Guano Apes - Pretty in Scarlet

Ai facut din vitrina asta de cioburi un om.
Le-ai adunat de pe jos si le-ai asezat intr-o ordine perfecta, cu o meticulozitate pe care nu am mai intalnit-o in mintea niciunui om ... pana la tine. Ai stiut sa-mi spui sa-ti vorbesc, exact atunci cand mi-as fi dorit sa-ti spun ce aveam strans in ganduri numai pentru tine si puzzle-ul asta ... nu mai devreme, absolut niciun moment mai tarziu. Am stiut ca tu esti creatorul meu si am incercat sa te fac sa simti mandria unui lucru bine facut. Exact ca piesa nebunului, te-ai miscat pe diagonala si n-am stiut niciodata daca ceea ce fac e bine sau rau. Nu ti-am ascuns niciodata nimic si n-am incercat sa imi opresc lacrimile atunci cand le simteam cum mi se innoada in barbie exact ca unui copil mic. Mi-am promis ... la sfarsit ... sa nu te las sa ma transformi la loc in cioburi, dar cu cat incercam mai tare, cu atat mai mult rupeai bucati din mine. Mici, mici, pana n-am mai ramas decat un om peticit si rupt de realitate. Am pierdut in momentele alea credinta in tine si in munca ta, creatorule.
Ca un nebun de alb, ce captureaza ...
regina neagra pentru vesnicie...

later edit: Am scris textul asta ceva mai demult, avand melodia pe fundal, repetandu-se de zeci de ori. De curand am redescoperit-o ... si ma bucur. :)
Pentru un weekend pretty in scarlet.

Mi-am mai pus intrebarea asta, cat de mare e un ou mic.
Cat de mare e un om mic, insa? Hai bine, recunosc, normal ca m-am gandit, ca doar am o statura de aparat. :)

M-a lovit azi. Daca sunt prea sincera fata de anumiti oameni, imi fac mai mult rau. Cu cat ofer mai multa informatie cu atat sunt mai usor de transformat intr-un mare calcai al lui Ahile:

"Ahile este personajul central al epopeei lui Homer, „Iliada”.Eroul este fiul zeitei nereide Tetis si al lui Peleu, regele din Thessalia.Inca de la nasterea sa, Zeita Tetis ii stie destinul. Stie ca fiul ei va deveni un mare luptator, dar si ca Moira (zeita sortii neinduplecate) i-a harazit sa-si piarda viata sub zidurile Troiei.
Pentru a-l feri de cruda soarta, zeita isi unge pruncul cu ambrozie, pentru a-l face nemuritor.Il vara in flacari pentru a-l cali. Merge in Infern si il scalda in celebrul rau Styx, pentru ca nici o arma sa nu-i poata rani trupul.Atat doar ca micutul Ahile a fost tinut de calcaiul stang cand a fost cufundat in rau, si acest loc a ramas necalit. Soarta nu poate fi invinsa. Sfarsitul eroului survine, dupa cum fusese prevestit, in timpul asediului [...]." Sursa

Daca prin toata deschiderea asta fata de oameni ma transform cu totul in acest punct al vulnerabilitatii? Stiu asta, am mai discutat-o, nu stiu daca si aici, dar la o cafea si-o vorba sigur mi-am descarcat sufletul cuiva care acum, prin ceea ce am facut, e mai puternic decat mine.
Intrebarea e, cine naiba ar vrea sa-mi faca mie rau si de ce? Ca am vorbit si despre asta cu cineva care mi-a zis ca am dusmani multi, dar wtf, de unde si de ce? :))
Si daca spun toate astea, oare chiar asa neajutorata par, poate stiu sa fiu si ofensiva, nu numai binevoitoare asa... nu? Hmm.
Bah, sa nu-mi faceti rau, ca si-asa am multi dusmani, auzi :))

Azi m-a amuzat Codru cu niste Codrisme din dotare, una din ele fiind aici:
World War 2 explained
- the comic, for everybody to understand.

:>

Tocmai am revazut Requiem for a Dream.
Nu stiu de ce a trebuit sa imi fac asta taman zilele astea, cand si-asa ma simt ca dracu si am destule pe creieri, pentru ca stiam ce efect a avut cand l-am vazut prima si a doua oara si uite ca si acum reuseste sa ma faca sa imi fie teama sa adorm.

Am imagini destul de fresh in minte de prin clasa a 8a cand l-am vazut pe fratele mai mare al unuia dintre prietenii mei luat pe targa dupa o supradoza. Un cacat de copil tembel care si-a dus parintii la disperare, oameni respectabili, ajunsi in pragul nebuniei din cauza unui idiot care si-a dus tampeniile prea departe. Episodul asta, in care si-a auzit tatal plangand in ambulanta, l-a dus la dorinta de a renunta, dar cati reusesc sa ajunga sa si faca asta? Pe urma, intr-a 9a, in casa unor avocati se dadea un bairam - prietena mea din generala isi sarbatorea ziua de nastere iar niste prieteni adusesera "prafuri". Au facut vitrina din sufragerie zob si s-au batut in lift.
Pe urma a aparut si filmul, care mi-a creat niste scenarii in cap despre ce-ar fi fost daca eram unul dintre ei. Si nu mi-a placut ce-am vazut.

Ma bucur acum ca am avut prieteni putini pana in anii facultatii. Eram in sfarsit suficient de mare cat sa pot sa ma feresc de ei.

N-am sa fiu ipocrita acum sa va spun sa va feriti de droguri, am spus ca m-am lasat de fumat si am sarbatorit asta la o narghilea; am sa va spun doar ca filmul asta ar trebui sa fie pus la orele de dirigentie, poate ar reusi sa creeze scenarii si altor copii ca mine.

Cand ne plictisim, punem de bocit ca ne plictisim sau facem.
Cum bocitul nu ma caracterizeaza decat la filmele vechi, asa cum au ghicit toti cei care s-au obosit sa ghiceasca la postarea anterioara ;;), am zis sa facem.
De ieri sunt sick cat si stau acasa, asa ca am zis sa ma hodinesc si sa stau in pat; in felul asta am vazut Nshpe filme si, pe langa faptul ca m-a cuprins o mini stare depresiva, I got bored. Am zis sa facem.

Astfel ca am hotarat sa fac ceva non-fizic, care sa nu solicite decat mintea si muschii tastatutari, si anume sa schimb layout-ul la blog, ca sta de 2 ani asa si nu se poate sa mai ramana in felul asta. Problema e ca dupa ce mi-am plimbat ochii prin alte cateva zeci de layout-uri, mi-am dat seama ca imi place asa cum e. :) Nici ca se putea sa fie altfel decat e acum, imi place amestecatura de culori, titluri, categorii si imagini ... e cat se poate de personalizat si se simte clar ca fiind ceva al meu. :D
Plus ca mi-am mai dat seama de curand, intr-o discutie mai mult sau mai putin contradictorie, de ce sa schimbam ceva ce ne face sa ne simtim bine? Am vazut si cum e sa schimbi ce ai cu altceva, probabil ca doar de dragul diversitatii; de ce naiba ne obosim atat sa alergam dupa mai mult cand avem ceva atat de frumos la indemana...?
Nici nu stiu de ce ma tot intreb asta, e un adevar general valabil faptul ca nu stim adevarata valoare a lucrurilor/oamenilor de langa noi decat atunci cand nu ii mai avem. Desi nu eram de acord cu "ciorbele reincalzite", impacarile, acordarea unei a 2a sanse, uite ca dupa ce am gustat din perioada aia de incercari si testari ale diversitatii, mi-am dat seama ca, taman eu, care cu gura mea mare sustineam incontinuu ca un om cu mintea deschisa e cel mai castigat, da, taman eu aveam de pierdut din cauza mintii mele inchise. :)

Acestea fiind zise, ramane cum e ca e bine.
Dac-o da erori si mi-o buli gramatica sau cine stie ce alte scapari, om mai vedea.
Pana atunci, sa ne bucuram impreuna de verde, mov, baseball cards, mental fuck buddies, human calendar, youtube, poze cu paianjeni, Rolling Stones...
Am ales video-ul urmator pt ca mi-a placut ideea, uite cum isi asculta propria muzica. :)

Rolling Stones - Wild Horses


A, sa nu uit, schimbarea e o idee buna, dar asta nu inseamna ca intotdeauna aduce cu ea ceva bun. :)

PS: Mi-am dat seama de un lucru, cred ca-mi place layout-ul asta pt ca e colorat, in rest am negru peste tot, windows, office, last fm, messenger, toate sunt "paint it black". Sa nu mai zic de laptop, mouse, telefon, boxe and so on and so forth. :))

College Humor Show este o emisiune difuzata de MTV in SUA.

First, watch this:
Prank War 6: The Yankee Prankee


Insa... in ultimul episod a fost pusa la cale cea mai tare farsa. In pauza unui meci de baschet din NCAA, a fost ales din public un student. Legat la ochi, acesta trebuia sa inscrie un cos de la mijlocul terenului ca sa castige 500.000 de dolari. Numai ca inainte, publicul a fost pus in garda sa se bucure imediat dupa aruncare, pentru a-l face sa creada ca a inscris. Zis si facut. S-a crezut castigator desi a aruncat mult pe langa cos, a facut turul de onoare, insa, cand avea cecul in mana si a vazut cine i-a inmanat cecul, adica unul dintre colegii sai, a avut un mic soc...

Prank War 7: The Half Million Dollar Shot


Sursa pt partea a 7a: Hotnews via Robert :*

E ceva in aer, abia astept sa vina vara, ca atunci lumea sta mai putin in fata calculatorului si mai mult p-afara, astfel incat numarul lepselor se reduce considerabil pe masura ce temperatura creste. Stiu, pur si simplu stiu asta! :D

Daaaar, am primit una de la Didi [1] cu dedicatie, iar pe cealalta o gasisem deja pe blogul Martei cu th [2] si o facusem din curiozitate inainte de a taggui Didi pe toata lumea, pt ca e prea tare. :D

[1] Cea de la Didi presupune cica sa scriu 14 lucruri despre mine [imi place numarul asta, nu inspira nimic, in sfarsit ceva non standard, nu 3, nu 5, nu 10, nu 13 :D - ranjesc incontinuu, vedeti, vedeeeti?! :D], iar voi trebuie sa va dati seama care-s false si care nu [si viceversa, nu!]. Here goes:

1. Plang la filme vechi.
2. Am fost vopsita blond si o sa ma mai fac.
3. <-- Am un fetish pt cifra 3 si am in minte zeci de idei prin care totul se reduce la ea.
4. Sunt cleptomana, cu obsesia indreptata spre diferite tipuri de pliculete de zahar.
5. Nu imi place sa ma cert.
6. La 17 ani am facut un an jumate de judo, in ideea unui curs de autoaparare, dar ma bateau copiii de 11 ani.
7. Cand eram in generala jucam baschet si mi se spunea Iverson.
8. Cand urc pe munte sunt cel mai sprinten miez.
9. Imi place rozul foarte tare.
10. In liceu am avut prieteni putini.
11. Imi plac castravetii cruzi.
12. Nu ma dau in vant dupa poreclele "dulci": pui, iubita, etc.
13. Am fost atacata pe strada si am avut urma lamei cutitului pe gat vreo 4 luni.
14. Am fost la concert Pussycat Dolls.

Na, nush, a iesit ceva?


[2] Cea de pe blogul Marthei suna cam asa:

- Go to Wikipedia. Hit “random”. The first random Wikipedia article you get is the name of your band

- Go to Random quotations. The last four or five words of the very last quote of the page is the title of your first album.

- Go to Flickr and click on “explore the last seven days”. The third picture, no matter what it is, will be your album cover. Use Photoshop or similar to put it all together.

Ta-naaaaaaaaa!

Dupa cum am zis, facusem deja din curiozitate. :)

Invitati-ne sa va cantam. Lockwisch --> eu si ventriloaca mea. Ea e cu vocea, eu cu miscarea scenica. De fapt, recunosc, eu sunt starul, ea e doar cu figurile. Plus ca bea de stinge. Oricum, imbinam ceva din stilul lui PJ Harvey cu niste Gotan Project pe fundal. Ei ii place sa fumeze in timpul spectacolului, mi-a dat si mie odata, dar mi-am parlit buzele si de atunci nu ma mai ating de tigari.
Nush, va garantez ca fiecare concert e o experienta unica. Cateodata ne mai certam pe scena, am o personalitate mai de nazbatie, asa, dar ea e cu mana in gatul meu si n-am ce face, tac, TAC!
In fine, plecam, suntem obosite de atatea interviuri...
A, da, "Your imperfections, that`s their fault", e noul nostru album, cumparati originalul!



[1] --> Simonette, Vasi si Portos [Portos, stiu, you will eternally love me for this, imi ramai dator pe vecie cu tortul de ciocolata sau faci asta :))]

[2] --> sunt marinimoasa ca Didi, luati si degustati. :)

Tanti Cati sau cum ii place ei sa i se spuna, dna Ministru Ecaterina Andronescu, scoate sportul!

Scoate sportul, ca si-asa suntem prea fizici, ce fluturashu ei, mnu?

Click pe linku ala, uitati-va la cum fac altii mai smecheri, si cum noi ne ducem inspre teroarea cantarului.
Si-asa stau inghesuiti in fata calculatoarelor in loc sa iasa la joaca, si-asa vezi la mol cum se imbrancesc floricelele patriei la coada la mec si cum isi manjesc carnaciorii metacarpieni in cheiefsiuriurile alea pline de grasime, acuma nici sportul nu mai are voie sa mai dea ceva jos, nuuu.
[Doamne, groaznic de scarbos e kfc-ul ala, nu fac pe figuranta, ca si eu mananc tampenii, dar mai bine bag o shaworma decat un cacat de strips de la kfc]

Intre noi fie vorba, oricum orele alea de sport nu se fac calumea, dar macar sa aiba copiii o ora in care sa-si termine tema la mate, unde mai e funu` daca muncesc ca bezmeticii in scurtele pauze de tigara?

Serios acum, macar ca idee sa se pastreze, mai topai nitel pe langa o minge, mai stai o tura in maini, te mai arunci la un nisip, ca p-orma te faci tu mare si te duci la sala si la bazin, da` pan-atunci ce mama dracu faci, daca ajungi la 20 de ani un sac de colesterol lenes?
Nu spun ca o sa fie toti asa, ca mai sunt si parinti responsabili, dar stim noi cum e cu majoritatea... Plus ca, pe cuvantul meu, am destui copii in cartier, da` nu vezi frate nici macar vara o bicicleta, o rola, nu-ti mai sparge nimeni geamu cu mingea, nu mai tipa la vreun joc, nu mai vezi un sotron, un elasic, o coarda, poate sunt eu nostalgica, dar copiii astia oare unde isi traiesc copilaria?

De ce pastele ma-tii vorbesti tu aiurea?!

Nu stau mult.
Am vrut doar sa va spun ca am vazut Slumdog Millionaire si am sa va rog sa-l vedeti si voi.

Sooooooo, everything is average nowadaaaays...

E o melodie care-mi place mie asa, mai mult.

Nu vi se pare ca unii oameni parca se forteaza prea tare sa fie ceva ce nu sunt?
Sunt de acord ca e ok sa-ti doresti si sa si incerci sa devii un "mai bun tu", dar nu trebuie sa uiti ca inauntru de tot trebuie sa fii tot "tu", baza de la care ai plecat si pe care in mod normal ar trebui sa o slefuiesti, nu sa o inlocuiesti cu ceva ce stii ca "ar trebui" sa fii.

Eu observ chestia asta in fiecare zi, de la felul in care oamenii din jurul meu raspund si vorbesc la telefon, pana la strangerile formale de mana de la sfarsitul unei intalniri. Fie folosesc un ton care intr-o conversatie normala nu ii caracterizeaza, fie au o stransoare prea puternica pentru cum ti-au vorbit pe parcursul intalnirii.
Ma gandesc asa, daca pari nesigur in timpul discutiei, chiar crezi ca poti pacali la sfarsit cu excesiva ta putere interioara prin producerea de hematoame celui care deja te-a scanat si para-scanat cat ati stat de vorba? Sunt oameni care te scaneaza inconstient, nu-si formeaza o parere ca si cum ar citi criteriile de pe foaie, iti simt tonul vocii si cuvintele si pana pleci deja au o imagine la nivelul creierului, care te cam urmareste pe urma... Pentru foarte multi oameni, chiar daca la nivel constient vor nega cliseul asta, domn`e, fii sigur ca prima parere intiparita in subconstient le va dicta actiunile viitoare, cel putin in ceea ce te priveste.
Si cu telefonul la fel, crezi ca daca la telefon esti intr-un fel care nu te caracterizeaza, in momentul in care va veti intalni, nu-si vor da seama de cum esti cu adevarat?


Am spus si mai sus, e absolut normal sa iti doresti sa evoluezi, dar in acelasi timp, nu uita sa iti aduci aminte de unde ai plecat.
E foarte importanta chestia asta, sa tii minte cum erai si cum ai ajuns pana la ceea ce esti azi.
Numai in felul asta o sa si fii capabil sa-ti apreciezi evolutia si sa repari acolo unde crezi ca ar trebui imbunatatit.

In spiritul evolutiei personale, azi implinesc un an fara tigari. :)
Photo by R0x, kid :*

Stiu ca perfectiunea, [ca si fericirea, ca sa parafrazez un clasic in viata, Mr Tudor Chirila], este ceva care nu se atinge niciodata, dar in cautarea ei, asa cum sustine si poetul, chiar ca merita sa alergi toata viata. :)

Mi-e dor de mers ca fetele ... cu fetele ... ca anul trecut, la Venetia...
What a time that was. Trei fete cucuiete, vizitand si cumparand ca nebunele, facand haz de necaz in orasul ala plin de romantism [si miros de canal pe alocuri, if you asked me, mmmm, sweet smell of romance, eh? :)))))]. Intr-o seara ne-am ametit cu vin de fructe de padure, how lame/funny was that...? :)) Da, aveam eu melancolisme, I was suuuuch a pain in the ass. Cred ca perioada aia a fost una din cele mai incarcate perioade ale vietii mele, din punct de vedere decizional. Pfuuu, si ce greu imi e sa iau decizii asa importante, adica I really gotta think it through, sa stiu eu ca am lustruit toate fatetele problemei ... toate, aaaaaaabsolut toate. Oricum, avand doi oameni asa rationali langa mine, ce dracului puteam sa fac decat sa iau decizia corecta? :) V-am mai zis eu, femelele se impart in muieri si femei...

Oricum, ca veni vorba de amintiri, in seara asta m-am gandit asa, ca mi-am ramas datoare cu ... CEVA. E un ceva care ma roade, ca a sesizat cineva bine cand a sesizat ca am o problema cu lucrurile neterminate. Pai am, ca nu mi se pare normal sa incepi ceva si sa lasi asa, sa-ti umble aiurea prin viata.
Poti sa spui asa, ca am acea gravitatie a ratiunii ... ea imi atrage lucrurile neterminate care-mi plutesc prin aerul de copil ametit, pana pe pamantul pe care imi intepenesc picioarele cateodata si unde lucrez la finalitatea lucrurilor astora. Ca altfel nu scap de ele, ma urmaresc pana le dau in cap sau le rezolv. Si daca le dau in cap, poti sa spui ca adio nu e decat un alt cuvant, dar eu stiu ca pt mine niciodata si adio nu sunt in niciun caz cuvinte care pot fi trecute cu vederea. Si oricum, poti sa pui pariu ca nu le uit. Niciodata. Castigi.

Bun, revenind, as vrea sa ajung sa rezolv aceasta restanta pe care o am fata de mine. Probabil ca ala nu era momentul si nici nu eram pregatita pt asta. Imi place adrenalina, atat timp cat o pot controla. Ce soi de libertate o fi asta, nu stiu, dar la cat de control freek sunt cateodata, ma consider totusi un om destul de liber. Paradoaxe d`astea de kinder.

Nighty night, azi ma culc devreme, ca de ieri dorm incontinuu peste tastatura de la serviciu si ma misc incredibil de incet, ceea ce imi displace.

astea:
- sa dorm in cort, pe margine de lac.
- sa beau un vin.
- sa ascult o chitara si un foc.
- sa dansez un tango.
- sa imi iau cateva zile libere.
- sa fie cald.
- sa prind rasarit de soare la Expirat.
- sa merg pe jos cativa kilometri.
- sa dorm 14 ore.
- sa ma fac mare.
- sa plec la Paris.
- sa fumez o tigara.
- sa-mi iau un costum nou.
- in aceeasi idee de deasupra, sa-mi mai iau 4 perechi de pantofi.
- sa fumez o narghilea.
- sa-mi iau un aparat foto nou. Investitia probabila a lunii Mai.

- sa keep my mouth shut.
- sa ma trezesc maine la 11.30.


PS:
MiezuRau: intr-o zi o sa vad toata lumea
MiezuRau: of, ce copil rasfatat am fost cu replica asta :)
stefan: e dreptul tau

Somn usor!