So, I just moved.

You knew that already, as I'm not very good at covering the truth about myself..."that's why you have a personal blog, silly, haha". Yeah, like she said. :)

But as of today, I also moved the blog on a new page, for practical reasons you will not need to read about.

As a mini-teaser, you should know I'm planning to focus more on letting the world know what my woman-child mind produces in the near future; and maybe I'll dig out some old ideas I have put down in my computer along the time, in the "Red/Blue-pill_for my eyes only" category.

So should you wish to continue reading me, please check out this new place - which currently looks exactly like the current one, I know. Don't panic, though, I'm just too lazy to change the template now. :))

Daca plec, hai, vii cu mine? : )

I'm a true-blue romantic. But sometimes I embrace reality with my cruel soul. 

Many people have seen both sides. And I fear both of them, in equal measures.

I learned that sweet&cute coincidences are coincidences and nothing more.

Because if we start seeing something repeatedly, it may be sweet and cute, but it means nothing to the untrained mind. To the trained mind it means just that it has been trained very good in that aspect.

Rehab is for quitters. I miss smoking and I'm a hypocrite for telling people to stop smoking.

I will give myself an additional year before I will stop feeling guilty for telling people to quit smoking. Until then, I'm still in probation.

Speaking of which, tequila is back in my life. :heart:

Let's take "I will always", but let's just say something about "I never" and a little bit about "I love you".

I equally hate and love the above 3 dangerous words/foolishnesses.

Yesterday evening I dined at a restaurant who is now high on my favourite places' list.

Best sea food and desert I've ever had. I'm starting to fall in love with Cuba.

"Nothing is more powerful than the human spirit."

"Life is about creating yourself."

So do something good, while you're at it.

Returning today from Ljubljana I realised I haven't thought enough above my friend, Paris, in a while.

I will never forget you, Paris. But Paris, you see, we will meet in another lifetime, when we will both be cats. 

We have to.

Hit it, Gary:

Your guitar still brings the chills down my spine.

Bula se intalneste pe strada cu un prieten care il intreaba:

- Bula, am auzit ca ti-a murit soacra. Ce-a avut?

- Ceva bijuterii, un televizor si putine economii...

- Nu asta te-am intrebat. Ce i-a lipsit?

- Pai, masina, o casa sau un apartament proprietate personala... ...

- Bula, de ce a murit?

- A fost la noi in vizita, eu i-am spus sa mearga in pivnita sa duca niste cartofi, sa facem pireu. A cazut pe scari si si-a rupt gatul.

- Ce ghinion! Si ce-ati facut?

- Macaroane cu branza.

Chestia asta, cum ii zice ... sa iei oamenii asa cum sunt ei, are fix 2 taisuri.

Esti simpatic si de treaba ca faci asta cu si pentru ei, pana ajung ei sa se complaca in ceea ce sunt si acolo te-ai taiat la degete.

Trecutul imi mananca urechile si in general ce se afla intre ele. Inside joke, haha. Chiar ca despre dinauntruri a fost asta.

Si pe urma respiram adanc si ne ducem sa dansam, iar in drum spre, ne spunem in suflet si in gandurile care stau intre urechi:

O sa fie bine

O sa fie bine

O sa fie bine

O sa fie bine

O sa fie bine

O sa fie bine

O sa fie bine

O sa fie bine

O sa fie bine

O sa fie bine

O sa fie bine

O sa fie bine

O sa fie bine

O sa fie bine

O sa fie bine

O sa fie bine

O sa fie bine

O sa fie bine

O sa fie bine

O sa fie bine

O sa fie bine

O sa fie bine

O sa fie bine

O sa fie bine

O sa fie bine

O sa fie bine

O sa fie bine

O sa fie bine

O sa fie bine

O sa fie bine

O sa fie bine

O sa fie bine

O sa fie bine

O sa fie bine

O sa fie bine

O sa fie bine

O sa fie bine

O sa fie bine

O sa fie bine

O sa fie bine

O sa fie bine

O sa fie bine

O sa fie bine

O sa fie bine

O sa fie bine

O sa fie bine

O sa fie bine

O sa fie bine

O sa fie bine

O sa fie bine

O sa fie bine

O sa fie bine

O sa fie bine

O sa fie bine

O sa fie bine

O sa fie bine

O sa fie bine

O sa fie bine

O sa fie bine

O sa fie bine

O sa fie bine

O sa fie bine

O sa fie bine

O sa fie bine

O sa fie bine

O sa fie bine

O sa fie bine

O sa fie bine

O sa fie bine

O sa fie bine

O sa fie bine

O sa fie bine

Cineva tot trebuie sa priceapa si ideea asta.

Sunt zile, cum e cea de azi, cand ma simt legata de maini si de picioare.

Si pt ca nu utilizez cuvantul "ura" si derivatele-i decat atunci cand este strict necesar, azi o sa-l folosesc:

Urasc neputinta.

Sa fiu nevoita sa stau si sa vad cum se intampla ceva, fara sa pot sa ii deviez traseul intr-un fel, ca sa fie bine.

Orasul asta e plin de pungi. Pungi pe strazi, pe trotuare, in Centrul Vechi si in cluburi. Pungi din plastic, pungi sub ochi, pungi pe tocuri. Si cand bate bantul, le agita pe toate si se pungesc.

Mi-e groaza de ce-mi vad ochii.

E ciudat cum unele lucruri despre care stii ca ar putea sa se intample, totusi atunci cand se intampla te iau prin surprindere. Astazi realizez ce mi-a spus un om de curand, despre luatul prin surprindere. Nu l-am inteles atunci si n-am putut sa accept aceasta idee, cum se poate sa fii surprins de lucruri la care te astepti.
Sunt chestii despre care stii, dar refuzi sa le vezi. Discutam despre acele lucruri despre care stii ca se vor intampla, dar pur si simplu creierul, sufletul si toata fiinta ta iti transmit sa refuzi sa accepti ca ar putea fi asa. Iar cand se intampla, te lovesc fix in moalele capului si nu stii incotro s-o apuci.

Incerc sa-mi dau seama de unde ar trebui sa primesc niste raspunsuri ca sa pot sa fac lucrurile sa iasa bine pana la urma. Creierul meu inca refuza sa inghita niste intamplari, iar sufletul meu se izbeste de toti peretii cu mainile pe urechi, urland din toti rarunchii ca asa ceva nu va accepta in veci.

Stiu, am foarte bine intiparita in minte conceptia aia foarte sanatoasa cum ca daca vrei ceva trebuie sa ceri, altfel nu poti avea pretentia sa primesti, dar daca vreau ca niste lucruri sa fie si ele nu pot fi, este ca astea se transforma pe parcurs in dezamagiri si/sau tristeti?

Si daca aveam nevoie de vreo motivatie mai puternica sa ma las definitiv de fumat, acum o am. Asa cum ziceam zilele trecute, de ce ajungem sa facem niste lucruri abia cand primim palme, nu pot sa inteleg. Iar daca eu, Miezu, Ioana, omul, are vreo pretentie de la oamenii din jur, ca acestia sa se schimbe sau sa imbunatateasca ceva, atunci va trebui sa incep de la radacina. Eu.

Cam de cate ori in viata pe care o avem de trait ne este disponibila varianta alegerii gresite, fara consecintele aferente? Intreb ca sa stiu cate mai am la indemana. Sa stiu daca sunt pe cale sa fac o alegere ca apoi sa-mi rod unghiile cu tot cu degete de atata oftica sau daca le-am epuizat si this is it, de data asta chiar imi iese.

Niciodata nu mi-a placut sa joc ceva unde sa nu pot calcula miscarea urmatoare. Zaruri, carti, oameni. Cine dracu stie cat noroc o sa am? Cata ruleta ruseasca se ascunde in spatele lor? Si de ce? Si pana unde? Si de fapt, de ce dracu e asa, de ce nu ne obisnuim sa spunem lucrurilor pe nume? Daca am fi toti asa, s-ar scuti foarte mult timp pierdut cu lucrurile facute pe sub mana, scarpinate cu mana stanga pe partea dreapta a capului, facute in ceata, o fi, n-o fi, pica, nu pica. Am castiga un timp pe care l-am putea petrece cu cei dragi, la o inghetata, la un campionat de bowling. Am castiga un timp in care am putea face bani, bani multi, daca tot ii iubim atat de mult.

Ca orice chestie lasata pe planeta asta de cine vreti voi, cel mai probabil ca si incertitudinea are farmecul ei aparte. Zilele astea nu i-l vad, dar cand imi voi reveni, probabil ca o sa vad curcubeu si-n incertitudine. Pana atunci, sa moara gri-ul. Sa fie alb sau negru.

Sa fie primavara, c-am uitat sa va zic. :)

Este groaznic ca un copil sa se piarda in Sectorul 5, sa fie dat in urmarire la Politie si sa nu fie de gasit, desi el se afla de 6 luni de zile intr-un Centru de Plasament din Sectorul 6.

Stiu ca informatia e putere si ca fara comunicare nu putem trai. Poftim inca un exemplu despre cum [nu] sau cat [de greu] functioneaza lucrurile.

In fiecare an in perioada asta o ajut cu ceva pe mama mea. Si de fiecare data cand lucrez la acest ceva, ma gandesc ca problemele mele sunt atat de mici, comparativ cu ce se intampla in jurul meu, incat aproape ca mi-e rusine sa le mai numesc probleme.

Este insa absolut normal sa spunem ca avem probleme atat timp cat nu avem termen de comparatie. Dar si cand viata ne pune acest termen de comparatie in fata ochilor, pai sa ne fie rusine sa sustinem ca avem probleme pe care nu putem sa le rezolvam.

Nu vrem. Nu ca nu putem. O sa sustin asta pana in panzele albe, nu ca nu poti, ci ca nu vrei. Nu e suficient doar sa vrei, dar niste munca n-a omorat pe nimeni - niste munca din aia care te ajuta sa indeplinesti vise e foarte smechera.

Sa v-aud. Break free. : )

ASTAZI FOLOSIM majuscule.

IDEI IMPRASTIATE.

MIXED FEELINGS.

ZAMBETE.

NERABDARE.

SOLITUDINE.

DECIZII.

INFRUNTARE.

INCRUNTARE.

IMPOTRIVIRE.

INDEPLINIRE.

INCAPATANARE.

EGOISM.

COPILARII.

INUTILITATI.

CUVINTE.

COMUNICARI.

VISE.

FISE.

SCRIPETE.

TIPETE.

HAOS.

CULORI.

DRACI.

SEMNE DE EXCLAMARE.

SEMNE DE INTREBARE.

PUNCTE DE SUSPENSIE.

toate astea la un loc

Asa am adormit. Asa m-am trezit. Asa mi-a fost ziua. Asa se incheie ziua. 24h.

Facebook face minuni!

Dupa aceasta criminala zi, iata ca rad cu lacrimi. Am descoperit ceva si rad cu lacrimi. Nu va zic mai multe. Pura intamplare, nici macar n-a trebuit sa sap, it was right there, in front of me, in tot acest timp. OMG =)))

Gata, gata, scuze pentru reactia exagerata, moment`s gone.

Of, some people never change. : )

Ca tot vorbeam azi cu un drag despre o situatie banala [barfeam], uite ca ajungi sa te plafonezi intr-o situatie din care nu mai iesi, cat de gri o fi ea. Dar pe urma, dragule, am stat eu si m-am gandit, probabil ca ce ni se pare noua a fi gri, e foarte posibil ca lor sa li se para a fi magnific de alb, ca-n reclama la dero. Iar mega-revelatia asta m-a pocnit cand am deschis FB-u` si-am gasit ce-am gasit. nope, nu va zic, aproape ca mi-e rusine. :)) Si, ca sa vezi, abia cand realizasem si eu ca nu toti suntem la fel, acum ma intreb de ce nu e cum speram eu, ca poate ar fi mai bine, cand am vazut ce-am vazut. : )

I am no better than any of you, no, no, sa nu intelegem asta, nu judec, ca ma mai si cunosc si ma stiu ce-mi poate pielea de drac ["you're just like an angel, your skin makes me cry" sâc! :D], dar pentru ca tot ne lafaim intr-o tara cu libera exprimare [lol], adica de ce sa nu dau si eu o parere, ca se poarta.

Pfuai.

Ce de-a libertatea prost inteleasa, oamenilor. :)

Ce faci cand realizezi ca ai pierdut un fluturas?

"ma duc sa-mi rod unghiile de draci pana adorm"

"dada, unghii de drac, si asta e misto :D"

hai acasa! : )

later edit: recuperat fluturas. : )

eu cand va zic. : )

O sa ma reapuc de poze. Uite cum mi se aseaza lucrurile in fata ochilor, uite cum le vad [exact ca azi], uite cum reactionez la ele, e pacat de aparatul meu parasit in geanta lui plina de nisip din Vama si ace de brad [tot cad de pe undeva, inca n-am detectat sursa exacta].

Da, da, exact ca azi. Nu.

Chiar nu e.

Cand o iei razna si singurul lucru pe care il ai in cap este sa iesi, sa iesi, sa nu mai vezi cu ochii, sa obosesti, sa uiti, sa te extenuezi ca sa adormi mai repede, atunci o sa-ti dai seama ca nu ai niciodata suficient timp pentru a face tot ceea ce ai vrea sa faci. Si, incercand sa umpli anumite goluri, ai ajuns sa-ti doresti altele, cel mai probabil viitoare goluri, pe care le-ai putea umple daca nu le-ai avea p-alea din urma de umplut si tot asa.

La modul:

xoxo: frate....
xoxo: cu tine e ca la minesweeper
MiezuRau: :))
xoxo: pun 2 stegulete pt marti si joi
xoxo: unu pt sambata ca probabil ruleaza ceva dubios intr-un loc mai putin dubios
xoxo: duminica o incerc ultima ca probabil dormi ...
xoxo: asa ca ... lunea viitoare ce faci? :))
MiezuRau: germana :))

Am obosit. Oricate as face, nu-mi ajung. Desi pic de oboseala si am inceput sa extenuez si pe alti oameni, sunt incontinuu agitata si nu m-as opri pentru nimic in lume. Asta imi spune creierul sa fac, asta fac:
involuntary functions, such as breathing, heart rate and blood pressure.

Si-uite asa se creaza nemultumirea. Nu-i niciodata de ajuns.

... si inauntru zace a nesimtire japita aia de leopard care te va musca de cur cu prima ocazie.

Ma scuzati, acuma nu va sfiiti, toti stiti ce e aia "leopard".

Si ca sa n-o las in coada de peste, ca sa fie doar un soi de "tweet", sa stiti ca mai sus ma refer la cotarlanii pe care-i vezi cum se poarta diferit in functie de situatie [nimic dubios pana aici, ca si mie-mi place sa ma mulez pe oameni], dar cum se simt nesupravegheati, cum ii vezi ca se dezbraca de caracter - ce expresie batraneasca - si uite cum mi se intoarce stomacul peste dos.

Sa incheiem totusi intr-o nota de sarbatoare: azi am primit un gand frumos de undeva, de unde nu-i prea aproape. Si-o sa-l tin in suflet, ca sa ramana cald. Daca vezi asta, iti multumesc. : )

Cum iti dai seama ca sunt suparata? In primul rand sa tii minte ca de obicei inghit multe pana mi se ia de tine cu totul. Si pe urma sa mai tii minte ca mi se intampla rar sa fiu mega serioasa atunci cand vorbesc. Mi-a zis GB sa zambesc cand fac prezentari la multime, altfel sunt nesuferita. Good, luam sfatul si aplicam in situatii speciale. Deci cand sunt suparata si mega-serioasa nu mai zambesc si pentru ca se intampla rar, O SA STII.

Ridic tonul si dau urechile pe spate. Daca-ti vorbesc la telefon, stiu ca nu-mi vezi urechile, dar pe masura ce ridic tonul tu poti sa-ti inchipui ca sunt deja cu ele spre ceafa, deci n-ai nicio scuza. Nasoala treaba.

Nu-mi plac oamenii urati care incearca sa ma urateasca.

Nu pricep rautatea. Nu-mi sta in creieri, refuz s-o accept ca facand parte din realitate.

Au aparut la TV reclamele la anvelopele de iarna.

Vorbeam astazi cu un coleg mai in varsta despre crimele raportate prin anumite zone ale tarii. Copii ucisi in mod suspect si gasiti prin diverse locuri, gen sub un pod, pe un camp.

Domnul cu care am discutat mi-a spus, din surse bine informate, ca e o diversiune. Zice ca avand in vedere ca Politia neaga si ca stirile apar online, e clar ca cineva face un experiment. Creaza psihoza pe timp de criza, e vreunul care probabil scrie o carte despre psihoza-n criza. Nu exclud ideea, mie imi plac teoriile despre conspiratii, doar mi-ar fi placut sa fiu spion.

O alta varianta, a mea, ar fi ca se scot cacaturi [scuzati-mi italiana] d'astea ca sa ne fie distrata atentia de la toate mizeriile politice.

Asa ca revenind la prima propozitie, am auzit ca firmele care comercializeaza anvelope sunt, nu toate, dar multe, foarte multe sunt ale PD-L-ului.

Si-acum, tobe, surle si trambite si mana sus pt cine-si doreste sa mai ucidem online niste copii.

Sunt anumite cazuri in care efectiv mi-e sila sa-mi cer drepturile.
Adica un om obiectiv imi va spune ca am dreptate sa cer ceea ce mi se cuvine. Si-o sa vin si eu, Balanta trup si suflet [pentru culori], sa spun ca lumea ar fi un loc mai bun daca toti am vorbi deschis si daca am fi corecti. Dar nu suntem. Din cati oameni am avut placerea sa cunosc, pe nici macar unul nu il pot arata cu degetul si sa spun "da, nene, ASTA E, el e, CORECTUL!". In mod evident, nici macar spre o oglinda nu pot sa fac gestul cu degetul, dar o sa supravietuiesc; sunt relativ multumita de mine, asa ca the hell with everything else. : )
Dar nu pot s-o zic mereu p-asta cu "lua-le-ar dracu pe toate", pentru ca nu mereu picam pe subiect. Iar eu mai dau si gres, devin subiectiva cand vine vorba de dreptatea mea.

Revenind la relatarea si nevoia mea acerba de exteriorizare [/exorcizare : )], se intampla cateodata sa ma auto-sufoc incercand sa caut modalitati prin care sa cer ceea ce mi se cuvine. Se intampla asa pentru ca incerc sa nu deranjez. Pare a fi simplu spus, dar asta incerc sa fac. Sa stau cuminte in conul meu de umbra, unde sa-mi traiesc viata mea linistita in care toti norisorii sunt albi si foarte pufosi. Si asta chiar daca imi place mie atentia, dar de fapt atentia asta o vreau numai daca am facut ceva frumos pentru altcineva; am mai zis mai demult si nu dezvolt din nou, ca imi place de mor sa stau in umbra unei surprize, sa-l vad de la distanta pe surprins ca e fericit si, fara sa-i spun, totusi sa-i increteasca o idee in minte care sa-i spuna ca eu am fost dubioasa care a facut formalitatile.

So yes, mi-e sila. Am tendinta de a impune, mai ales pentru ca stiu ca mi se cuvine; si daca nu impun, am senzatia ca cersesc. Of, mama lui de orgoliu. De aia mi-e sila. De ce trebuie sa cer voie sa am parte de ceea ce e al meu?

Oricum, lectia de azi, copilasi, este ca dupa ce ai cerut si ai primit, oricum ar fi fost traseul conversational, nu te mai uita inapoi; capul sus, macar te-ai ales cu ce-ai vrut. :D

Si p-orma o sa vedeti voi ce-o iesi. Le-om trece pe toate cu bine. :)

Femeia lui Lot, care a privit în urmă împotriva sfatului îngerilor, a fost prefăcută într-un stâlp de sare (Facerea 19:1-26).