daca iti spun ceva, ai sa vezi ca de fapt sunt doar bitchy-cute, nu sunt rea ... Iar eu cu oamenii nu ma pot purta altfel decat am fost invatata. Asta ma tine pe mine la suprafata, printre cei puternici. Stiu sa plang si apoi sa ma ridic. Stiu ca atata timp cat imi pastrez bucatica mea de integritate, tu o sa fii nimic pe langa mine.

"mah, si tie iti place sa fii pui, din cand in cand ... :)"
Ma multumesc sa-ti fiu pui ... atat timp cat stim numai noi doi. :)

PS: MiezuRau: daca vrei cu tine lumina sa o impart ... lasa-ma sa ard ...

... mi s-a dat startul la libertate. De vreo cativa ani, adica, de cand cam fac ce vrea muschiu` meu si ma port urat sau frumos cu oamenii, dupa cum doreste situatia.

Bun, ma bucur ca am lamurit acest aspect. Oricum, de curand ma simt din nou destul de libera - sunt curioasa cat o sa ma tina si de data asta. :))
Ce voiam sa va spun de fapt, este ca Fatboy Slim is fucking in Heaven. Acuma, da, stiam, asa ne-a zis si acu` doi ani, da` pe bune, he really does. Am lamurit cu el acest aspect sambata noapte. A pus la respect multimea, a bagat Bob Marley si a plecat. Elegant. Multumiri. :)
[Timo Mass is NOT fucking in any way. : ))]

3, 2, 1 ... Let's start!

Cu ajutorul frazei de mai sus am promovat 4 chestii.
[4, get it, 3, 2, 1, start, si totusi sunt 4, stiti ca-mi place sa-mi explic glumele :))]
3. Trei zile cu fundul meu special la soare [nu zic de fitze, chiar e special, m-am intors cu el modificat de la mare si am capatat o noua porecla, ... "Zorg" ... in fine, DON`T!!! :))]; am stat cu el pe la mare si prin nisip ... 3 zile de Vama si de facut nimic, asa cum imi place mie.
2. Doua nopti jmen, aproape rasarite, adica aproape am prins rasaritul, numai ca in prima am adormit pe plaja [oricum nici nu mai stiam cum ma cheama :)))], iar in a doua n-am mai rezistat la socul continuu al tremuratului extrem de termic.
1. Numarul unu. Un singur cuvant... Libertate. `cause there's no other way.

Let's start ... ne-a aparut o reclama noua, tune in pe TeVe! :D [I'm semi-brainwashed, yey! :))]

Una si cu una fac doua, caci asa ne-a invatat amicul Portos [bine-ai venit printre noi :)]. Una peste altul, caci asa mi-aduc eu aminte ca e frumos sa vorbim, am cunoscut oameni, am revazut oameni, am fost rautacioasa, am avut grija sa zambesc cu masura, am cam ras fara masura :P si... m-am simtit bine. :)
La multi ani si la mai mare! :P

Poza: Feeling de Vama in luna Iulie

PS: mi-am tras inginer. a fost si el. e cool. o sa va zic alta data, acum fug sa ma duca in parc, pt ca tot ma doare piciorul modificat la mare de nu se mai poate. cheers :P
happy now? :))

Baaaai, mor de placere cand ascult o bucata de U2. Sa mor, poate doar un Guns sau, poaaate, poaaate un Depeche sa ma mai precipite asa cu toata discografia, nu stiu ce e, dar lesin de drag. :D

In fine, mi-am schimbat ringtone-ul. Am ales Depeche, deci daca vreti sa fiu fericita, sunati-ma si lasati-ma sa ma bucur de Enjoy the Silence! :)

Maine plecam la mare.
2 Mai, Vama, Mamaia, Navodari, Fatboy Slim, Tequila, tag nou, sa-mi traiesti, w/e placut si voua! :)

Thanks to that engineer that can build bridges out of the nothing that I could've become.