Da, suntem în Amsterdam.
7 pitici care au venit s-o vadă pe Alba-ca-Zăpada de la Sensation White şi p-ormă au zis că să vadă ce-o mai ieşi.
Ne simțim bine şi nu vrem acasă, da …
Ne-am cam spus chestiile astea cu voce tare sau măcar în gând, dar ştim că era bine acolo, eram liberi şi am fost tare fericiți când am realizat că ne-am uitat parolele de la Windows…
În weekend-ul care a urmat am fost iar până în Vamă, alături de un grup de geniali, nu genii, ci geniali, nişte omuleți adunați unul şi unul. Am dansat în ploaie, am cântat la chitară şi am băut tequila, am făcut baie într-o mare calmă, după ce am privit cu ochii mari la spectacolul de pe cer, din timpul nopții.
În Mamaia şi in Costineşti cică a fost rupere de nori şi copaci, în Vamă a plouat o oră, între 1 şi 2, nu chiar aşa încet, dar exact atât cât aveam nevoie ca să ne rupem sufletele, dansând în ploaie. Ce să zic, cu ploile astea, mă tot gândesc ce naiba e cu vara asta, de ce e aşa ploioasă şi rece, că până acum ne leşina trotuarul pe sub picioare – sigur se fac experimente, ceva, mi-a trecut mie prin creieri o teorie din aia a conspirației, dar nu e momentul s-o dezvolt acuma : )). Cum ziceam, am stat şi m-am gândit, la ăia furtuni şi chestii, la noi genialitate … era o vorbă… după sufletul omului! :D
PS: La un moment dat m-a văzut Mish bine de tot, pe mine, eu, trăiam ceva acolo, seara, mi-aduceam aminte de o vreme frumoasă, de liceu şi cursuri de teatru făcute în Cişmigiu … trăiam melodia asta puțin:
7 pitici care au venit s-o vadă pe Alba-ca-Zăpada de la Sensation White şi p-ormă au zis că să vadă ce-o mai ieşi.
Ne simțim bine şi nu vrem acasă, da …
Ne-am cam spus chestiile astea cu voce tare sau măcar în gând, dar ştim că era bine acolo, eram liberi şi am fost tare fericiți când am realizat că ne-am uitat parolele de la Windows…
În weekend-ul care a urmat am fost iar până în Vamă, alături de un grup de geniali, nu genii, ci geniali, nişte omuleți adunați unul şi unul. Am dansat în ploaie, am cântat la chitară şi am băut tequila, am făcut baie într-o mare calmă, după ce am privit cu ochii mari la spectacolul de pe cer, din timpul nopții.
În Mamaia şi in Costineşti cică a fost rupere de nori şi copaci, în Vamă a plouat o oră, între 1 şi 2, nu chiar aşa încet, dar exact atât cât aveam nevoie ca să ne rupem sufletele, dansând în ploaie. Ce să zic, cu ploile astea, mă tot gândesc ce naiba e cu vara asta, de ce e aşa ploioasă şi rece, că până acum ne leşina trotuarul pe sub picioare – sigur se fac experimente, ceva, mi-a trecut mie prin creieri o teorie din aia a conspirației, dar nu e momentul s-o dezvolt acuma : )). Cum ziceam, am stat şi m-am gândit, la ăia furtuni şi chestii, la noi genialitate … era o vorbă… după sufletul omului! :D
PS: La un moment dat m-a văzut Mish bine de tot, pe mine, eu, trăiam ceva acolo, seara, mi-aduceam aminte de o vreme frumoasă, de liceu şi cursuri de teatru făcute în Cişmigiu … trăiam melodia asta puțin:
Iron Maiden - Fear Of The Dark (Live @ Rock In Rio 2001)
Made me smile :)
4 alarm clocks:
Miezu: having fun since the beginning of times.
Cam asa ar trebui sa sune reclama ta.
sau asa :D
i approve of this, yes.
thank you, my fans, erm, friends :)
Post a Comment